9,274 matches
-
în pădurea de lângă Cetatea de scaun a Marelui Străjer” Înainte de Paște. Mircea Tomescu, director de studii la Școala Palatină, i-a povestit lui Gh. Magherescu faptul că Voievodul Mihai, pe la vârsta de 15-16 ani, „era în plin flirt cu o domnișoară, fiica unui ofițer de ordonanță de la Palat, fată foarte drăguță, cam de vârsta lui”. E foarte probabil ca domnișoara menționată să fi fost Yvonica, al cărei tată adoptiv, Dimitrie Știubei era ofițer de ordonanță al regelui, căci ea corespunde și
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
i-a povestit lui Gh. Magherescu faptul că Voievodul Mihai, pe la vârsta de 15-16 ani, „era în plin flirt cu o domnișoară, fiica unui ofițer de ordonanță de la Palat, fată foarte drăguță, cam de vârsta lui”. E foarte probabil ca domnișoara menționată să fi fost Yvonica, al cărei tată adoptiv, Dimitrie Știubei era ofițer de ordonanță al regelui, căci ea corespunde și în privința vârstei, și a frumuseții. Se pare că evenimentul nu poate fi plasat în 1936-1937, la vârsta de 15-16
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
seară, cei mari au petrecut la Duduia. Copiii au rămas la Foișor, unde au organizat o serată. Carol al II-lea a reținut că „în cercul lui Mihăiță” a revenit Gicuța, fiica lui Puiu Dumitrescu, devenită dintr-o grăsună o domnișoară drăguță și instruită. De asemenea, a observat că „se desinează un flirt între Mihăiță și Irinel” (Malaxa). După-amiezele le petreceau, în general, la Mihai în odaie. Carol li se alătura. Serile, luau masa împreună, maturi și copii, după care vizionau
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Ilie, bucuroasă m-am oferit s-o însoțesc pe Oltea la bal și să am grijă de ea și de haine. După începerea balului de către parohul comunei, dansul după muzica orchestrei fraților Orest și Ion Bucur era în toi. Nici o domnișoară nu rămânea pe bancă. Eu l-am cunoscut pe un frătăucean mai isteț, care striga frumos în horă și-am dansat mult cu el. În orice clipă ochii urmăreau hainele de pe bancă, căci pentru asta venisem la bal, nu pentru
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
bine cu ele, așa "întunecate". Mama ne strivea câte-o lămâie și ne punea să ne frecăm cu ea mâinile. Se mai limpezeau oarecum... dar nu de tot. Prea le intrase mustul în piele. Mama ne lua în derâdere. Halal, domnișoare, cu mâinile murdare! Toamna și până la recolta nouă, aveam nuci din belșug. Mama le dădea de sărbătorile de iarnă la urătorii mai mici și făceam prăjituri și torturi numai pe bază de nuci. Cu prunele aveam și mai mult de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
se îmbrăcau frumos, în costume naționale. Nunta începea de sâmbăta după-masă, când se dădea cămașa mirelui, a soacrei și se lua zestrea miresei. Vătăjeii (vorniceii) veneau cu sticle de rachiu în casă, cu năframă pe băț, cusută de o drușcă (domnișoară de onoare). Când se încărca zestrea în căruțe frumos împodobite se jucau pernele, cuverturile, scoarțele etc. Se strigau strigături și se chiuia. Cânta fanfara de la Grămești, care era nelipsită de la nunțile din Costișa. Nunta se făcea la casa mirelui sau
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
plecat cu el la Bacău, unde-și avea slujba. Doamna Apăvăloaie întâmpina mari greutăți în operațiunile contabile, ale morii. Din această cauză, a apelat la tata și, o dată la două săptămâni, îi rezolva toate problemele scriptice. Fiind de-acum o domnișoară de liceu, nu-l mai însoțeam pe tata la moară, decât în cazuri foarte rare (când trebuia să ridicăm făina sau niște pește, la oprirea roții). Sătenii și cei din comunele învecinate au continuat să vină la moară cu toată
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mamei un album „Albumul Marinei” ce conținea: amprenta piciorușelor, mesajul doctorului de copii, al tatălui și al mamei, dar și prima fotografie de familie (cu toți trei). Marina împlinește 3 ani pe 20 iulie 2010 și deja este o adevărată domnișoară: cochetă, vioaie, veselă, face înot, învață să vorbească românește, dar și în japoneză. Un moment foarte important este atunci când se alege prenumele unui copil; părinții consultă un ghid cu prenumele scris în kanji. Se crede că un prenume bine ales
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
