9,246 matches
-
întrebă Antonius cu răceală, ridicând capul. Îmi închipui că Legiunea a treisprezecea i-a dat foc. — A ars. Iar asta mă bucură, după cum îți poți închipui, răspunse Titus, făcând un gest ca și cum ar fi vrut să risipească o grămăjoară de cenușă. Dar au ars și casele celor care locuiau în apropierea orașului. Legiunea a treisprezecea nu a cruțat pe nimeni și nimic. — Uiți că tocmai Legiunea a treisprezea a trebuit să construiască amfiteatrul, din porunca lui Vitellius, după ce a fost învinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
bine... că totul în viața noastră trecătoare nu este decât praf și fum, doar niște iluzii deșarte.” În ce îl privește direct pe autor - dr. Liviu Romoșan, doctor în neurologie, ca fost disident și om reîn viat din propria-i cenușă, după toate pe care le-a pătimit,îmi pla ce că în calitate de vechi combatant încă din școala militară și de pe front, rămâne dispus, oricând, să dea țării întreaga lui ființă și tot ce poate avea mai bun. Și-i reținem
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Așa s-au născut „Vitrina cu fantasme” (că ce poate fi altceva utopia comunistă de a aduce fericirea generală pe pământ, decât o fantasmă?), Pe fluviu la deal (de avânt socialist și promisiuni „cât cuprinde”, prăbușit în decembrie 1989, în cenușa lagărului care-și dăduse obștescul sfârșit, ca orice imperiu). În rest, am mai meditat și eu asupra vieții și am gândit niște Pastile contra morții. Sunt împăcat cu ce am pus deoparte, pentru vi itorime. Să știe și urmașii noștri
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
chemând întâmplarea lacrima și marea. Legenda cu versul ei mut nu te mai aștepta grăbită ca la început, să-ți mai povestească de vârsta ei firească. Se miruie iubirea, lacrima se subție sub pleoapa vineție. Trează, mai lasă să intre cenușa de oseminte. Scâncește ca o fiară lumina de afară, se apleacă de spinare în ușă la intrare. O! Fragedă făptură oricât ai fi de pură în prag o să rămâi la râsul dintâi... Vechea împărăție topită în pustie și putredă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
se pocăiseră. 21. "Vai de tine, Horazine!" a zis El. "Vai de tine, Betsaido!" Căci dacă ar fi fost făcute în Tir și Sidon minunile care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit, cu sac și cenușă. 22. De aceea vă spun că, în ziua judecății, va fi mai ușor pentru Tir și Sidon decît pentru voi. 23. Și tu, Capernaume, vei fi înălțat oare pînă la cer? Vei fi coborît pînă la Locuința morților; căci dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Bălăeț pe muncitorii Înfrățiți cu țăranii și mai puțin cu intelectualii obnubilați totuși Împreună din cauza acestor violente accese de cultură elisabetană. Știe și legenda păsăricii Phoenix, carbonizată la microunda mitică. „Se zice că pasărea Phoenix a reînviat din propria-i cenușă... Vom renaște cu siguranță, mai puternici, mai liberi, mai demni.” Și chiar așa s-a Întîmplat. O f.f. pasionată cititoare (39 de ani) a României Mari din Slobozia trimite o f. umedă scrisoare decalibratului șef al partidului cu același prenume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la modul general sînt doar banii și este prezentată mulțimea de detalii pe care le pune la punct În vederea nobilei acțiuni, chiar se pricepe. Există Însă la pagina 35 o frază interesantă: „Am văzut atît de multe case prefăcute În cenușă, mașini distruse, cadavre cu găuri vineții În tîmple și o sumedenie de lucruri oribile pe care oamenii le fac numai ca să Încaseze marele pot, Încît nimic din toate acestea nu mi se mai pare real”. (s.m.) Și, tot ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
privind-o). Mă întrebam, mai ales, dacă e stupidă ca toate celelalte fete sau dacă e, într-adevăr, simplă ca o primitivă, așa cum îmi închipuiam eu că sunt indienele. Și apoi, ca să nu mă las furat de gânduri inutile, scuturam cenușa pipei și mă reîntorceam în lectură. Biblioteca inginerului ocupa două odăi la parter, și în fiecare zi aduceam pe masa mea alte cărți. O dată ― trecuseră numai câteva săptămâni de îa venirea mea în Bhowanipore ― m-am întîlnit cu Maitreyi în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
