9,565 matches
-
zborului meu voit neregulat, urmare a fanteziei mele, lăsată în completă libertate, joc neastâmpărat dar, în același timp, nu lipsit de grație, fiind pornit și dictat de marea pasiune cu care era efectuat. În general și dintotdeauna am găsit un farmec deosebit zborului liber. Din această cauză am dorit de la început să parcurg treptele impuse pentru a ajunge cât mai rapid pilot de vânătoare, ceea ce îmi permitea și în antrenamentele zilnice să mă bucur de a fi singur în avion și
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
frumoase parcuri ale Parisului. Primăvara abia instalată, întreaga vegetație explodată parcă peste noapte, verdele încă timid alături de ciclamul arborilor japonezi oferă ochilor mei o priveliște pastelată, odihnitoare, alături de statuia lui Alfred de Musset, scăldată de razele soarelui, totul... profitând de farmecul primăverii: vegetația, ciripitul păsărelelor atât de avide de binefacerile razelor de soare mult așteptat. Pe alei, băncile aproape toate ocupate de tineri și bătrâni, copii mulți, foarte mulți într-un vacarm de nedescris, într-o continuă mișcare. Mulți arbori, în
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
procesul de irealizare simbolică pe care îl declanșează e mărturisit fără echivoc: „Că purtătoarea lui (a numelui respectiv - n.n.), de pe îndepărtate meleaguri dunărene s-a arătat în viață destul de indiferentă față de Cel de sus nu schimbă nimic din respectul și farmecul cu care m-am deprins eu apoi să înconjur acest nume.“ Elementul feminin al inconștientului său îl modelează din profunzime. De aceea, el are o structură psihică fragilă, intuiții acute, o sensibilitate extrem de vulnerabilă. Chiar și personalitatea sa intelectuală e
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
copilului dumneavoastră?“ De aici până la angoasele regresive ale conștiinței cehoviene nu mai e decât un pas. I. Negoițescu a avut un temperament și un comportament de puer etern, toată viața lui e o succesiune de pubertăți, care i-au făcut farmecul nespus și i-au oxigenat mereu sensibilitatea artistică, menținută astfel la un grad extrem de intensitate: „totdeauna mi-a plăcut să fiu protejat, exceptat, favorizat, poate ca o compensație față de lipsa de manifestări a iubirii părintești, care interzicea sărutul, mângâierea, alintul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
timpul, sub straja prințeselor. Străjuit, din copilărie, de acea făptură galactică, steaua-înger, își încheie existența sub același semn al animei. În penultima noapte a vieții sale pământești, în clinică, el o visează pe sora Rafaella, călugărița-infirmieră, sub chip de înger. Farmecul neobișnuit al Autobiografiei sale vine dintr-o naivitate programată, datorită căreia țâșnește, firesc, fluxul discursului retrospectiv și care intră în aliaj cu naivitatea reală a naratorului cu suflet de copil. Fraza e cel mai adesea amplă, natural proustiană, uimind meandrele
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
în care sfântul om își adresează îndemnurile unei Philothée, simbol al tuturor femeilor iubitoare de Dumnezeu. Că purtătoarea lui de pe îndepărtate meleaguri dunărene s-a arătat în viață destul de indiferentă față de Cel de sus nu schimbă nimic din respectul și farmecul cu care m-am deprins eu apoi să înconjur acest nume. Deasupra restaurantului soților Dimitriu, se afla micul lor hotel, unde se pare că, în perioade electorale, trăgeau diverși politicieni de vază, între care și Ion Brătianu. Gheorghe Negoițescu, al
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
am supravegheat-o, al cărei destin real să-l pot urmări îndeaproape, iată jucăria cea mai de preț de care am dispus în copilărie. Nu peste mult, aveam să îmbrac chiar eu, cu ocazia altor jocuri, rochii, imitând balurile, dar farmecul lor artificial n-a rezistat niciodată comparației cu vraja ce împrejmuia rochia roz și rochia de dantelă neagră. Cu prilejul celor două baluri, am vegheat de fiecare dată până în zori, când s-au întors acasă, în trăsură - așa cum și plecaseră
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
-i progenitură. A avut cu Godini (născut în Tirolul austriac de la finele secolului trecut, școlit, împreună cu fratele său, tot inginer, în Germania, pentru ca diplomele să le folosească în țara nației-„surori“ de la gurile Dunării, unde s-a lăsat sedus de farmecele unei pământence și de dragul ei nu s-a mai întors pe plaiurile natale, cu toate stăruințele familiei din patrie, de la Cortina d’Ampezzo, oameni cu stare, proprietari de hoteluri) atât de mulți copii, încât singura-i preocupare serioasă pare să
