KorAP: Find »[drukola/base=costa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...326 327 328 ...540 >

13,488 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267

bursă, toți angajații ajung milionari. Din păcate, eu sunt departe de a face atâția bani. Chiar pare incredibil de înstărită, încuviință Carol. Are un fel de strălucire de om bogat, nu-i așa? Și toată tevatura asta cred că o costă o avere. Dar fiecare cu ce are, Rosa. Tu n-ai parte de o familie minunată? Darcey îi aruncă lui Carol o privire recunoscătoare. —N-aș renunța la ei pentru toți banii din lume, pufni Rosa. Dintotdeauna i-au plăcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
singur lucru. Nu, asta e adevărat, răsuflă Lorelei ușurată. Iar prima sută de mii a fost achitată în întregime. Darcey, Carol și Rosa își aruncară priviri pline de consternare. Prima sută de mii, se miră Darcey. Câte sute de mii costa toată distracția asta? Câți bani avea de fapt Nieve? Și cât risca să piardă? —O să se rezolve totul, ai să vezi, spuse Aidan în limuzină, pe drumul înapoi acasă la Stephen și Gail. (Nieve insistase să folosească limuzina astăzi, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
ne interesăm, sau poate că organizatoarea nunții ne va anunța. — Dacă se anulează, o să fie isterică, observă Carol. Și-așa era speriată de nota de plată. —Fir-ar să fie, așa e, își aminti Rosa. Cât crezi că o fi costând totul? — Sunt convinsă că au asigurare, zise Darcey cu optimism. Eu, dacă puneam la cale așa o nuntă mare, mi-aș fi făcut asigurare. Carol râse. —De ce? Te-ai fi așteptat la așa ceva? Nu, deșteapto, îi zâmbi Darcey. Dar lucrurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585

a mai pomenit o asemenea delicatețe din partea autorităților. M-am dus acasă cu mașina proprie - un Hanomag vechi de culoare neagră - și m-am schimbat În ultimul meu costum bun, făcut dintr-o țesătură din flanel gri-deschis, care m-a costat 120 de mărci când l-am cumpărat acum trei ani și care e de o calitate ce se Întâlnește din ce În ce mai rar În țara asta; ca și untul, cafeaua și săpunul, noile țesături din lână sunt cel mai adesea din Înlocuitori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
mai manieră de a conduce o poliție afurisită, i-am zis. — Crede-mă, Bernie, mai bine de tine că nu mai faci prte din ea. Rânji fericit. Și Încă e loc de mai rău. Informațiile oferite de Illmann m-au costat o sută de mărci. Informațiile nu sunt niciodată ieftine, dar În ultima vreme costurile implicate de investigația privată par să crească. Nu e greu de Înțeles de ce. Toată lumea Învârte câte ceva În vremurile astea. Corupția Într-o formă sau alta este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
Stahlecker nu are idee cam câte sute faci pe an. — Ți-ai ales greșit meseria, Tesmer. La cum exagerezi, ar fi trebuit să lucrezi la Ministerul Propagandei. El nu zise nimic. Am adăugat: — Bine, bine, am priceput. Cât o să mă coste afacerea asta? Tesmer strânse din umeri, Încercând să-și controleze rânjetul care amenința să i se Întindă pe față: — Pe un bărbat care are un halat de cincizeci de mărci? Să zicem o sumă rotundă: o sută. — O sută? Pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
un pic și aș spune pe loc, fără să clipesc, că Îi dau atâția bani, și-ar imagina că valorez mult mai mult. Bruno, de cum l-am văzut intrând pe ușă pe nenorocit am știut că seara asta o să mă coste ceva. Înainte de a pleca din Kripo, el și Wecke Îmi puseseră gând rău. Eu nu am uitat asta, și nici el. Trebuie să-l chinui un pic. — Păi, cu siguranță ai făcut În așa fel Încât să te usture la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
el și Wecke Îmi puseseră gând rău. Eu nu am uitat asta, și nici el. Trebuie să-l chinui un pic. — Păi, cu siguranță ai făcut În așa fel Încât să te usture la buzunar când ai menționat cât a costat halatul ăla. — Nu chiar, i-am răspuns. A costat aproape o sută. — Isuse, rămase Stahlecker fără grai. Tesmer are dreptate. Chiar câștigi prea mulți bani. Își vârî adânc mâinile În buzunare și mă privi drept În față: — Vrei să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
am uitat asta, și nici el. Trebuie să-l chinui un pic. — Păi, cu siguranță ai făcut În așa fel Încât să te usture la buzunar când ai menționat cât a costat halatul ăla. — Nu chiar, i-am răspuns. A costat aproape o sută. — Isuse, rămase Stahlecker fără grai. Tesmer are dreptate. Chiar câștigi prea mulți bani. Își vârî adânc mâinile În buzunare și mă privi drept În față: — Vrei să-mi spui ce s-a Întâmplat cu adevărat aici? — Altă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
Încât să-i tulbur apele liniștite. Hanomagului pare să-i ia o veșnicie să prindă viteză, așa că optimismul meu nu prea avea baze reale atunci când am decis să o iau pe „șoseaua rapidă“ Avus ca să mă Întorc În centrul orașului. Costă o marcă să intri pe această autostradă, dar merită: 10 km fără nici o curbă, cât e drumul de la Potsdam la Kurfürstendamm. E unul dintre drumurile din oraș pe care oricine se crede Carraciola, marele pilot de curse, poate apăsa pedala

