8,340 matches
-
doi arbori. Cel metafizic, drept, pe care noi îl percepem răsturnat, e nyaghroda, ceea ce, literal, înseamnă : crescînd în jos (cf. Aitareya-Br‡hma¡a, VII, 30 ; ˇatapatha-Br‡hmaæa, XII, 2, 7, 3). în tradiția avestică, există doi arbori Haoma, unul alb (ceresc sau paradisiac, fiindcă el crește pe vîrful muntelui Alborj, muntele-axă a lumii) și unul galben (pămîntesc). Geneza biblică vorbește și ea despre doi pomi din mijloc, cel al vieții și cel al cunoștinței binelui și răului. în Zohar (șelah Lecha
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
de lumea ce va să vină. Asupra bogatului simbolism al arborelui, vezi René Guénon, Le symbolisme de la croix, ed. cit., capitolul L'Arbre du Milieu. Nici Dante nu e în stare să relateze simetriile între peisajul cosmic și peisajul sferei cerești decît după ce a suportat interior o răsucire a perspectivei, după ce a trecut de la capacitățile umane la cele trans-umanate de cunoaștere. întîlnirea ochilor Deși experiența relatată de Dante e tot atît de aparte ca și geniul lui, el nu face totuși
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
mereu reamintit, tematizat, trăit în cadrul tradiției respective, menținîndu-și tensiunea imaginile cu privirea atotdirecționată, pe cea a Săgetătorului din Zodiacul Nürenbergului, Cusanus face implicit referință la simbolismul cosmologic și ne îngăduie astfel să considerăm poziția nordică drept emblemă a polului, punct ceresc imobil care susține rotirea universului. Imaginea Atotvăzătorului are exact același statut. Situarea nordică i se potrivește pe deplin, de vreme ce, prin mișcarea imobilă a ochilor săi, ea comandă circumambulațiunile și privirile călugărilor. Dar, pe de altă parte, așezați imaginea unde veți
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
asemenea, capacitatea simbolică, prezentă în lumile tradiționale, de a trimite la suveranitatea divinului. Pentru noi, domeniul politic și social nu mai reflectă absolutul, nu se mai află în corespondență cu o cetate divină, cu o societate perfectă, cu un model ceresc. Poate că această atitudine implică un scepticism zdravăn instalat în instituțiile și în conștiința omului tîrziu modern. Dar e un scepticism sănătos, lucid, căci el înseamnă refuzul de a obiectiva politic suveranitatea absolută, de a asocia transcendența cu categoria de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ei spiritual. Viața noastră a devenit, într-adevăr, aproape străină de strălucirea transcendenței. Am devenit, într adevăr, societăți incapabile de simbolism vertical. Asta dacă înțelegem simbolismul în regim pozitiv, explicit, strict descendent, dacă așteptăm ca el să învestească cu prestigiu ceresc întreprinderile, comportamentul, convingerile noastre curente. Dacă așteptăm ca oglindirea principiilor în planul vieții imediate să dea contingenței siguranță, durabilitate, îndreptățire, atunci într-adevăr modernitatea tîrzie ne contrariază și ne revoltă ca fiind o epocă ieșită din religie. Ea ne descurajează
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
zeilor sfinți din Biblos” (KAI 4, liniile 4-5) și o inscripție din Transiordania din secolul al VIII-lea î.C. afirmă că „zeii s-au reunit” (KAI 312, linia 6), la fel, fragmente asemănătoare în Vechiul Testament dovedesc existența unei adunări cerești. Unii profeți afirmă că „l-au văzut” pe Yhwh așezat pe tron înconjurat de ființe divine, la fel cum se reunește consiliul curții în jurul regelui (1Rg 22,19-22; Is 6,1-11; cf. și Dan 7,9-10, deși este un text
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
lumea divină și cea umană, așa cum ne arată uzuala înlocuire a locuțiunii benê ’ēlîm (lit. „zei”) cu termenul „îngeri” de către versiunea greacă a LXX. Imaginea zeului Yhwh înconjurat de alte divinități mai mici, ca un fel de consiliu al curții cerești, are două funcțiuni teologice importante. Întâi de toate, vrea să afirme suveranitatea și puterea zeului suprem Yhwh și, în același timp, îl prezintă pe Yhwh ca model de guvernare pentru rege, care este reprezentantul său în fața poporului. O teologie asemănătoare
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
tron în Sion ca stăpânitor al zeilor, Yhwh va dobândi cu timpul unele conotații solare sau, mai generic, astrale, în relație probabil cu dezvoltarea cultului divinităților astrale în Siria-Palestina în secolul al IX-lea î.C. Iată așadar că oștile cerești devin divinitățile care îl slujesc pe regele zeilor (Ps 103,19-21) și care îl ajută ca soldați pe câmpul de bătălie (Jud 5,20). De asemenea, cu trecerea timpului, unele caracteristici ale cultului solar vor fi inserate în descrierea lui