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
era purtată pe culmile unor vârtejuri de lumină. Mi se părea că am toate motivele să mă cred un „ales“. Și poate că nu atât „creația“ mea (spre deosebire de amicul meu Odeșteanu, eu nu aveam proiecte fixe, credeam în surprizele inspirației - farmecul viitorului consta tocmai în enigmele lui, în care partea de umbră ține de însăși natura luminii), cât cultura de la care porneam, ca adolescent încă, și care însemna orizontul însuși deschis larg și ferm, fermă fiind doar deschiderea (o cultură prin
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
elevă de liceu (habar n-am de unde am pescuit-o), înaltă, mlădioasă fără a fi exagerat de subțire la trup, blond roșcată, care mi se părea o minune de frumusețe. Româneasca ei avea un ușor accent străin, care-i sporea farmecul. Îi citeam și ei (unde, când? - căci nu-mi amintesc să o fi vizitat acasă, ca pe Nena) versurile mele, pe care mi se părea că le apreciază și poate că le înțelegea, căci era ieșită din comun; părea chiar
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
apreciază și poate că le înțelegea, căci era ieșită din comun; părea chiar „competentă“, dar poate că era doar snobismul ei temerar care o făcea să pară competentă, un snobism în orice caz proaspăt, juvenil, ostentativ cu grație. Avea mult farmec pentru mine și mi-o păstrez până și azi în amintire, aureolată de mister (nici nu-mi amintesc măcar numele ei: o fi avut vreunul?). Ne am întâlnit într-o zi pe stradă, ea fiind însoțită de ordonanța colonelului (câți
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
română contemporană (Istoria dedicată acestei teme în 1937 era pentru mine o carte de căpătâi), doamna Bengescu constituia un fel de descoperire de mine însumi, citindu-i și recitindu-i ca un obsedat operele. Ea întemeia, pe plaiurile României interbelice, farmecul vieții urbane, în sensul unui balcanism sclipitor, și nu existau alte personaje ale literaturii noastre - deja destul de larg și cu aplicație străbătută de mine - care să-mi vorbească mai mult decât ele. Trăiam în lumea lor mai intens și mai
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
50.000 necesari; eu le povesteam că am văzut și eu programele TV prin cablu la o prietenă, dar pe TV alb-negru; în final, îi spun soțului meu să cumpărăm un TV color mic, că la cel alb-negru nu au farmec programele străine; Iulian și Bogdan încep să râdă, spunându-mi că n-au știut că am atâția bani”. Sau în același sens: „Mătușa mea îmi povestește cum și-a plătit prima rată pentru instalarea cablului la televizor (12.000 lei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
chiar și cât a deținut puterea, și i-au dăunat infinit. DOAMNA STAAL-DELAUNEY 1684-1750 DUCESA DU MAINE Doamna ducesă du Maine, la vârsta de șaizeci de ani, n-a învățat încă nimic din tot ce a trăit: are defectele și farmecul unui copil cu foarte mult spirit. Curioasă și credulă, a vrut să se instruiască în cunoștințe de tot felul; însă s-a mulțumit cu suprafața lor. Hotărârile celor care au crescut-o au devenit pentru ea principii și reguli de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
emo țiilor violente, de toate acele porniri impetuoase care îi stăpânesc adesea pe oamenii cei mai mari; dar e la fel de adevărat că inima lui rece și stearpă n-a simțit niciodată vraja frumuseții, impresiile vii și delicioase ale virtuții, nici farmecul și dulceața prieteniei. Când, având aceste predispoziții, respecți cu religiozitate legile societății, ale onoarei și ale bunei-cuviințe publice, nimeni nu ți poate reproșa nimic, dar ești vrednic de milă. Milord Hyde, om plin de merite, care, din cabinetul lui de la
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
audă. Imaginația ei nu are nici o fecunditate, și spiritul cât îl are nu se poate exercita decât asupra lucrurilor agreabile și frivole: nu are nici coerența, nici rigoarea necesară pentru ceea ce reclamă raționament. Conversația ei e facilă și are tot farmecul francez și grația franceză. Nici înfățișarea ei nu este a unei străine: este distinsă fără a avea ceva deosebit. Un singur lucru o deosebește de mora vurile, de uzanțele și de caracterul nației noastre: vanitatea ei. Nu te poți înșela
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