având o temă de făcut pe timpul vacanței, iar eu am stat de vorbă cu Criss în timp ce mă răsfățam cu un masaj... în fotoliul special din living. Pe la ora 17, 00 a bătut la ușa Cristinei un musafir. Era Kotoha, o domnișoară dulce și delicată, ca un fir de trestie. Kotoha este fiica lui Shinya din prima căsnicie și sora lui Dimi. La japonezi nu se folosește cuvântul „vitreg” sau „vitregă”. Băieții au fost încântați s-o cunoască așa că, micuța japoneză, gingașă
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
să mă rog de iertare. Din pricina mea, ești a doua oară În primejdie de moarte... Se Îndreptară grăbiți către grajduri, unde țăranul primi zâmbind banul de argint pe care Simeon i-l puse În palmă. Se vede că-i grozavă domnișoara, dacă-ți dai toată simbria pentru ea, rânji el, cântărind din ochi mogâldeața Înfășurată În zdrențe, din care răsărea numai o față murda ră sub o basma trasă pe frunte. Pe Sfântul Trudpert, aproape că am mustrări de cuget că
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
repartizat la "Pază și Ordine". Într-o seară, pe când își făcea rondul în sectorul repartizat, asistând la schimbul de ture al femeilor și bărbaților care lucrau la " Fabrica de nasturi", privirea i-a fost atrasă de o tânără și fermecătoare domnișoară. Această superbă făptură feminină, blondă, cu ochii ca albastrul imaculat al cerului de vară și mersul șerpuitor ca mișcarea unduitoare a spicelor de grâu sub adierea vântului, era singurul copil al unei familii de polonezi Sauciuc. Tânăra nu era altcineva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Sauciuc. Tânăra nu era altcineva decât viitoarea mea mamă, Rozlia Sauciuc, poloneză de confesiune catolică. Chipeșul polițist, rănit adânc de săgeata lui Cupidon, s-a metamorfozat în Sherlock Holmes și a aflat fără mare dificultate elementele componente ale C.V.-ului domnișoarei care-l "electrocutase". Astfel că, în următoarea duminică, s-a învoit de la superiorul său, a intrat într-o florărie din centru, a cumpărat o cutie de ciocolată și un buchet minunat de trandafiri, pornind-o spre cartierul în care locuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fată. Tata era un om extraordinar de blând și de bun, încât în inima lui ar fi încăput toți necăjiții acestei planete. Însă retorica nu era una dintre calitățile lui marcante. Așa că, la întrebarea mamei, a răspuns laconic, la obiect: Domnișoară, vreau să vă comunic ceva foarte important. Vă rog să intrăm în casă. Mama o sprijinea pe bapțea de umeri să pășească pragul pentru a intra în bucătărie; tata s-a uitat cu atenție al cizmele lui care străluceau și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
furiș la uriașul din fața ei. Mama l-a invitat pe tata să ia loc, apoi, plină de curiozitate l-a întrebat: Domnule polițist, despre ce chestiune importantă este vorba? Tata i-a răspuns cu toată dragostea, din toată inima lui: Domnișoară, vă rog din inimă să acceptați să fiți soția mea! Și i-a întins buchetul de flori. Mama a rămas tăcută și uimită, ținând în brațe buchetul imens de trandafiri roșii. De aceea va lăsa omul pe tatăl său și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cineva. În fond, eram o elevă care a trimis câteva poezii naive, îmi spuneam. Ne apropiam de vacanța de primăvară și primesc nu una, ci două scrisori, de la ambele reviste. Deschid plicul de la Iași și Domnul Mircea Iorgulescu mă înștiințează: "Domnișoară, ne pare rău, ați încurcat adresa și destinatarul". Atât. Eram uimită, nu scria nimic despre poeziile mele, despre scrisoare... nimic. Deschid celalalt plic. De la București. Un scris de mână frumos, aproape școlăresc, cald. O scrisoare de jumătate de pagină în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a porni spre SUA. Americanii (SUA) sunt foarte grijulii. Nimeni nu aplică mai mult ca ei dictonul: „socoteala bună face amiciție bună”. Mă prezint la legație pentru Îndeplinirea formalităților. După ce le arăt că sunt invitatul și bursierul fundației Rockefeller, o domnișoară se prezintă cu un lung formular-chestionar. Sunteți căsătorit? - Da. - Plecați cu soția? - Încă nu știu. Aștept răspunsul fundației În privința fixării bursei. Dacă nu plecați cu soția, atunci doamna trebuie să dea o declarație prin care consimte la plecarea dvs. Știți
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
