8,366 matches
-
de visat. Uși celebre, Uși umile, așa se numea, poate vă mai amintiți, expoziția mea din 1995, de la Cupola. Celebrînd un Iași inconfundabil. Îngăduiți-mi sentimental motivat să reproduc doar cîteva rînduri din pliantul încă ud tipografic: "... pe ușile acestor faimoase zidiri, am intrat adesea, urmînd pașii atîtor figuri mitice sau doar anonime din veac. Descoperind sau imaginînd interioare de taină. Ideea care m-a acaparat brusc, într-o secundă fericită, "trouvaille"-ul meu a stat în a "decupa" de pe ilustra
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din "mahalalele celeste", uși contrapunctînd atît de pitoresc, celelalte, orgolioasele, contribuind, și ele, la unicitatea emblemei generice... Aceste "uși" au întrupat simeza expoziției mele din 3 mai 1995, la galeria ieșeană Cupola, iar acum, aici, cu firească umilitate, dau replică faimoaselor uși venețiene." Și încă ceva. C-un picior pe scara avionului, vă cer favoarea de a-mi acorda, pentru două săptămîni, calitatea de ambasador al dumneavoastră cei mari iubitori de Iași acolo, în serenissima cetate de pe Lagună. Cînd mă voi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Iași acolo, în serenissima cetate de pe Lagună. Cînd mă voi afla în fața Sosirii ambasadorilor, capodopera lui Carpaccio, de la Academie, mă voi socoti, cu voia dumneavoastră, și eu printre ei. Grazie a tutti! 8 iunie Anonimul venețian Fur, pentru o clipă, faimosul titlu, pentru că nici un altul n-ar putea numi mai nimerit condiția în care se află cel ce calcă Veneția, fie el "persoană însemnată" a lumii, fie fitecine. Pentru că a intra în Veneția și a te supune ritmului ei, adică a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
roșu. Fusese chiar La Goulue? Îmbătat de sublimul clipei, am părăsit localul, Parisul, Franța și m-am întors în iadul ca atare din țară. Care, iată, nu a reușit să-mi fure nici pana roșie (păstrată la atelier, în pliantul faimoasei locante), nici pînza pictată atunci, la întoarcere. Și aflată acum în expoziția de la Mall. Pe care vă invit s-o vedeți. S'il vous plaît! 29 decembrie Dacă ar fi să ne amuzăm, o secundă, cu lucrurile grave (ceea ce e
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
școlii, cerîndu-le mediocrilor s-o facă. Din ce școală, dacă e să extrapolez hîtru, face parte Hugo? dar Shakespeare? dar Creangă? Și, ca să nu mă îndepărtez, deocamdată, de pictură, să mai numesc o... școală, cea interbelică, de la Baia Mare. Cu adevărat faimoasă în epocă, dar, tot așa, exacerbînd un clișeu denominativ și făcîndu-l, iată, cu trecerea timpului, caduc. Mult mai sus și mult mai departe, numita Școală olandeză a secolului XVII. Dar Hals a pictat ca Rembrandt? Ca Vermeer? Nu, desigur. Apoi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
noi acum și de zarva iscată recent în jurul cărții unei franțuzoaice dubioase prin așezarea tendențioasă a celor trei în poziție retroactiv-fascistoidă.) A căror fotografie de grup de pe coperta supărătoarei cărți -, departe de a servi demonstrației, dimpotrivă, denotînd cordiala înțelegere a faimoasei triade juvenile, regăsită într-un Paris al senectuții celebre. Ce fascinanți au rămas anii bucureșteni ai primei lor inițieri întru spirit benefic-provocator! Ce rezistentă a rămas prietenia celor trei, peste jenantele diferențe de opțiune politică din preajma războiului, peste distanțele geografice
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fi ridicat, cîndva, de la vreo altă masă cu o digestie atît de ușoară. Să fii în Touraine și să nu intri într-o cavă (/pivniță/ cramă) înseamnă să nu știi ce-i vinul roșu pe lumea asta. O facem la faimosul Bourgueil, sinonim cu chiar vinul roșu. În două mizanscene. Întîi, la domnul Omason, gospodar cu acareturi complete, dar modeste, în grota căruia găsim butoaie cu vinuri decenale. Corpolenta seringă ce extrage licoarea de rubin și ne-o toarnă în pahare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sub restaurant o... bombă, total sustrasă corectitudinii comuniste. Dezmățul lumii! Pe la miezul nopții, își făcea aici apariția și celebrul... baron cu dichisitul lui coș cu garoafe și cu indefinibilul: aiurea! Vizavi, ceva mai sus, cinematograful ce-și trăgea numele de la faimosul circ Sidoli avea niște balcoane în a căror beznă se puteau foarte bine executa amoruri nepîndite de vigilență milițiană. Firescul concluziei: dacă în inconștient-fericitele sustrageri din hidosul sistem, tinerețea tip 2 Mai își impunea atît de imperios vitalitatea, atunci fetele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
