10,007 matches
-
căsătorește cu poetul George Bacovia, iar după moartea acestuia, în 1957, va conduce Cenaclul „George Bacovia” de la Bacău și Muzeul Memorial „George Bacovia” din București. Numeroasele cărți de poezie publicate de G.-B. - Armonii crepusculare (1923), Muguri cenușii (1926), Pe culmi de gând (1934), Lumină (1965), Cu tine, noaptea (1969), Efluvii (1977), Șoaptele iubirii (1979) - exprimă o personalitate lirică definită de un simbolism delicat, eteric și temperat, aflat la confluența poeziei meditative cu cea de tip intimist. Consecventă formulei lirice alese
GRIGORESCU-BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287358_a_288687]
-
confluența poeziei meditative cu cea de tip intimist. Consecventă formulei lirice alese, autoarea, pentru care interioritatea ritmează întregul curs al timpului obiectiv, se străduiește să depășească monotonia, creând variații la nivelul temelor: primele poezii privilegiază proiecțiile simboliste în peisaj, Pe culmi de gând consemnează „ceasurile chinuite” ale interogațiilor ce îi invadează existența, iar versurile din celelalte cărți refac traseul iubirii și al unei biografii zbuciumate. G.-B. reușește uneori să se desprindă de influența bacoviană, iar voluptatea imagistică, tropii proliferând amețitor
GRIGORESCU-BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287358_a_288687]
-
poetei (1971), George Bacovia. Ultimii săi ani (1981), conținând date importante referitoare la viața literară din perioada interbelică și din anii imediat următori încheierii celui de-al doilea război mondial. SCRIERI: Armonii crepusculare, București, 1923; Muguri cenușii, București, 1926; Pe culmi de gând, București, 1934; Terase albe, București, 1938; Bacovia. Viața poetului, București, 1962; ed. 2 (Bacovia. Poezie sau destin), București, 1972; Lumină, București, 1965; Poezie și proză, pref. Mihail Petroveanu, București, 1967; Cu tine, noaptea, București, 1969; Versuri, București, 1970
GRIGORESCU-BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287358_a_288687]
-
e un trecut zăcut ca o lingoare, / Și rădăcina lui încă mă doare. // Dar tot mai fulgeră - Parâng - iarăși să știi / - Destin cu creștet sus ne-nfrânt de vitregii - / Străbunul nu, prin oarbele potrivnicii. Cu el, drum vă croiți spre aspre culmi, spre soare.” Versurile din volumul În creștetul luminii adâncesc treptat nota elegiacă, ca și referința simbolică la un univers tradițional de mult părăsit, în vremuri de crâncenă istorie, și regăsit la vremea amurgului, într-o solaritate patetică, de dincolo de lume
GREGORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
neîndoios extrem de Încîntat de această formulare). Flaubert, Baudelaire și Renan sînt Împotriva sufragiului universal, convinși că „nu domesticești sufragiul univeral prin el Însuși” (Renan) - să nu uităm că societatea franceză a secolului al XIX-lea era pe jumătate analfabetă. Dar culmea dialecticii este atinsă de paradoxul formulat de același De Maistre În Considérations sur la France: „Dacă ne gîndim bine, vom vedea că o dată Începută mișcarea revoluționară, Fanța și Monarhia ne puteau fi salvate decît de către iacobinism”, ceea ce-l face pe
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Viart crede În recesivitate. El nu este, adică, hegelian sau posthegelian, ci, dezabuzat, propune, cantemirian, “măriri” și ”decăderi”. Depresiunile ar fi trei, plasate cronologic la Început de secol (1), post-existențialismul (2) și sfîrșitul de secol (3), adică prezentul. Rămîn două culmi, atinse În preajma celui de-al doilea război mondial și În anii ’60. Autorul nu insistă asupra ultimelor, pentru a nu-și conota ideologic Întreprinderea. Neutru și din perspectivă axiologică, el nu privilegiază vedetele, acordă doar porțiuni suplimentare de text, tribut
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
căpătînd importanță Într-un sanctuar antic: el scrutează Istoria, contemporan cu un cadavru și cu sine Însuși, miraculos aduși Împreună. Trebuie că o motivație asemănătoare are și Michel Houellebecq cînd se apucă să scrie cărți. Adept al romanului dus la culme acum două secole, acela “realist”, În variantă naturalistă, scriitorul francez se instalează, pentru a crea, În cel mai Înalt fotoliu la care nu e sigur că altcineva poate ajunge. În scopul de a provoca cititorului o senzație mazochistă: vertijul asistării
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Mai mult, să cuprindă retorica rigor mortis a spiritelor care se lăsau fascinate de dreapta ca recurs la ultimul mijloc de constrîngere a spiritului la principiu și euforia de stînga a intelectualilor Înaripați, obligați să descopere astăzi În oceanele și culmile Înzăpezite de sub ei simple butaforii pe care ei le cristalizaseră odinioară În neabătute ședințe de delir. Pornind de la Epistola către romani a lui Pavel, unde ni se vorbește despre lege și credință, despre „dezactivarea” legii de către credință, verbul grecesc katargein
