8,242 matches
-
1966, 9/1973, 3/1975, 3/1977, 9/1991, 10/1992), publicarea unor postume inedite (între care Divagări utile, 10/1966), a unor poeme închinate lui de poeți contemporani și a unor traduceri din opera sa (de pildă cele în franceză, aparținând lui Romulus Vulpescu și lui Emanoil Marcu), înființarea unor rubrici speciale („Bacoviana”, „Bacovia după Bacovia”, „Teme bacoviene”), unde sunt găzduite aproape număr de număr comentarii ce abordează din multiple unghiuri creația scriitorului. Căutând să fie o publicație cât mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285485_a_286814]
-
Beckett, Camus, Umberto Eco, sau fragmente din opera unor scriitori români din exil: Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran. În plus, la capitolul traduceri se cuvin semnalate cele câteva încercări de transpunere în limbi străine a Luceafărului lui Eminescu (în franceză: George Pruteanu, 6/1970, și Emil Vasiliad, 6/1971; în engleză: Ștefan Avădanei și Al. Pascu, 6/1971). Alți colaboratori: Romulus Vulpescu, Valentin Silvestru, D. Vatamaniuc, Constantin Cubleșan, Al. Săndulescu, Mircea Popa, Mircea Tomuș, Nae Antonescu, H. Zalis, Florin Mihăilescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285485_a_286814]
-
cît și Poloniei, ca și în zilele noastre. Și mai uluitoare sînt amintirile lui Iorga de la Congresul Internațional de Istorie de la Oslo din 1928. Luînd contact cu doamna Kollontay și cu alți istorici ruși, Iorga menționa "farmecul burghez" al acestora, "franceza și pronunția lor impecabilă", după care spunea: "Probabil că nici războiul, nici revoluția nu pot înfrînge Rusia Sovietică; poate că acest lucru îl va realiza îmburghezirea"71. La moartea lui Lenin, Iorga comenta că Hanul Tătar își dăduse duhul. Doliul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
aceea Iorga îl considera pe Mircea Eliade drept un "băiețaș", ba, mai mult, "cu un fals misticism care înlocuiește idei religioase clare și idei umane folositoare". Acest "băiețaș" a îndrăznit să-l critice pe Iorga în publicațiile universitare "într-o franceză de baltă" etc.221 Iorga a publicat și un editorial în "Neamul românesc" fără să menționeze numele lui Mircea Eliade, dar era clar pentru toată lumea la cine se referea. Ce se întîmplase, practic? Este evident că erau implicați mai mulți
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
le-a luat liderilor francezi trei ani. În trei ani, Franța a acceptat un procedeu care nega abrupt 300 de ani de istorie: În condițiile de atunci, era o izbândă semnificativă. Situația Uniunii Sovietice În 1945 era la antipodul celei franceze. După două decenii de excludere efectivă din problemele Europei, Rusia reintrase În scenă. Rezistența populației sovietice, succesele Armatei Roșii, precum și, s-o spunem pe șleau, talentul naziștilor de a-și face dușmani chiar și printre țările cele mai antisovietice i-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
permitea domnitorilor să-și impună religia În teritoriile câștigate (cuius regio eius religio); În cuceririle europene ale lui Napoleon la Începutul secolului al XIX-lea, succesul militar s-a tradus rapid Într-o revoluție socială și instituțională după modelul celei franceze. Însă ce voia Stalin să spună e limpede - și i-a spus-o lui Djilas cu mult Înainte de impunerea comunismului În Europa de Est. Tabăra sovietică dusese războiul pentru a Învinge Germania și pentru a reinstaura o Rusie puternică, cu granițe vestice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un procent semnificativ din locuitorii Vienei (administrată de cele patru puteri) și Salzburgului (aflat În zona americană de ocupație) vizitau Casa Americană locală unde citeau ziarele și Împrumutau cărți. În liceele austriece, elevii au optat pentru studiul limbii engleze În loc de franceză sau limbi clasice. Ca și posturile de radio finanțate de americani (Europa Liberă a fost inaugurat la München la o lună după izbucnirea războiului din Coreea), programele Casei Americane erau uneori subminate de imperativele grosiere de propagandă ce porneau de la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Leszek Ko³akowski (care publicase după 1968 un rechizitoriu al comunismului sovietic): deziluzia voastră amenință credința noastră socialistă. Însă prin 1973 acea credință era deja zdruncinată serios, nu numai de critici, ci și de evenimente. Când Arhipelagul Gulag a apărut În franceză, cotidianul comunist L’Humanité l-a expediat sumar, amintind cititorilor că, de vreme ce „toată lumea” știe deja despre Stalin, să reiei toată povestea era un semn clar de „antisovietism”. Dar acuzația de „antisovietism” Își pierduse din vigoare. După invazia sovietică, măsurile represive
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din prezent. Regiunile disidente prin tradiție se aflau la extremitatea nordică: zone de frontieră unde localnicilor li se atribuise identitatea italiană relativ recent (adesea În urma războiului și cel mai frecvent Împotriva voinței lor) și unde majoritatea vorbeau Încă mai degrabă franceza, gemana sau slovena. Nemulțumirile locuitorilor din aceste zone fuseseră atenuate printr-o serie de acorduri care delimitau regiuni autonome: Val d’Aosta În regiunea alpină din nord-vest unde se Învecinează Italia, Franța și Elveția; Trentino Alto-Adige În vecinătatea Tirolului austriac