totuși aici, există, se știe că există. Se va ști și mai mult, cînd statutul ei comunitar va fi unul realmente operațional. Există multe soluții ca trăitorii pe acest teritoriu atît de încercat de istorie să reușească prin ei înșiși faimosul slogan al liberalilor de totdeauna și să nu recurgă, mereu și mereu, la opțiunea înstrăinării. Nici urmă de găunoșenie patriotardă în formulare, din moment ce abolirea totalitarismului chiar oferă totala împlinire de sine. Fie ca recurgînd, o secundă, la nota sarcastic glumeață
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de a ține piept asaltului Turciei musulmane. Ștefan cel Mare și Constantin Brâncoveanu, echilibrul pe care cel dintâi l-a menținut între Ungaria, Polonia și Turcia, iar cel de-al doilea între Imperiul Otoman, Rusia și Imperiul Austriac, iată exemple faimoase ale unei diplomații care, de fapt, nu avea de ales. Astfel, românii au trebuit să trăiască și să creeze în spațiul îngust rămas liber între state și culturi puternice, uneori opresive. Pentru a rămâne ei înșiși, au trebuit să mizeze
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și atunci când tema explicită a demersului pe care îl pretinde este însăși cunoașterea, adică puterea de pătrundere în "taina lumii" structurată chiar pe baza funcțiilor sale. Dar dacă filosofia, prin idealul formulat mai sus, este legată de la bun început de faimoasa "problemă a cunoașterii" și în felul acesta ne apar lucrurile în acest moment -, atunci unul dintre interesele explicite ale tematizării filosofice a cunoașterii trebuie să fie chiar "ființa" sa proprie, ceea-ce-este ea, fapt care implică și o cercetare a "ființei
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ea însăși, în calitatea sa de conștiință constitutivă, îl pune). Atunci când îi lipsește obiectul, gândirea nu este nimic. Funcționând, gândirea produce gânduri, care pot forma cunoașterea, care se pot adăuga cunoașterii achiziționate deja, sau pot rata această încadrare, atunci când, după faimoasa formulă aristotelică, spun că este ceea ce nu este și că nu este ceea ce este. Potrivit logicii-organon, judecata (înțeleasă ca enunțare declarativă, logos apophantikos) se supune probelor de acceptare respingere, ea este forma originară a "gândurilor", pentru că adevărul doar poate regla
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
veche, ceva ce acum se petrece ca exercițiu ideologic primar: legitimarea culturală a statutului ideologiei ca funcție spirituală și (auto)întemeierea discursului de tip ideologic prin recursul la însușirile culturale încă o dată trebuie spus, "superioare" ale unei comunități, de aici faimosul fenomen al "imperialismului cultural". Însușirile culturale erau prezente, în formele mai vechi ale ideologiei, dar nu ele constituiau temeiul, ci doar cele "naturale". Lista lungă a simbolurilor nereflexive, precum și coincidența nominală dintre acestea și anumite ființări veritabile, care se află
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de dragoste îmi umple inima, deoarece cartea este hrana sufletească a vieții mele. Tovarăș statornic, învățător supus, cartea ne oferă posibilitatea de a ne hrăni sufletul și mintea. Școala, a doua casă a elevului, ne ajută să facem cunoștință cu faimoșii scriitori și cu imaginația lor, în cutezătoarea bibliotecă, floare anume înflorită pentru sufletele noastre, ne prezintă locuri neștiute de nimeni, fapte petrecute demult, de demult. Deci, combinând utilul cu plăcutul și citind mai mult, vom reuși să ne dezvoltăm imaginația
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
merită dragostea unor părinți adevărați pe care, din păcate, nu-i are. Într-o seară, pe când citeam dintr-o carte aventurile lui Peter Pan, se auzi un zgomot. Bătea cineva în geam: Cioc ! Cioc! Cioc! Cu greu mă desprind de faimoasele aventuri ale lui Peter Pan și mă duc să deschid fereastra. -Doamne ! Ce să vezi ? Peter Pan în carne și oase. -Bună ziua , Peter ! zisei eu mirată. Ce vânt te aduce pe aici ? -Am venit să-ți propun să mergi
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
Seconds to Fame” și „Who Wants to Marry a Millionaire?”. În 2004, au fost mai mult de 170 de astfel de programe la televiziunea americană 58. Toți cei care participă la astfel de programe speră să fie descoperiți, să devină faimoși, să ajungă celebrități. Dacă unele dintre aceste programe necesită un minim de talent și cunoștințe, pentru cele mai multe este suficient ca participanții să se prezinte și să fie ei Înșiși. Prezicerea profetică a lui Andy Warhol, cu mai mult de treizeci
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
câțiva norocoși care reușesc În aceste programe, faima durează puțin, desigur. După apariția pe ecran majoritatea se reîntorc la anonimatul vieții lor de zi cu zi. Dar, pentru milioane de privitori americani, a vedea pe cineva ca și ei devenind faimos, chiar dacă numai pentru un moment, menține În viață speranța că așa ceva li se poate Întâmpla și lor, că tot ceea ce le trebuie e doar puțin noroc. Între timp, milioane de privitori pot să trăiască visul american prin substituire, urmărindu-i