ne dați o dare de seamă asupra situației materiale: venituri, funcțiuni, salarii, orice altă avere. Știți, nu vrem să aveți dificultăți ulterioare. Cine are o siuație asigurată se Întoarce la termenul fixat. Unii nu vor să mai părăsească SUA. - Bine domnișoară, voi face și asta. Instituția unde lucrați vă acordă concediu? - Sigur, lucru e aranjat. Acum am terminat? - Nu! Acum veți fi supuși unei lungi și minuțioase examinări medicale. Stiți, nu vrem să ducem microbi În SUA. De altfel dvs. arătați
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
La două ore după Phillip oprim la o stație de benzină În plin câmp. Mă Întreb ce ar fi fost dacă pe câmpiile acestea aș fi rămas În pană. La câteva sute de metri după stațiune, la o cotitură, o domnișoară stă pe marginea șoselei, cu un geamantan mare lângă ea. Ne roagă s-o luăm. Îi ofer un loc În spate, Între geamantanele noastre și jucăriile Sănduței. La câteva minute după pornire aprinde o țigară și Începe a tuși Într-
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
seara intrăm În Rapid City; e cel mai important oraș pe care Îl Întâlnim În Dakota de sud. Are o populație de 10.400 locuitori. Case clădite cu gust, străzi largi, curate, câteva hoteluri care denotă un centru turistic căutat. Domnișoara care ne-a tușit tot timpul Își cere scuze pentru deranj și face și gestul frumos de a ne invita la familia ei. Speriați de tusea ei continuă, am fost nevoiți să nu acceptăm. Rapid City, la 4000 kilometri de
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
pentru cei ce vor, cu băutură. Petrecerea se numește barbeque. Alta mai redusă, mai simplă, cu contribuția fiecărui invitat, În produse alimentare și prăjituri, se numește picnic. Cu ocazia acestui picnic ne luăm rămas bun de la profesori, asistenți, doamne și domnișoare. Între timp, am sărbătorit la 23 Iunie cei 7 ani ai fetiței. Fără să ne spuie, fetița a invitat copiii cu mamele lor. Ne-am pomenit cu un stol de musafiri, destul de gălăgioși, Încât a trebuit să alerg pentru aprovizionare
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
oprim la Corvallis. Familia Hill a organizat o reuniune câmpenească Într-un parc. Vin toți cunoscuții noștri. Un ziarist a publicat un articol pe care mi-l aduce. Decanul n-a putut veni. Ne ducem și pe la el În vizită. Domnișoara, care Își are un venit aparte, ca studentă, e stenografistă și acum e plecată din oraș. A fost anunțată că venim și s-a dus să cumpere ceva fetiței noastre. Se Întoarce cu jucării și bomboane. Ce să vă mai
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
cum arăt. Și așa ajunsese, să am foarte mulți cititori. Când zic foarte mulți, gândiți-vă că revista avea peste 100.000 tiraj în toamnă. V.A. : Iar voi aveați și un corespondent la București. Doina BĂeșu o cheamă pe domnișoara aceea drăguță ? A.M.P. : Dorina. Exact, v-am trimis-o dumneavoastră, v-am infiltrat-o pe Dorina. Noi aveam niște ziariști tineri foarte drăguți. V.A. : Ea era ieșeancă sau era o corespondentă a voastră din București ? A.M.P. : Era
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
țară. Până la urmă, mi-a trimis Monica pe cineva. Dar situația era așa de clară și eu am fost așa de elocventă, că, practic, a devenit un fel de talk-show acolo. Și acel talk-show a fost atât de clar, că domnișoara Corina Crețu nu știa pe unde să se mai ascundă. Judecătoarea, evident, se uita cu foarte multă simpatie la mine. După ce am ieșit, până seara m-a sunat Departamentul de Presă al PSD și a zis : „VĂ trimitem scuzele noastre
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Presă al PSD și a zis : „VĂ trimitem scuzele noastre și rectificarea integrală. Le trimitem și la presă, ca să nu fie probleme, să știe toată lumea, și vă rugăm să închideți cazul“. Și l-am închis. Asta a fost povestea cu domnișoara Crețu, noul comisar european român, am și azi scuzele ei olografe într-un sertar. Ea însă e cea care reprezintă azi România la Bruxelles. Deci aceasta era atmosfera. Atmosfera era că de ce să faci o reformă care să dureze zece
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
la această universitate. Dar să mergem mai departe cu povestea. A.M.P. : Eu amânasem mult răspunsul. Unora dintre oameni le spusesem că nu, dar pe alții îi amânasem. Însă, în momentul în care am înțeles că se va materializa candidatura domnișoarei BĂsescu și că nimeni nu are curajul s-o oprească, le-am spus ziariștilor că eu iau în considerare această ofertă, nu de la bucureșteni, pe care îi bănuiam că nu sunt inocenți în povestea cu EBA, ci de la ieșeni. Asta
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]