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
bine sfidarea, cutezanța: „Piciorul meu a încercat să-și urce glodul gliei pământești / Pe himalaia celor mai înalte îndrăzneli” (Tinerețe). Se poate identifica aici o idee-temă dezvoltată în modulații diverse: „O, munte, tu, biserica, moșia, casa mea,/ «Zgârie-cerul» meu [...]/ Pe culmea ta-n nemărginire mă dezmărginesc” (Spre culmi). Și, în același spirit: „Sătul de ale șesurilor bucurii mărunte,/ Când urc pe munții lor, mă simt un munte” (În robia lor) ori: „Eu m-am născut să mă dărui / Oricând și orișicui
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
să-și urce glodul gliei pământești / Pe himalaia celor mai înalte îndrăzneli” (Tinerețe). Se poate identifica aici o idee-temă dezvoltată în modulații diverse: „O, munte, tu, biserica, moșia, casa mea,/ «Zgârie-cerul» meu [...]/ Pe culmea ta-n nemărginire mă dezmărginesc” (Spre culmi). Și, în același spirit: „Sătul de ale șesurilor bucurii mărunte,/ Când urc pe munții lor, mă simt un munte” (În robia lor) ori: „Eu m-am născut să mă dărui / Oricând și orișicui” (Mă știu). Sau acest mândru îndemn: „Mută
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
străină a anului. Aproape simultan cu țesăturile fabuloase ale Visului, C. realiza o altă capodoperă - de parodiere sacralizantă -, Levantul (1990), unde, sub un pretext epic schematic, de epopee balcanică, se pune, practic, „piatra tombală” pe marea tradiție a poeziei române. Culme a intertextualismului postmodern, Levantul e o centrifugă (sau un athanor) unde Bolintineanu, Alecsandri și Petrarca, laolaltă cu Conachi, Eminescu, Șerban Foarță, Leonid Dimov și Anton Pann, Gellu Naum și Ion Barbu, Caragiale (I. L. și Mateiu I.), I. Budai-Deleanu, adică toată
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
secolului al XII-lea, a fost redactată o adevărată epopee de aproximativ 20.000 de versuri, de către trei trubaduri. Ea a stat la orginea versului "alexandrin". De aici, succesul occidental al biografiei romanțate a lui Alexandru Macedon a fost fulminant. Culmea este că Europa răsăriteană cunoaște povestea fiului lui Filip prin intermediul versiunilor occidentale. În limba română, textul pătrunde pe filieră sârbă. Prima traducere este cuprinsă în amintitul Codice Neagoeanus, datând dinainte de 1620 și aparținându-i lui Ion Românul 58. Unele versiuni
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
înțelepciunea sa, calitatea sa de filosof în sensul vechi, stabilit, conform tradiției, de Pitagora 17, de prieten al înțelepciunii, nu de învățat, pentru a-i determina pe ceilalți să facă presiuni asupra rivalului să-și asume opinia în mod deschis. Culmea este că Vulpea nu falsifică nici cu o iotă realitatea; lăudându-l, chiar în exces, pe Lup, îl obligă să accepte o ipostază periculoasă: aceea a rostirii adevărului. Ea demonstrează că acesta este, în pofida reținerii sale, cel mai potrivit să
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
se dă la rece. După ce s-a răcit, se amestecă cu 250 g unt frecat cu 300 g zahăr pudră și vanilie. Aranjarea se face astfel: foaie, cremă, foaie, gem, foaie, cremă, foaie. Deasupra se pudrează cu zahăr pudră. PRĂJITURĂ CULMEA PLĂCERII Se fac 3 foi din: 8 albușuri, 300 g nucă măcinată, 300 g zahăr, 5 linguri de făină, 1 praf de copt. Crema - se fierb 8 albușuri, 2 budinci de ciocolată, 300 ml lapte și 300 g zahăr. După ce
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92352]
-
mod original, căci această limbă se schimbă pe măsură ce o învață. Ea ajunge, până la urmă, printr-un fel de regresie, la repetarea aceleiași silabe, care le permite indigenilor să se înțeleagă perfect, dar este de neînțeles pentru comis-voiajorul care, înfuriat la culme, părăsește planeta. Înainte de science-fiction, E. A. Poe, în nuvela sa intitulată Mellonta Tauta (1849), abordase problema evoluției limbilor. În anul 2248, o călătoare comentează în jurnalul ei intim peisajele pe care le vede și monumentele pe care le întrezărește în călătoria
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
în Egipt a lui Alexandru cel Mare, 356-322 î.Ch.), care avea în structura „Muzeului” asociat faimoasei „Biblioteci” și un „Teatru anatomic”, destinat disecțiilor pe cadavre, a atins prin anatomiștii săi Herofil (340-270 î.Ch.) și Eratostrate (320-250 î.Ch.) culmea medicinii anatomice antice. Herofil, care făcea disecții publice, completate cu vivisecții pe animale, a fost acreditat „părintele anatomiei”, nefiind depășit în acuitate și precizie decât tărziu, în perioada Renașterii. Cărți de anatomie au fost scrise ulterior de mulți medici celebri
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
