8,953 matches
-
a Înțeles În sfîrșit și că am să le văd și eu peste cîtva timp singură. Was er damit meinte? Am pus totul pe seama oboselii și a Încordării neobișnuite prin care trecuse. Am stat pînă tîrziu, nu voia să se culce. A rămas singur În bucătărie să mai fumeze. Părea liniștit. M-am trezit de cîteva ori peste noapte și m-am dus să văd ce face. Ședea la masă și fuma. Dimineața nu l-am mai găsit. Asta e tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de tunete Înfundate. Doamna E. pune cu grijă cartea pe noptieră, se Învelește, cuprinsă deodată de un frison, cu cearșaful pînă la gît și strigă să o audă domnul D. din camera de alături: — Ce faci, nu vii să te culci? O după-amiază obișnuită. Ajung acasă. Pe ușa liftului o plăcuță pe care scrie „În revizie“. Urc șase etaje pe jos. La fiecare al doilea etaj mă opresc să privesc, pe fereastra de la casa scării, peisajul. Îmi fixez un bloc anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
strig prin casă Nu muri! Nu mă lăsa singură... și totuși nu mă clintesc nu mă duc de parcă m-ar chema acolo să mor În locul ei. E aproape douăsprezece noaptea. Din dormitor nu se mai aude radioul. Nino s-a culcat. Profit de ocazie să-mi savurez impostura nocturnă. Intru În drepturile lui. Îi ocup fotoliul. În bloc e liniște și beznă deplină. N-a mai venit nimeni să mă cheme. Coșmarul s-a sfîrșit. Întunericul nu este totdeauna semnul catastrofei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Lancelot În loc de Tristan sau Sf. Augustin În loc de Francisc d’Assisi și ți se Închid toate ușile pentru că delictul de lipsă de cultură este mult mai grav decît delictul de lipsă de caracter. Și tu știi foarte bine că te-ai culcat În așternuturile atîtor cărți pînă le-ai murdărit, le-ai subțiat, le-ai destrămat - și ce se mai poate păstra din resturile unor urzeli deșirate? Poate doar mirosul lor și o vagă senzație de anotimp comun care intră numai În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
transpirațiile, ticurile, infirmitățile, frivolitățile unor ființe străine. Mă bucur ca și atunci pentru că Îmi plac lucrurile materiale și tot ce-mi răsfață simțurile, dar În același timp sînt ușor jenată, am senzația unui adulter, ca un bărbat care s-ar culca cu nevasta altuia și de cîte ori pătrunde În ea simte că dă peste urmele celuilalt. După cîteva luni această barieră dispare. Amintirea primului ocupant se estompează În memoria obiectului și eu mă instalez În el pînă la ignorarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
draga mea Te-am Învelit cu mantaua, nașă, nașă Și mi-am căpătat beleaua, nașă draga mea și femeile Îi răspund cu glasuri gîdilate, gîfÎite Nașule, nu ie păcat I-auzi, i-auzi, i-auzi, i-auzi ia Să te culci cu fina-n pat I-auzi, i-auzi, i-auzi, i-auzi ia CÎțiva vlăjgani În maiouri marinărești o scot pe nașă din salonul unde vocea lui Elvis țîșnită din casetofon calcă pe creștetele cîtorva bătrîne pînă le culcă testele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
te culci cu fina-n pat I-auzi, i-auzi, i-auzi, i-auzi ia CÎțiva vlăjgani În maiouri marinărești o scot pe nașă din salonul unde vocea lui Elvis țîșnită din casetofon calcă pe creștetele cîtorva bătrîne pînă le culcă testele pe mese. Nașa, În rochia ei purpurie, asudată toată de parcă și-ar fi strivit două roșii la subțiori, e urcată pe acoperișul haznalei În aplauzele și răcnetele generale. CÎțiva copii de pripas stau pe margine scobindu-se În nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
participare la viață se reduce sensibil pe măsură ce ficțiunea, fetița aceea aflată la o distanță de 55 de ani În urma mea Începe să devină tot mai categorică, mai imperativă, Îmi parcurge etapele existenței, reduce din handicap, mă prinde din urmă... se culcă În patul meu, miroase a mine, tușește ca mine, Îmi Împrumută gesturile, ticurile și venindu-mi atît de aproape nu o mai văd, așa cum nu mai putem reconstitui chipul morților din copilărie cînd ajungem și noi la vîrsta lor. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