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Os 6,5; Sof 3,5), deseori având alături „adevărul” și „dreptatea” (Ps 96,13; 98,9; cf. și Ps 37,6), evocă imaginea pe care izvoarele acadiene ne-o oferă despre zeul solar Șamaș, zeul dreptății, al cărui consiliu ceresc aparține cuplului de divinități Adevărul și Dreptatea (Išar și Mešar în cetatea Mari; cf. și CAD, vol. K, s.v. kittu A, p. 471; vol. M/2, s.v. mīšaru A, p. 118). O altă mărturie a influenței cultului solar ne este
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
concluzie, în timpul perioadei monarhiei, zeul suprem, Yhwh, era descris în Israel și Iuda cu însușiri tipice ideologiei regale religioase a timpului, foarte asemănător celorlalți zei supremi atestați în regatele semitice vecine (Moab, Amon, Fenicia, Siria); Yhwh era considerat un suveran ceresc superior celorlalți zei, așezat pe tron ca monarh ceresc, înconjurat de oștirile cerului. Își exercita autoritatea și victoria asupra forțelor haotice ale naturii și asupra puterilor dușmane ale istoriei. Așa cum Yhwh își manifesta puterea cerească prin adevăr și dreptate, la
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
în Israel și Iuda cu însușiri tipice ideologiei regale religioase a timpului, foarte asemănător celorlalți zei supremi atestați în regatele semitice vecine (Moab, Amon, Fenicia, Siria); Yhwh era considerat un suveran ceresc superior celorlalți zei, așezat pe tron ca monarh ceresc, înconjurat de oștirile cerului. Își exercita autoritatea și victoria asupra forțelor haotice ale naturii și asupra puterilor dușmane ale istoriei. Așa cum Yhwh își manifesta puterea cerească prin adevăr și dreptate, la fel regele era văzut ca locțiitor pământesc al divinității
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Yhwh era considerat un suveran ceresc superior celorlalți zei, așezat pe tron ca monarh ceresc, înconjurat de oștirile cerului. Își exercita autoritatea și victoria asupra forțelor haotice ale naturii și asupra puterilor dușmane ale istoriei. Așa cum Yhwh își manifesta puterea cerească prin adevăr și dreptate, la fel regele era văzut ca locțiitor pământesc al divinității și trebuia să-și asume datoria de a guverna poporul cu dreptate. Pentru a împlini cu demnitate rolul de locțiitor al divinității, regele trebuia să fie
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
importantă problemă dacă ținem cont că acest epitet putea fi atribuit mai multor divinități feminine. Cultul solar este însă criticat în controversata listă a cultelor lovite de „reforma” regelui Iosia (2Rg 23,5) și de Ez 8,16. Venerarea „oștirii cerești” (cf. 1Rg 22,19; Sof 1,5), frecvent condamnată, chiar dacă adesea acest cult este asociat cu adorarea lui Yhwh, și prezența în unele nume de persoană a elementelor teofore, precum „aurora” (šḥr) și „lumina” (nwr), sunt alte dovezi ale cultelor
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
nu avem suficiente mărturii scrise pentru a putea delinea profilul. Între aceste ocazii private, pot fi amintite aici dezlegarea unui vot, dobândirea sănătății sau sacrificiile pentru îndepărtarea impurității. Capitolul 5 Cunoașterea voinței divine În culturile antice din Orientul Apropiat, lumea cerească și cea pământească nu erau concepute ca două universuri separate, ci erau corelate vital una cu cealaltă, astfel încât realitățile lumii pământești depindeau deseori de arhetipul lor ceresc, așa cum și acțiunea umană era, uneori, cauzată de voința divină. Cunoașterea voinței divine
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
impurității. Capitolul 5 Cunoașterea voinței divine În culturile antice din Orientul Apropiat, lumea cerească și cea pământească nu erau concepute ca două universuri separate, ci erau corelate vital una cu cealaltă, astfel încât realitățile lumii pământești depindeau deseori de arhetipul lor ceresc, așa cum și acțiunea umană era, uneori, cauzată de voința divină. Cunoașterea voinței divine avea, prin urmare, o importanță extraordinară în viața cotidiană. Iată, așadar, cum se explică apariția multor specialiști în religie, experți în câmpul cunoașterii voinței divine ce se
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
greacă a Vechiului Testament, folosește termenul kósmos (cf. Gen 2,1; Ex 33,5-6; Dt 4,19; 17,3), ea utilizează o accepțiune ce nu corespunde conceptului nostru de „univers”, ci mai degrabă de „ornament” (Ex 33,5) sau „oștiri cerești” (Gen 2,1; Dt 17,3). Mai apropiat de conceptul nostru de univers este probabil cuvântul ebraic tēbēl (tradus, de obicei, de Septuaginta cu oikuménē), un termen utilizat prevalent în poezie pentru a spune „pământ stabil”, dar care uneori are