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
superfluă, orașe ca Antwerpen și Gent au prosperat prin dezvoltarea serviciilor, tehnologiei și comerțului, favorizate și de amplasarea lor În „banana albastră” a Europei, zona prosperă dintre Milano și Marea Nordului. Vorbitorii de flamandă erau acum mai numeroși decât vorbitorii de franceză din țară (În proporție de trei la doi); ei produceau și câștigau mai mult pe cap de locuitor. Nordul Belgiei, și nu sudul era acum regiunea privilegiată, dominantă - transformare Însoțită de un val de solicitări din partea flamanzilor, care doreau avantaje
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
politice pe măsura noii lor superiorități economice. Pe scurt, Belgia reunea toate ingredientele mișcărilor naționaliste și separatiste din Europa: o Împărțire teritorială străveche 1, agravată de o prăpastie lingvistică la fel de veche și aparent insurmontabilă (dacă locuitorii din regiunile flamande vorbesc franceza măcar puțin, majoritatea valonilor nu știu o boabă de olandeză) și Întărită de puternice contraste economice, la care se mai adăuga o complicație: În scurta istorie a Belgiei, comunitățile sărace din Flandra rurală au fost dominate de compatrioții lor din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
create privilegii speciale, concesii și protecții - o sursă continuă de nemulțumire pentru ambele tabere. Două regiuni, Flandra și Valonia, sunt practic unilingve, cu excepțiile menționate. Regiunea capitalei Bruxelles a fost declarată oficial bilingvă, deși cel puțin 85% din locuitori vorbesc franceza. Pe lângă comunitățile regionale și lingvistice, Belgia a mai fost Împărțită În zece provincii (cinci În Flandra și cinci În Valonia). Acestea au primit, la rândul lor, funcții administrative și guvernamentale. Dar, În urma multiplelor revizuiri ale Constituției, cea mai mare parte
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
indicatorul inscripționat ca o scuză cu un minuscul „België” sau „Belgique”. Dar nu putea să nu remarce afișul colorat care Îl informa În ce provincie a intrat (Liège, să spunem, sau West-Vlaanderen) și În nici un caz panoul (În olandeză sau franceză, dar nu În ambele limbi) care Îl anunța că se află În Flandra sau Valonia. Rânduielile convenționale păreau inversate: granițele internaționale ale țării erau o simplă formalitate, iar frontierele interne erau impunătoare și cât se poate de reale. Cum se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de comunicare dincolo de Pirinei doar prin statutul ei de limbă oficială a Uniunii Europene 7. Germana Își pierdea și ea cu repeziciune locul În liga limbilor europene. Altădată, orice membru al comunității științifice internaționale știa măcar să citească În germană. Alături de franceză, germana era limba universală a europenilor cultivați, fiind, până la război, și cea mai vorbită dintre ele - o limbă folosită activ În viața de zi cu zi de la Strasbourg până la Riga8. Dar, odată cu lichidarea evreilor, expulzarea germanilor și sosirea sovieticilor, Europa
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Franței, doar pentru un milion sau două de belgieni, luxemburghezi și elvețieni și câteva comunități izolate din Alpii italieni și Pirineii spanioli mai era limba maternă - mulți foloseau forme dialectale Înfierate de cerberii de la Académie Française. În termeni strict statistici, franceza era de mult - față de germană sau rusă - la periferia lingvistică europeană. Dar, de la declinul latinei, franceza fusese limba specifică elitelor cosmopolite cultivate - și, prin urmare, limba europeană par excellence. Când la Oxford s-a propus, În primii ani ai secolului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din Alpii italieni și Pirineii spanioli mai era limba maternă - mulți foloseau forme dialectale Înfierate de cerberii de la Académie Française. În termeni strict statistici, franceza era de mult - față de germană sau rusă - la periferia lingvistică europeană. Dar, de la declinul latinei, franceza fusese limba specifică elitelor cosmopolite cultivate - și, prin urmare, limba europeană par excellence. Când la Oxford s-a propus, În primii ani ai secolului XX, ca limba franceză să fie introdusă În programa de limbi moderne, mai-marii universității s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
demn de a fi admis la Oxford este deja fluent În franceză. Până la jumătatea secolului, prezumții similare s-au făcut, mai mult sau mai puțin explicit, În toate academiile și ambasadele. Autorul cărții de față poate confirma că În 1970 franceza era Încă un mijloc de comunicare necesar și suficient pentru studenți, de la Barcelona la Istanbul. În 30 de ani, totul s-a schimbat. Deja, În anul 2000, franceza nu mai era un mijloc sigur de comunicare internațională, nici măcar la nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