interesată. Tăcui, lăsînd-o să creadă asta, și continuarăm lecția. După ce a plecat, am ieșit pe verandă, am rupt o floare care mi se părea mie că seamănă mai mult cu cea primită și am presat-o, ofilind-o puțin cu cenușa de la pipă, ca și cum ar fi fost culeasă cu o zi mai înainte. Intîlnii pe Maitreyi la masă. Îi luceau ciudat ochii, îi venea mereu să râdă. ― Mama spune că ne ținem de prostii... O privii înghețat și-mi oprii apoi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dorințelor ei. Eu, care vreau nebunește ca întreg trecutul să se șteargă, iar Maitreyi mi-l aducea necontenit în față, îl viețuiește continuu. (Judecam și sufeream ca un civilizat, ca unul care preferă întotdeauna să uite și să acopere cu cenușă, să ignore sau să tolereze, numai liniștea și confortul lui să nu-i fie stingherite. Maitreyi nu cunoștea nici una din aceste superstiții albe și mi se oferea continuu, întreagă, cu tot ce trecuse și fecundase sufletul ei până atunci. Căci
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de-a mea. O fetiță bolnavă, într-o odăiță întunecată și umedă, și nici o păpușă, nici un ursuleț, nici o jucărie, din toate câte i-au dăruit rudele și vecinii, nu o mai face să râdă... Numai rouă dacă-ar bea, Cu cenușă, scrum de stea... recită melancolic un tânăr cu fruntea larg descoperită. Apoi, înclinîndu-se, adăugă: Numele meu e Petru Lorinț. Student în anul III. Conservator și Facultatea de Litere. Marina îl privi adânc, cu gravitate, ca și cum și-ar fi cumpănit bine
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
absentă, vin eu cu o mașină bine încălzită. Mașina unui prieten din corpul diplomatic... Parcă de-abia acum își dădu seama cât e de vastă și de ruinată sala. Se îndreptă încet către cămin și-l privi cu atenție. Sub cenușă, se mai zăreau resturi din jăratic, pâlpâind brusc, la răstimpuri, când, pe sub ușă, ajungea până aici viscolul, în gura căminului rămase, doar pe jumătate carbonizat, un picior de lemn, neașteptat de gros. Când întoarse mirată capul, Ieronim zâmbi. - Credeți că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu un rabin din Cracovia, care visa mereu o comoară, începu Făgădău. - O știe toată lumea, îl întrerupse Ieronim. Se dusese s-o caute nu mai știu unde, poate la Varșovia, și până la urmă descoperă comoara chiar la el acasă, sub cenușa căminului. O cunoaște toată lumea, repetă, povestea rabinului din Cracovia... Doamna aceasta, Marina Darvari, a vrut să spună altceva. Dar, poate ca să se răzbune că nu am introdus-o în anumite secrete ale spectacolului, a vrut să pară cât mai enigmatică
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Una, azi-dimineață. Mi se părea că geme. Dar poate că gemea prin somn... - Se știe ceva despre el? S-a găsit ceva lângă el? - Doar mânerul umbrelei, restul fusese carbonizat. Curios, tocmai mânerul, un mâner de lemn... Hainele se făcuseră cenușă; ce nu spălase ploaia, s-a scuturat în mașină... Știa că așa ar fi trebuit să se întîmple, și totuși, ascultând explicațiile internului, se înseninase: așadar, cele două plicuri din buzunar se făcuseră și ele cenușă... Fără să vrea, căci
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lemn... Hainele se făcuseră cenușă; ce nu spălase ploaia, s-a scuturat în mașină... Știa că așa ar fi trebuit să se întîmple, și totuși, ascultând explicațiile internului, se înseninase: așadar, cele două plicuri din buzunar se făcuseră și ele cenușă... Fără să vrea, căci nu-și dăduse seama că nu închisese bine ușa după el, auzise: S-a ramolit rău de tot venerabilul! Asta ne-a mai spus-o de vreo trei, patru ori..." Era adevărat. Îl impresionase informația pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cumpăram pe cât puteam, dar acum, cu sărăcia... De fapt, cu cât trecea timpul, cu atât înțelegea mai limpede că nu va ajunge să-și termine singura lui carte, opera vieții lui. Se trezise într-o dimineață cu un gust de cenușă în gură. Se apropia de 60 de ani și nu încheiase nimic din tot ce începuse. Iar "discipolii" lui, cum îi plăcea să-și numească unii din colegii lui foarte tineri, copleșiți de admirație, care se adunau cel puțin o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-i caute. Să-i găsească măcar fata. Voia cu orice preț s-o înmormînteze cu rochia ei cea nouă. Cu rochia asta, adăugă apucîndu-i gulerul cu sfială și trăgînd-o încet spre el. Zadarnic. Nu s-a mai găsit