capacitate". Ca să înfrunte deficitul repercutat în ecou, rostogolit într-o acumulare fără sfârșit a mai multor inferiorități, e suficient efortul câtorva "bărbați" de a scrie în românește. Ceea ce limba poate să facă, simpla ei "posibilitate" e opusă realizărilor efective și, culmea, cu speranță: valorile spontaneității pot să fie puse în balanță și să neutralizeze o anxietate a descendenței. Geniul e un răspuns optimist la o condiționare negativă a culturilor literare. * * * Care e rolul ideii de geniu în constituirea culturilor literare? În
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
planșeul. Era un început de emancipare, nu mai era o simplă groapă cu două scânduri, ci era un wc normal, turcesc. A fermentat marmelada aia și am zis: "hai să bem!" A venit și Puiu Manta, a băut și el. Culmea ghinionului, îl cheamă la raport comandantul lagărului, maior Ionescu. Noi, care nu mai băusem alcool ani de zile, o doză infimă ne-a amețit. Ne povestea când s-a întors de la raport: "Mă, m-am dus, dar când mi se
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
pe lângă totalul respectiv o rubrică dedicată și intitulată "neprevăzute". Ei bine, neprevăzutele acestea erau într-un procent de 95% din suma respectivă. C. I.: Înseamnă că neprevăzut era totul, dacă doar 5% era prevăzut restul de 95% fiind neprevăzut! Și culmea, asta într-o economie centralizată și total planificată! S. Ț.: 95% neprevăzut! C. I.: Un sistem economic comunist "eficient"! S. Ț.: Aici era toată problema în comunism: minciuna! Ce făcea ăsta de la cooperativă: totalul de la materiale era mai mare decât
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
în America. Mie nu mi-ar fi plăcut să rămân în Olanda. Este o țară în care bate vântul de la mare către continent și invers, permanent. Iar olandezii în materie de naționalism ar putea să le fie profesori germanilor. Și culmea, că ei sunt naționaliști cu europenii, pentru că aduc în țara lor tot felul de negri de prin fostele insule și colonii olandeze deținute și pierdute. Dar când este vorba despre europeni și mai ales despre români sunt foarte repulsivi! Te
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
că nu este deținut: avea sandale și la sandale avea cataramele. C. I.: Sigur, că atunci când erați arestați vi se luau toate efectele: șireturi, curele, nasturi... D. B.: Bineînțeles! Nici nu mai țin minte dacă am avut curea, dar ăsta avea, culmea, cataramele la sandale! C. I.: Și nu a început să vă tragă de limbă? D. B.: Ba da! I-am spus toate rasele de animale! Numai ceea ce voia el nu i-am spus! Dar după aceea, tot la Securitate, am stat
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
încheia cu prezentarea structurii administrativteritoriale a celor trei foste județe regăsite astăzi în actualul județ Vaslui - din cele mai îndepărtate timpuri și până în zilele noastre. Vaslui Vaslui, județ, se mărginește la nord cu județul Iași, având ca linie de hotar culmea dealului Voinești, Mogoșești și Bordea; la est cu județul Fălciu; la sud cu județul Tutova și la vest cu județul Roman. Hărțile lui Gh. Ghibănescu, la 1887 - 1888, prezintă „noua împărțire a plășilor și comunelor județului Vaslui" pe structura: plasa
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
urechile la masă. "Tu nu respectai ordinele pe care le impuneai". Aceasta îl trimite pe fiu la poziția de oaspete inferior, atras în jos537: "Trăiam ca un sclav, supus unor legi care nu fuseseră inventate decât pentru mine și care, culmea culmilor, nu puteam să le respect în întregime"538. I se aduse lui Kafka reproșul că nu vorbește 539, că nu mănâncă, că e singur precum ... Franz Kafka!540 Astfel, chinuit de un viu sentiment de singurătate, "în sânul familiei
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
la masă. "Tu nu respectai ordinele pe care le impuneai". Aceasta îl trimite pe fiu la poziția de oaspete inferior, atras în jos537: "Trăiam ca un sclav, supus unor legi care nu fuseseră inventate decât pentru mine și care, culmea culmilor, nu puteam să le respect în întregime"538. I se aduse lui Kafka reproșul că nu vorbește 539, că nu mănâncă, că e singur precum ... Franz Kafka!540 Astfel, chinuit de un viu sentiment de singurătate, "în sânul familiei mele
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
-i paternitatea în schimbul unei carierea oficiale care ar fi tolerat cu greu un text libertin (condamnat mai târziu în 1868 pentru "ultraj" la adresa moralei publice și "bunelor moravuri". 236 Nu vom vorbi despre versiunea pornografică Noaptea cea minunata sau despre culmea plăcerii (al cărei autor este poate Denon însuși), nici de versiunea prescurtată a lui Balzac și cu atât mai puțin de Amanții de Louis Malle (turnat în 1959) la care există o continuare fiindcă Jeanne Moreau pleacă cu tânărul cu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]