academiile și ambasadele. Autorul cărții de față poate confirma că În 1970 franceza era Încă un mijloc de comunicare necesar și suficient pentru studenți, de la Barcelona la Istanbul. În 30 de ani, totul s-a schimbat. Deja, În anul 2000, franceza nu mai era un mijloc sigur de comunicare internațională, nici măcar la nivelul elitelor. Ea le era recomandată școlarilor ca primă limbă străină numai În Marea Britanie, Irlanda și România; toți ceilalți europeni Învățau engleza. În unele părți din fosta Europă habsburgică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu mai era un mijloc sigur de comunicare internațională, nici măcar la nivelul elitelor. Ea le era recomandată școlarilor ca primă limbă străină numai În Marea Britanie, Irlanda și România; toți ceilalți europeni Învățau engleza. În unele părți din fosta Europă habsburgică, franceza nu mai era nici măcar a doua limbă străină predată În școli; Îi luase locul germana. Francofonia (comunitatea internațională a vorbitorilor de franceză, majoritatea În fostele colonii) a rămas un actor lingvistic important pe scena mondială, dar declinul francezei la ea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
numai În Marea Britanie, Irlanda și România; toți ceilalți europeni Învățau engleza. În unele părți din fosta Europă habsburgică, franceza nu mai era nici măcar a doua limbă străină predată În școli; Îi luase locul germana. Francofonia (comunitatea internațională a vorbitorilor de franceză, majoritatea În fostele colonii) a rămas un actor lingvistic important pe scena mondială, dar declinul francezei la ea acasă, În Europa, era indiscutabil și, pe cât se pare, ireparabil. Chiar și la Comisia Europeană din Bruxelles, unde franceza fusese limba oficială
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Europă habsburgică, franceza nu mai era nici măcar a doua limbă străină predată În școli; Îi luase locul germana. Francofonia (comunitatea internațională a vorbitorilor de franceză, majoritatea În fostele colonii) a rămas un actor lingvistic important pe scena mondială, dar declinul francezei la ea acasă, În Europa, era indiscutabil și, pe cât se pare, ireparabil. Chiar și la Comisia Europeană din Bruxelles, unde franceza fusese limba oficială dominantă În primii ani ai Comunității, ceea ce le dădea vorbitorilor nativi din administrație un avantaj psihologic
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a vorbitorilor de franceză, majoritatea În fostele colonii) a rămas un actor lingvistic important pe scena mondială, dar declinul francezei la ea acasă, În Europa, era indiscutabil și, pe cât se pare, ireparabil. Chiar și la Comisia Europeană din Bruxelles, unde franceza fusese limba oficială dominantă În primii ani ai Comunității, ceea ce le dădea vorbitorilor nativi din administrație un avantaj psihologic și practic semnificativ, lucrurile se schimbaseră. Nu atât intrarea Marii Britanii În UE a produs o modificare (toți funcționarii civili subordonați de la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dominantă În primii ani ai Comunității, ceea ce le dădea vorbitorilor nativi din administrație un avantaj psihologic și practic semnificativ, lucrurile se schimbaseră. Nu atât intrarea Marii Britanii În UE a produs o modificare (toți funcționarii civili subordonați de la Londra vorbeau curent franceza), cât aderarea scandinavilor, care vorbeau fluent engleza, expansiunea comunității germanofone (grație unificării Germaniei și aderării Austriei), ce renunța treptat la reticența postbelică, și perspectiva noilor membri din Est. În ciuda traducerii simultane (care acoperea 420 de combinații posibile Între limbile celor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În ciuda traducerii simultane (care acoperea 420 de combinații posibile Între limbile celor 25 de state membre), comunicarea În una dintre cele trei limbi principale ale Uniunii era indispensabilă pentru a influența realmente deciziile luate și a asigura implementarea lor. Iar franceza era acum minoritară. Dar, spre deosebire de germani, autoritățile franceze nu au trecut la engleză pentru a-și asigura eficacitatea comercială și politică. Deși tot mai mulți tineri francezi studiau engleza și călătoreau În străinătate pentru a o folosi, poziția oficială a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fenomen care a ocolit Marea Britanie, fiindcă americanii vorbesc engleza. Prima reacție a francezilor la această tendință lingvistică defavorabilă a fost să insiste ca alții să folosească În continuare limba lor: cum spusese președintele Georges Pompidou la Începutul anilor ’70, „dacă franceza nu ar mai fi prima limbă a Europei, Europa Însăși nu ar mai fi pe de-a-ntregul europeană”. Dar s-a dovedit curând că era o cauză pierdută, iar intelectualii și politicienii au adoptat o mentalitate de asediu: dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]