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
putea vota sau candida la o funcție ori chiar ar putea servi În forțele armate În altă țară. Noțiunea de cetățenie se află Într-o schimbare profundă pentru a se adapta cerințelor unei lumi aflată pe calea globalizării. În acum faimosul său eseu Citizenship and Social Class, publicat În 1950, T.H. Marshall (filosof politic britanic) a schițat trei etape În istoria cetățeniei și a drepturilor și obligațiilor pe care aceasta le implică. Cetățenia, a scris el, a conferit drepturi civile În
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
nu știm”21. Aceasta fiind situația, America ar putea să fie forțată să atace Înainte să fie atacată. Noua strategie de securitate a Casei Albe În perioada ulterioară evenimentelor de la 11 septembrie este neechivocă În această privință. În de pe acum faimoasa directivă din septembrie 2002 referitoare la securitatea națională, administrația Bush a arătat că „pentru a Împiedica sau preveni... acțiuni ostile ale adversarilor noștri, Statele Unite ale Americii vor acționa, dacă este necesar, În mod preventiv”22. Îngrijorați că teroriștii ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Ludovic al XIV-lea al Franței (1638-1715) a introdus și orga și alte instrumente, reunind în capela sa clericii, care aveau rolul de cantori, și instrumentiștii laici. Acest obicei s-a răspândit pretutindeni, cu excepția Romei. Pe lângă capelele romane, cele mai faimoase au fost cele din Milano, Florența, Napoli, Veneția, Loreto, Padova, Paris, Monaco, Viena și Londra. Multe capele, chiar dacă finalitatea lor era rezervată cultului, datorită faimei componenților lor și a execuțiilor pe care le realizau, au devenit și rămas adevărate instituții
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
au activat aproape mereu în afara țării de origine. Din jurul anului 1530, Italia a început să-și asume rolul de ghid în producția de muzică sacră. Începând cu Josquin, compozitorii străini s-au stabilit în Italia, fiind maeștri-cantori ale celor mai faimoase capele muzicale. Principalele puncte de atracție erau Roma și Veneția. 4.3 Misa polifonică În secolul al XV-lea, misa se afirmă în mod definitiv, înțeleasă ca o compoziție unitară a celor cinci părți din Ordinarium. Acestea au pierdut aproape
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și denaturat. De fapt, munca de revizuire a cărților muzicale a fost întreruptă și a fost reluată la începutul anului 1600 de alți doi muzicieni, foști elevi ai lui Palestrina, Felice Anerio și Francesco Soriano, care au realizat în 1614 faimoasa și trista Editio medicea. Această ediție, conform concesiei decretului papal, a fost publicată pe baza unor criterii absolut arbitrare, dând loc la un produs care avea puțin de a face cu cântecul gregorian, fiind eliminate numeroase melisme care erau adevărate
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
importanța unei biserici sau a unei festivități care se celebra, mijloacele economice de care se dispunea sau prezența unui artist renumit. Întâlnim astfel missa-cantata sau solemnă alla napoletana, caracterizată printr-o adevărată opulență muzicală (coruri, arii, orchestre, prezența unor muzicieni faimoși), și executată la solemnități și sărbători speciale. Este numită cantata pentru că este construită sub forma unei cantate: cele cinci părți din Ordinarium sunt împărțite în multe secțiuni minore - în numere -, dintre care, câteva sunt încredințate corului (în stil omofonic, contrapunctic
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
de stilul teatral, acesta din urmă privilegiind modurile moderne și accesibile publicului mai larg. Doar o anumită minoritate, mai exigentă, înțelegea prin „stil ecleziastic” un limbaj sobru, sever și a cappella, net opus celui profan. Un exemplu de missa-cantata este faimoasa Gloria în Re major pentru soliști, cor și orchestră (RV 589) de A. Vivaldi (1678-1741), împărțită în 12 numere. Însă exemplul cel mai superb al acestui gen este Misa în Si minor pentru soliști, cor și orchestră (BWV 232) de
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
cor și orchestră (K 427), de W. A. Mozart (1756-1791), deși incompletă, este un exemplu de missa-cantata. De notat că, din aceasta, doar un singur număr - „Et incarnatus est” -, datorită extensiei sale, poate fi considerat o compoziție autonomă. Trei exemple faimoase aparținând unor maeștri celebri. Dar au existat mulți alții, mai puțin cunoscuți, în toată Europa muzicală catolică. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în cadrul clasicismului vienez, s-au dezvoltat noile forme de sonată, simfonie și concert. În
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]