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de alta, fixând principii ordonatoare care conduc întreg universul spre viața și stabilitatea eternă. Conform vechii concepții cosmologice ebraice, de altfel asemănătoare celorlalte popoare orientale antice, cosmosul era împărțit în trei. În înalt, cerul (sau cerurile) aflat deasupra unei bolți cerești solide ce susținea apele (dulci) superioare; în centru, pământul văzut ca o colină înconjurată de apele (sărate) ale mării; jos, împărăția morților cu rezervele de ape subterane. Cerul Cosmologia comună din Orientul Apropiat antic considera că cerul era o boltă
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
văzut ca o colină înconjurată de apele (sărate) ale mării; jos, împărăția morților cu rezervele de ape subterane. Cerul Cosmologia comună din Orientul Apropiat antic considera că cerul era o boltă solidă (Iob 37,18) ce servea drept susținere apelor cerești care se aflau deasupra sa (Ps 148,8), permițând astfel formarea unui fel de balon care asigura umanității mediul vital în care să poată locui (Gen 1,6). Pe această calotă solidă ce separa pământul de cer erau fixați aștrii
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Is 40,22: „Cel care locuiește deasupra rotocolului pământului [...]. El desfășoară cerurile ca o pânză, le întinde ca pe un cort de locuit”, constituie expresia cea mai clară a acestei idei religioase. Cerul devine astfel locul unde se află templul ceresc, sălașul în care Dumnezeu locuiește, așezat pe tron ca domnitor divin (1Rg 8,39; Ps 11,4; 103,19). Ps 103,19 afirmă că Yhwh însuși „a stabilit”, „a ridicat” (hēqîn) tronul său în cer, utilizând o figură expresivă care
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
figură expresivă care redă bine ideea că Yhwh își instituie pentru totdeauna domnia sa cosmică asupra tuturor celorlalte forțe ale naturii (expresii asemănătoare sunt utilizate pentru domnia pământească a lui David în 2Sam 3,10). Ideea de domnie cosmică a suveranului ceresc este o imagine uzuală în teologia regală a timpului având multe paralelisme în culturile religioase vecine lui Israel. Reprezentarea literară a lui Dumnezeu ca dominator ceresc al cosmosului se exprimă și prin imaginea de cavaler divin a lui Yhwh care
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
pământească a lui David în 2Sam 3,10). Ideea de domnie cosmică a suveranului ceresc este o imagine uzuală în teologia regală a timpului având multe paralelisme în culturile religioase vecine lui Israel. Reprezentarea literară a lui Dumnezeu ca dominator ceresc al cosmosului se exprimă și prin imaginea de cavaler divin a lui Yhwh care călătorește în cer stând pe nori ca într-un car: Dt 33,26; Ps 68,5-6 („Pregătiți calea celui care încalecă pe nori: numele său este
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
încalecă pe nori: numele său este Domnul [...]. Dumnezeu este tatăl orfanilor și apărătorul văduvelor, el care locuiește în lăcașul său sfânt”); Ps 68,34 și 104,3 („îți faci carul din nori, umbli pe aripile vântului”). Imaginea literară a cavalerului ceresc călătorind pe nori ca și cum ar fi carul său de război este transpoziția cerească a unei imagini tipice ideologiei regale în care acesta - domnitor pământesc - își ajută și apără poporul, în special „pe orfani și pe văduve”. Ps 104,3 interpretează
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
văduvelor, el care locuiește în lăcașul său sfânt”); Ps 68,34 și 104,3 („îți faci carul din nori, umbli pe aripile vântului”). Imaginea literară a cavalerului ceresc călătorind pe nori ca și cum ar fi carul său de război este transpoziția cerească a unei imagini tipice ideologiei regale în care acesta - domnitor pământesc - își ajută și apără poporul, în special „pe orfani și pe văduve”. Ps 104,3 interpretează aceeași imagine a cavalerului divin în termeni mai adaptați cosmologic, amintind de unele
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
acest caz, îmbinarea teologiei zeului suprem care locuiește în ceruri (cf. Cap. 3, pp. 35-36) cu teologia regală ne permite să presupunem cu o anumită certitudine că aceste reflecții cosmologice datează din epoca monarhiei în Israel și Iuda. Asocierea spațiului ceresc și a fenomenelor atmosferice cu prezența lui Dumnezeu și apariția sa (teofania) aducătoare de rodnicie și binecuvântare pentru popor, fără îndoială, trebuie corelată cu așezarea geografică a lui Israel și Iuda pe coasta levantină a Mediteranei. Spre deosebire de Egipt și de
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Gen 1, între apele de deasupra și cele dedesubt, Dumnezeu creează un spațiu vital de forma unei bule de aer în care este așezat discul terestru înconjurat de apele marine. Spațiul vital este separat de apele de deasupra prin bolta cerească ce se sprijină de munții așezați ca niște coloane la hotarele lumii. Pământul este văzut ca un disc plat, un fel de plută aflată pe centrul apelor mării, fixată strâns de structura stabilă a universului (Ps 75,4) printr-un
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]