pentru că era făcut tot din semitonuri și din nuanțe; totuși ferm, dar fără nici una din acele trăsături marcante prin care se distinge și se definește un caracter. Era bună, însă nu deosebit de sensibilă; binefă cătoare, dar lipsită de vreunul dintre farmecele bunăvoinței; gata oricând să-i ajute pe nefericiți, dar fără să-i vadă, de teamă să n-o emoționeze prea tare; se putea conta pe fidelitatea și chiar pe promptitudinea prieteniei sale, era timidă, făcea servicii prietenilor săi cu oarecare
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
să fac portretul întreg al aceleia care a fost imaginea completă a viciului. Îl voi face în două cuvinte: tânără, s-a folosit de frumusețea ei; bătrână, a făcut negoț cu spiritul ei; însă cum cerul îi refuzase tinereții ei farmecul inocenței și producțiilor sale literare magia talentului, n-a găsit în Revoluție despăgubire pentru ultragiile timpului și pentru această zgârcenie a naturii. MIRABEAU Omul acesta mare a simțit de timpuriu că cea mai mică virtute putea să-i stea în
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
mii de scuzi, dar pe un om ca mine nu-l cumperi cu o sută de mii de scuzi.“ E cu putință ca această declarație să nu fi fost decât efectul vanității sale care îl putea face să găsească un farmec - ca o balerină - în prețul care se punea pe favorurile ei. Dacă Spania și Anglia l-au cum părat, ce s-a întâmplat cu sumele pe care le-a primit? De ce a murit insolvabil? Cheltuielile casei sale erau mari față de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de a da francezei un ritm, o cadență cu adevărat noi. Și mai sublinia armonia glasului ei prin gesturi pline de noblețe și de adevăr, prin expresia ochilor, care se însuflețeau în timp ce vorbea. Ascultând-o, în fiecare zi simțeam un farmec nou, mai puțin prin ceea ce spunea, cât prin magia felului ei de a vorbi. Ea adăuga la înzestrările acestea, și așa destul de rare, mult spirit natural, cunoștințe întinse de literatură și de economie politică. Așa am văzut-o eu pe
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
francezi, nu mai puteau fi menționate decât dineurile mareșalului de Biron și supeurile de vineri ale Doamnei de La Vallière. Aceste mari adunări, de obicei cu mult mai puțin agreabile decât reuniunile particulare, unde te bucuri, cu toate îmbierile lor, de farmecele intimității, sunt necesare într-o capitală; ele dau persoanelor de rang înalt prilejuri de apropiere și păstrează între marile familii legături de bunăvoință și mijloace comode de a forma alianțe matrimoniale; ele au și avantajul de a concentra, ca în
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
este pentru că le încărca și cu forța sa, și nu se îndoia că nu-i era dat ni mănui să scape de puterea vorbelor sale. Orice dușman pe care îl putea atinge cu această armă i se părea supus unui farmec irezistibil. De aceea căuta mereu să aibă întrevederi cu principi, cu toți oamenii care erau sau puteau fi considerați la putere, socotindu-i dinainte cuceriți de el. Conversația lui nu era lipsită de farmec, acțiunea lui asupra ta nu era
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
armă i se părea supus unui farmec irezistibil. De aceea căuta mereu să aibă întrevederi cu principi, cu toți oamenii care erau sau puteau fi considerați la putere, socotindu-i dinainte cuceriți de el. Conversația lui nu era lipsită de farmec, acțiunea lui asupra ta nu era nici odată mai puternică decât atunci când intimitatea cea mai fi rească, revărsarea naivă a încrederii, sirena care îi punea miere în glas, îi îndulcea vorba pătrundea în inima ta, cu aerul că și el
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
atât de hazlie: „Domnule Hennin, n-ați putea s-o faceți pe doamna aceea să prindă un alt fel de pește?“ Poveștile pe care le înșira Doamna de Coislin nu puteau fi reținute, căci nu se afla nimic în ele; farmecul lor stătea în mimica, în gesturile, în accentul și în aerul povesti toarei: nu râdea niciodată. În repertoriul ei se număra și un dialog între Domnul și Doamna Jacqueminot, de o perfecțiune neîntrecută. Când, în conversația dintre cei doi soți
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Doamnei de Staël. Barante, care a participat mult la aceste conversații și care, cu o bunăvoință și o bunătate pe care Constant nu le avea, amintea, stând de vorbă, de amărăciunea lapidară a redactărilor sale, mi-a vorbit adesea de farmecul atrăgător și picant al relației intelectuale cu el, cu douăzeci de ani în urmă. Când l-am cunoscut, îmbătrânit, blazat, Constant se repeta fără plăcere, nu-și mai dădea osteneala de a gândi ceva nou. Era, în toată puterea cuvântului
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]