zemurile acelea organice, unde mîlul e lacom și cald și alunecos, apar cîteva flori de nalbă de un roșu sufocat. Spațiul e larg și gol. Nici o cioară, nici un cîine. Doar umbrele lungi ale blocurilor căzute pe pămîntul bătătorit. Un oraș culcat pe solul arid peste care calci indiferent. Și deodată acolo, lîngă gunoaie, un corp care se mișcă, un corp mic de culoarea pămîntului. O vietate speriată săltînd Încoace și-ncolo de la o pubelă la alta. Se apleacă mult deasupra marginilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Rusia, într-o sălbăticie din Canada, într-o adâncime albastră din mijlocul Oceanului Atlantic. E în spatele soarelui, în spațiul cosmic, cu sute de mii, milioane de kilometri în urmă. Niciodată nu ne putem trezi în același loc în care ne-am culcat. Locul nostru în univers, universul însuși, totul se schimbă din ce în ce mai repede, cu fiecare secundă care trece. Noi toți care ne aflăm pe această planetă înaintăm și nu ne întoarcem niciodată. Adevărul este că nemișcarea e o idee, un vis. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
spații goale și miros grețos de pastile împotriva insectelor. Nu bătea nici o briză. Am făcut sex și, când am terminat, Clio și-a lipit coatele de corp și a rămas întinsă deasupra mea (cu mine încă în ea), cu capul culcat pe umărul meu, atingându-mi bărbia cu fruntea. Totul părea atât de limpede, atât de clar și detaliat. Buricele degetelor mele pe spatele ei ud, pe coastele ei. Corpul ei ridicându-se și coborând din pricina respirației mele, ușoara întindere a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nou ochii spre tavanul boltit, în timp ce Scout continua să mestece cu un aer absent. Oare cum ajunsesem așa? Fusesem un nimic gol pe dinăuntru atâta vreme, iar acum, brusc, iată-mă, un fel de aventurier aruncat într-un loc straniu, culcându-mă cu o fată pe cât de puternică, pe atât de fragilă, în mintea căreia sălășluia lucrul ăla. Unde oare găsisem toate fațetele astea? Poate că veniseră de la adevăratul Eric Sanderson, cel din Fragmentul becului. Poate că îi descoperisem uneltele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
avem noi. Este, vorbesc serios. Dar trebuie să înțelegi ce-i în joc pentru mine; nu puteam să-mi asum nici un risc și tu nu aveai nici un motiv să ai încredere în mine. Așa că... — Așa că, chiar și după ce te-ai culcat cu mine, ai continuat bine mersi cu minciuna? — Prea bine. Acum, ochii lui Scout erau încinși, luminoși, umezi. Mă se păru că ceva vital se scurgea din ea, ceva limitat și minuscul și care nu putea fi înlocuit. Voiam s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o voce dinlăuntrul meu șopti, vedem lumina stelelor doar pentru că toate stelele sângerează. — Prea bine, repetă Scout. Da, da, da. Asta vrei să auzi? Da, te-am mințit. Da, te-am manipulat. Da, te-am folosit. Nu, nu m-am culcat cu tine ca să te aduc aici, dar dacă vrei să crezi și asta, bine, dă-i drumul și crede ce naiba vrei despre mine. Fac orice e nevoie ca să supraviețuiesc. Nu mă mândresc cu asta, uneori mă urăsc pentru asta, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vorbind peste și după celelalte și îmbinându-se într-un flux sonor. Toate vocile repetau același cuvânt iar și iar - apă apă apă apă apă apă apă apă apă apă apă apă apă. O jumătate de oră mai târziu, stăteam culcat pe spate, cu mâinile la ceafă, cu paharul alături. Luasem o fâșie de hârtie și-o mestecam, încercând să conving ideea de lichid rece răcoritor să iasă din pasta caldă dintre dinții mei. Mă gândeam că era un lucru disperat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Nu știu, zău, ce-i cu tine!“ Nimeni nu pricepea că fapta lui izvora dintr-un sentiment groaznic și Înfricoșător: mila. PÎnă aici, visul lui fusese amestecat cu amintiri, dar mai departe deveni pe de-a-ntregul numai vis. Se văzu culcat Într-o rînă, gîfÎind, În vreme ce tunurile antiaeriene bubuiau undeva În partea de nord a Londrei. GÎndurile Îi rătăceau din nou, slobode, prin acest univers straniu În care trecutul și viitorul tăiau brazde deopotrivă de adînci și a cărui geografie putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cîte ori Încerca să-și miște picioarele, pămîntul gemea, Încît nu putea face un pas fără să-l doară... ... Se deșteptă În clipa cînd sirenele vesteau sfîrșitul alarmei. Doi-trei oameni din adăpost se ridicară o clipă, ca să asculte, apoi se culcară la loc. Nimeni nu voia să plece acasă: aceasta era casa lor, acum. Oamenii se obișnuiseră să doarmă În metrou, care le devenise la fel de familiar ca și cinematograful unde se duceau, cîndva, sîmbătă seara, sau ca biserica unde mergeau duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pentru a scăpa el Însuși de priveliștea suferinței... Toate aceste Întrebări Rowe și le punea zilnic, și-și dădea aceleași răspunsuri, din clipa cînd nevastă-sa Îi luase din mînă ceașca de lapte, spunîndu-i: „Ce gust ciudat are!