nimic. Doar cenușă... Întinse brațul cât putu mai mult, înălțînd rochia, iar Iconaru o lumină întreagă, plimbîndu-și lanterna de sus în jos. - Dar, vezi, trebuia să mă gândesc, reluă Ieronim, împăturind rochia și așezînd-o peste cearceaf. Trebuia să-mi închipui că Generăleasa o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Îl auzeau rupînd crengile copacilor. Taică-său Îi puse o mînĂ pe umăr, ca să-l facă să se dea mai În spate și să aștepte acolo, apoi scoase dintr-un săculeț pe care-l avea În buzunar un pumn de cenușă pe care o aruncă În sus. Cenușa fu adusă către ei În cădere și atunci taică-său Îi făcu un semn lui Juma și se aplecă să-l urmeze În desiș. David le vedea spinările și fundurile apărÎnd și dispărÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Îi puse o mînĂ pe umăr, ca să-l facă să se dea mai În spate și să aștepte acolo, apoi scoase dintr-un săculeț pe care-l avea În buzunar un pumn de cenușă pe care o aruncă În sus. Cenușa fu adusă către ei În cădere și atunci taică-său Îi făcu un semn lui Juma și se aplecă să-l urmeze În desiș. David le vedea spinările și fundurile apărÎnd și dispărÎnd În desiș. Nu Îi auzea. David rămĂsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
era nou - pădurile păreau noi, ca toate pădurile pe care nu le știi. Dacă treceam pe lîngă un lac, lucrurile stăteau la fel: era doar un lac și era nou, nu ca cel lîngă care ai crescut. — Ne umplem de cenușă dacă stăm aici, spuse tata. — Mai bine să intrăm, atunci. MĂ simțeam ciudat, văzÎnd atîtea locuri noi. BĂnuiesc că de fapt arătau ca și locurile de pe la noi, numai că nu le simțeam eu la fel. Presupun că fiecare petic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dom’ sergent, ci acela care era prins de prizonierul mai mare, nu observase ce se Întîmplase la masă. VĂzuse totul, fărĂ să pară Însă că observă ceva. Celălalt prizonier nu spusese nimic, Însă observase totul cu atenție. Niște fulgi de cenușă se așezaseră pe scaunele de pluș și tata Îi mătură cu un ziar. Trenul porni și eu Încercam să văd orașul prin fereastra deschisă, Însă nu prea aveai ce vedea, erau doar lacul, niște fabrici și o șosea frumoasă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ținea picioarele Întinse pe un scaun. Stătea cu gura deschisă, cu capul lăsat pe spate și cu mîinile-n poală. M-am dus pînĂ-n capătul vagonului și m-am uitat pe platformă, dar era curent și platforma era plină de cenușă, nici n-aveai unde să te așezi. M-am Întors la toaletă, am intrat Încet ca să nu-l trezesc pe hamal și m-am așezat la geam. În toaletă mirosea așa cum miros dimineața scuipătorile din alamă. Mi-era foame și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
păr de cămilă și nici mănușile din piele. Arată ca un manager din fotbal. Ca tipul ăla director la Wimbledon, care a jucat la Spurts. O respirație aburindă Îi iese pe gură. La cîțiva metri depărtare, În șemineul nostru, zace cenușa manuscrisului lui. Nu putem să Încuviințăm din cap cînd purtăm gulerul nostru pentru suport. — Apreciem asta, spunem noi cu resemnare În voce. Toal Încearcă să fie În același timp și ferm și plin de compasiune. Trebuie să ne facă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
utilizarea rațională a focului a dus la micșorarea barierelor nopții și a dat înaintașilor tăi o nesperată șansă de a revendica o poziție privilegiată în cadrul Naturii. Totodată, fascinația plasmei a dus la remarca transformării ireversibile a materiei vegetale, vii, în cenușă, materie nevie. Această conștiință nemijlocită le-a dublat însă impotența. - Care impotență? Ce mă-ta, mă! Ăi fi și tu vreun pui de filosof ateu! Mă tot belești cu platonismele astea ieftine! Ăă... arhaic împănat ce ești! Mai că-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
de două ori pe zi în godinul șamotat, să-mi țină de cald. Nu-mi ținea, oricîte brațe de lemne aș fi înghesuit acolo. Nici o căldură de godin nu umplea frigul lăsat în mine de plecarea lui Iordan. Restul fiind cenușă și lacrimi. Restul resturi. O să evacuez toate mainimicurile care-mi sufocă mansarda. Construită în cinci pereți, ca mansarda lui Mircea Eliade. Poate c-o să mă mut cu totul aici și-o să închiriez parterul. "Banii sînt scurți", cum spunea bunelul. Din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]