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
au cumpărat sare de bucătărie și aspirină. Femina, pe Nürnberger Strasse, era genul de local În care mergeai când te aflai În căutarea unei companii feminine, dacă nu te deranja faptul că erau grase și Împopoțonate și că privilegiul te costa treizeci de mărci. Telefoanele de la mese făceau ca Femina să fie un loc potrivit mai ales pentru tipii timizi, așa că era exact ce-i trebuia lui Neumann, presupunând că avea ceva bani. Putea să comande o sticlă de vin spumos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
meu un om de onoare, care protejează reputația clientului meu, și alte povești de-astea. Numai că mi se va da o răscumpărare considerabilă. Cazul ăsta e șansa mea cea mare să fac niște mălai, și dacă e să mă coste câteva vânatăi și coaste rupte, asta e. — Bine, zise Rienacker. Uită-te la tablouri dacă vrei, da’ dacă se afla acolo, va trebui să cer aprobare mai Întâi. M-am ridicat pe picioarele nesigure și m-am dus spre tablouri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
sunt pe-aproape. — Asta e tot, domnule? — Da, o să Înțeleagă ei ce vreau să spun. Și să le spui asta la amândoi, Farraj, da? — Da, domnule. Am Închis telefonul: — Așa... Și acum e timpul să o luăm din loc. A costat zece pfennigi călătoria cu metroul până la stația Grădina Zoologică, proaspăt zugrăvită ca să arate bine pe timpul celor două săptămâni cât țineau Jocurile olimpice. Chiar și zidurile caselor de lângă stație fuseseră date cu un strat nou de alb. Dar sus, deasupra orașului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
a fost ucis. Uitați, știți, Herr Gunther, eu cred că... — Ați auzit vreodată de un bărbat pe nume Gerhard Von Greis? E prieten cu primul-ministru, dar și un șantajist. Știți, indiferent ce anume i-a dat șefului dumneavoastră, l-a costat viața. — Nu cred așa ceva, zise ea, iar apoi se controlă. Nu mai pot să răspund la Întrebările dumneavoastră. Dar eu am continuat: — Și ce știți despre amanta lui Paul, Eva sau Vera sau cum o fi chemând-o? Aveți idee

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932

acest episod povestit de biografii lui Daumier decât din trecerea mea prin New York. Într-o zi, un prieten, care îi cunoștea jena financiară, i-a anunțat vizita unui colecționar american, precizîndu-i că acesta nu se interesa decât de pânzele care costau scump. Câteva zile după aceea, americanul a venit la Daumier în atelier și arătîndu-i o mare pânză l-a întrebat: ― Cît? Pictorul a îndrăznit încurcat. ― Cinci mii de franci. ― Cumpăr. Și celălalt? De data aceasta, se zice, pe Daumier l-

Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
la atât înseamnă a vedea în el ceva exotic, în vreme ce, în viziunea mexicanilor, Socrate însuși, ducând fără să-i tremure mâna, cupa cu otravă la buze, s-a purtat ca un adevărat "macho". Onoarea, glumea Herder, e o vorbă care costă puțin, dar pentru mexican ea prețuiește uneori mai mult decât viața. Primejdia există ca să fie înfruntată, chiar dacă îndrăznețul nu se alege cu nimic din asta. El va avea măcar dreptul să spună că s-a comportat ca un bărbat. Ceea ce

Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
misterioase populații care a folosit cifra zero înainte ca ea să fie cunoscută în Europa și se pricepea să calculeze mișcarea pe cer a luceafărului pe o perioadă de secole. Ce cunoștințe avem noi despre ea? Cucerirea Yucatanului i-a costat pe spanioli mai mult decât înfrîngerea aztecilor și incașilor la un loc. Și chiar învinși, mayașii și-au păstrat mândria și spiritul independent. Ei au refuzat multă vreme să învețe spaniola. Cuceritorii lor s-au văzut nevoiți să învețe ei

Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
care socotea gustul pentru figurine "barbare" ultimul grad de stupiditate*. Ceea ce nu înseamnă neapărat că gustul modern s-a eliberat total de vechile prejudecăți. Dar am învățat, se pare, să nu mai riscăm și că o admirație de circumstanță nu costă, nici nu te expune primejdiei de a te face de râs. * La 27 august 1520, un om scria însă în jurnalul său despre lucrurile aduse din Mexic de emisarii lui Cortes: Niciodată în viața mea n-am văzut ceva care

Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635

Pedagogul o ia și-o umbră de tristețe îi trece peste chip, apoi această umbră dispare făcând loc unei expresii neîndurătoare, Nu-i un om rău Pedagogul! Dimpotrivă, și cu atât mai mult îl respectăm cu toții, dar orice greșeală te costa prietenia lui, la început e prieten cu toți băieții, apoi pe rând unii îi pierd prietenia din cauza unor greșeli repetate și acestora Pedagogul nu le mai e prieten, ci doar pedagog, mie îmi era mai mult decât prieten, era fratele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
o parte, Regele, huliganii, Occidentului nu-i pasă, nu pupăm noi nato, nici comunitate, ungurii, din exil, românii nu sunt uniți, televiziunea, PeCeRe, fiecare își urmărește interesul, o țară întreagă așteaptă burse din străinătate, internetul, curriculum, un tub de vopsea costă cât, dă-mi o țigară! Abia stăpâneau fata în fața ușii, nu-i vedeți?! și ea nu voia să intre, Nu! Nu! părintele Ioan a ieșit din biserică la fată, a întrebat de numele ei, Dorina o chema, și părintele Ioan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
meșteri buni care au pictat multe biserici și lucrează repede, Îmi vine să plâng ca un copil neputincios să riposteze la cuvintele nedrepte ale celor mari, Va fi o cheltuială în plus, nici nu-ți dai seama cât ne va costa o nouă pictură?! Metrul de pictură este astăzi, și eu cu ochii plecați la covorul persan, tot nou probabil, din fosta odaie a părintelui Ioan, Comisia, Daniel, va scotoci tot, va scoate la iveală și ce nu vrem, tu-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
două palme după ceafă, dar n-am fost eu de vină ci, și mai scrie el, M-a trimis azi meșterul la târg, la negustori, să cumpăr niște vopsele, mi-a făcut o listă și mi-a scris fiecare cât costă, să nu mă înșele negustorul, iată lista cu vopsele, blaivais, 3 lei, ohră galbenă, 2 lei, ohră închisă, ținober, 50 lei, minău, cerneală de oase de piersică arse și pisate, cerneală de os ars, cerneală de nuci, chinăros, ultra marin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
spovedanie păcatul sărutului asupra mea, dar n-am mai avut când, televizorul merge dincolo și spovedania mea dezlânată către părintele Dumitru s-a întrerupt precum începuse, ostenit rămân cu capul pe pernă și tac după un efort ce m-a costat slaba putere ce-mi mai rămăsese, Odihnește-te, Daniel! mă îndeamnă părintele, mai vorbim și mâine, ești obosit, și privirea îmi trece peste părintele Dumitru la tabloul de pe perete din fața mea, Cum de nu l-am văzut până acum?! Așternuturi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
desen, desenez numai copii, fetele stol în jurul meu, le-am înnebunit cu aerul meu melancolic, discotecă pe plajă, dar eu nu dansez, ce caut aici? singurul lucru care mă încântă sunt scuterele, din păcate trei minute de viteză nebună mă costă masa pe cel puțin trei zile, și-aș face orice pentru cele trei minute, chiar și curte unei fete ce pare să dispună de bani din belșug, dar băieții o cam neglijează, am ajuns mai rău ca un jucător înrăit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
să surprindă reacțiile acestor copii pe care-i scoate din mediul lor firesc, strada, și-i plasează în ipostaze diferite, îi aduce la el în casă, îi pune la masă, îi fotografiază în atelier, curiozitatea asta a lui l-a costat într-o noapte combina muzicală, nefiind acasă cineva i-a spart casa și, negăsind bani, s-a mulțumit cu ce a găsit, Thomas respinge ideea că ar putea fi unul dintre copiii pe care i-a adus el în casă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]