“ Și se culcase la loc, Încercînd să zîmbească. Iar el ar fi dorit să rămînă lîngă ea pînă va adormi, dar asta ar fi fost ceva neobișnuit - și trebuia să evite orice lucru neobișnuit. Așa Încît o lăsase să moară singură. Era sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
detectiv, ci doar autor de romane polițiste! exclamă Johns. — Mă simt cam obosit, zise Digby. Cum fac un mic efort mintal, mă cuprinde o oboseală grozavă - Îmi vine să mă Întind și să dorm. Chiar aș face bine să mă culc. Digby Închise ochii, dar Îi redeschise peste cîteva clipe, spunînd: Ar trebui, cred, să se reconstituie În amănunt primul caz... cel care a dat greș... Ca să se găsească motivul eșecului... Și spunînd acestea, adormi. 5 Vremea fiind frumoasă În după-amiaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
anunță domnul Prentice. Pe trotuarul din față, un trecător se urni În direcția lor În timp ce coborau din taxi. — Aveți vreun revolver? Întrebă, nervos, individul cu melon. — N-aș ști să-l folosesc, răspunse domnul Prentice. Dacă trage cineva În noi, culcați-vă la pămînt și stați liniștiți. Nu aveți nici un drept să mă tîrÎți În aventura asta. — Ba da, replică tăios domnul Prentice. Toate drepturile. În zilele noastre, nimeni nu-și mai are asigurat dreptul la viață. Scumpe domn, ești mobilizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
neutră, spre o ușă Întredeschisă. Anna Împinse ușurel ușa cu mîna și se dădu la o parte, ca să-l lase pe Rowe să vadă: gestul clasic al unei mame ce-și arată unui musafir, după cină, copilașul adormit. Hilfe era culcat pe spate, fără haină, cu cămașa descheiată la gît. Dormea adînc și părea atît de lipsit de apărare, Încît ai fi zis că e o Întruchipare a nevinovăției. O șuviță de păr bălai Îi cădea pe frunte; parcă era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
una dintre pozele trucate din revistele pentru copii: te zgîiești la ele și vezi ceva, să zicem un vas cu flori, apoi Îți ațintești privirea și vezi fețele unor oameni... Deodată, Hilfe Îi apăru limpede În minte așa cum Îl văzuse - culcat În pat, plin de grație, atît de străin de noțiunea de violență. Era Într-adevăr fratele Annei! Rowe se Întoarse spre lavoare și spuse În șoaptă, ca să nu-l audă omulețul cu pălărie: — În regulă. Ți-l dau! Ia-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
va mai revedea niciodată. CÎnd iubești o femeie, nu-i poți dori să fie legată toată viața de un ucigaș. Anna, Însă, era acolo - nu chiar În locul unde-o lăsase, ci În dormitorul unde-l surprinseseră pe Hilfe dormind. Era culcată pe pat, cu fața Îngropată În pernă și cu pumnii Încleștați. — Anna, șopti el. Capul i se răsuci pe pernă: plînsese, și fața-i era boțită ca a unui copil. Simțea pentru ea o imensă duioșie și nevoia de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-i aprecieze enorm povestirea. Iată versiunea canonică preferată de Bruno: „S-a Întâmplat pe la sfârșitul lui iulie. Venisem pentru o săptămână la maică-mea, pe Coasta de Azur. Continua să țină casă deschisă, primea lume multă. În vara aceea, se culca cu un canadian - un zdrahon tânăr, cu un fizic de țapinar. În dimineața când urma să plec, m-am trezit foarte devreme. Soarele era deja fierbinte. Am intrat În camera lor, dormeau amândoi. Am ezitat câteva secunde, apoi am tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
jugul paternalist al gaullismului; dar, după ea, ajungea o scânteie ca să pornească incendiul. De câțiva ani, marea plăcere a lui Francesco era să fumeze țigări de marijuana cu fete foarte tinere, atrase de nimbul spiritual al mișcării; apoi să se culce cu ele, Înconjurat de mandale și fum de tămâie. În general, fetele care veneau la Big Sur erau niște gâsculițe protestante; cel puțin jumătate din ele erau virgine. Spre sfârșitul anilor 60, filonul Începu să secătuiască. Di Meola Își zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]