11,568 matches
-
său de la Poiana Țapului, unde Badea Cârțan își petrece ultimile sale zile. Acela pe care nu dușmanii personali ci numai eforturile supra umane și intemperiile pe care le lua în piept îl gârboviră, se stinse ca o făclie în plină furtună în ziua de 7 august 1911 la ora 10 a.m. Trupul neînsuflețit i-a fost transportat cu un automobil la morga spitalului din Sinaia, de unde îmbrăcat într un costum mocănesc fu luat și depus la capela spitalului. Înmormântarea avu loc
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
a hotărăt a să face un număr de 60-70 mii cărămizi și pentru școala Ipotești 56. Din acestea s-au transportat în sat vreo 14 mii care sunt lăsate sub cerul liber, iar restul, expuse și ele la ploaie și furtuni. Părerea preotului este că acest material să fie vândut la licitație iar banii conservați, deoarece nici teren pentru clădire nu s-a aflat 57. La 20 februarie 1927 este înființat, așadar, un nou comitet al cărui obiectiv rămâne neschimbat: adunarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cea care-i va rămâne imprimată în suflet toată viața. Clopoțelul iubirii îi dădea de veste, întocmai ca cel al lui Evtușenko: știa că i se va întâmpla ceva, dar nu știa ce, mai exact presimțea, știa că se apropie furtuna, dar nu știa dincotro. O intuia însă, o adulmeca prin preajmă cu extraordinarul său simț, întocmai ca Evtușenko, în tren, călătorind spre mare; o simțea după mirosul sărat, dar neliniștea că nu știa cum arată îi dădea fiori: "Spuneți-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cizme și bască, vedeta întrecerii socialiste de la Bumbești-Livezeni. Sturzu cocheta și cu poezia ce-și putea dori mai mult o jună romanțioasă, cu cartelă "scurtă" la cantina "Justin Georgescu" (numai prânzul) și lecturi din Minulescu? Numai că asistentul nostru ignora furtuna de sentimente dezlănțuite în secțiunea feminină a grupei 234. Oricum, chiar de la primul seminar ne-am zis: iată intelectualul. El m-a adus, încă din studenție, la Radio Iași. Acolo aveam să descopăr, în același personaj, dăruitul. Credea fără rezerve
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și cu trudnic efort. Mama mea publica și ea literatură pentru copii (în "Iașul literar" și în revistele pentru cei mici), iar odrasla, nu-i așa, încerca să se înscrie în plutonul literaților. Începusem, la Vatra Dornei, teribila dramă intitulată "Furtuni sub cer senin" și Luca, profesoral, mi-a dat primele indicații... tehnice: "îndoaie foaia pe lung, că replicile-s scurte si hârtia-i scumpă". Totul s-a năruit când Sfatul Popular, măsurând metrii pătrați de pe str. Parcului 37, a considerat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Port țara și mândra în gând. Că sunt un ostaș marinar Și țara și mândra-mi iubesc De strajă pe-al apei hotar Eu liniștea lor o păzesc. Cântec marinăresc Eu și Lidia în 1954-1955 pe Scena Academiei militare: Prin furtuni și vânt Valuri înfruntând Marinarul trece lin Poate când și când îi apare-n gând Fata din pridvor și mălin. Ochi frumoși albaștri Ca cerul de azur, Oh, ce nopți au trăit marinarii Numai cerul și mare-mprejur. Sub un
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Nu se-aud și nu se văd! Crișul, Mureșul și Târnava Poartă jalea în aval. Nesfârșită e gâlceava ; Nu e liniște-n Ardeal ! Munții stau să răbufnească, Fierbe galbenul podiș ! Vatra sfântă strămoșească E tăiată-n curmeziș. Se anunță o furtună Cu efect devastator ; Impostorii vor să pună Pe cultură sigla lor. Atmosfera prevestește Un pericol iminent ! Tot ce sună românește Capătă un alt accent. Graiul nostru plâns pe vatră, Legănat de cărărui, E lovit mereu cu pietre Ca un pom
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
se va schimba viața degrabă Te iubește Iisus, nu uita. Ai tu nădejde în Domnul prea-sfântul Și mai des roagă-te cu mult foc Și primi-vei tu pacea cea sfântă Liniștindu-te iarăși pe loc. Iar când valurile și furtuna Îți răpesc din nou liniștea ta Tu ridică-ți privirea spre Domnul El din nou iar te va mângâia. Viața noastră Hristos ne-o conduce Și-n tot locul ne e de ajutor Dăruindu-ne tot ce dorim noi Dragul
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
mă simt atât de bine, bucuria aceasta îmi dă înviorare și mă îndeamnă să pun din nou mâna la scris,mai ales ca ati decis ca pot sa va scriu pe numele mic(mai putin de scris...) La noi e furtună mare, mă uit pe geam cum se îndoaie arborii, cum cad și au umplut frunzele îngălbenite din timp pământul care ar avea nevoie de ploaie, cum se lovesc arborii cu putere unul de altul, parc-ar fi politicienii noștri care
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
31 de zile într-o țară minunată, poate cea mai avansată, paradisul lumii contemporane!... Și până să-mi dau bine seama, să receptez tot ce-mi spunea, să meditez la cele auzite, Ea s-a repezit spre mine ca o furtună, încât pe moment, aproape m-am speriat, crezând că o să-mi sară de gât, să mă îmbrățișeze; dar, mi-am dat seama, la timp, că nu voia decât să-mi strângă mâna cu putere și să mă felicite. M-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
acaparată de Hermann Fischer "sărăcia nespusă, care i-a cuprins pe toți bieții creștini, și-i silește pe mulți să-și caute scăpare în America, lăsând acasă femei și copii, în cea mai mare mizerie și disperare". Și preotul Dimitrie Furtună, din satul Clit-Arbore, scrie aceluiași forum provincial: "e un păcat strigător la cer că poporul duce lipsă de bucate și e lăsat pradă unor venetici, care au sosit aici, venind cine știe de unde, spre a stoarce măduva din bieții țărani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și mugea acompaniată de orăcăiala copilului care-i dădea apă la moară amplificându-i cu degetele În urechi. Se căznea parcă să i le destupe, s-o facă să-i audă plânsul, În timp ce Andrei Îi susținea și se amesteca În furtuna aia de țipete și mugete teribilă și incredibilă ca Însăși realitatea faptului că toți eram niște animale acolo-n țarcul ăla de pământ bătătorit pe jos, niște animale de rase sau specii diferite care-n așteptarea tainului bâjbâiam Îndârjiți după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pentru câteva secunde ca să tragă capacele turlelor. Se succed din ce În ce mai repede pe o fâșie de țarc pavat cu pământ bătătorit de șenile, mergând În aceeași direcție cu noi, spre Primărie, Miliție și Comitetul de Partid, duduind și spumegând printr-o furtună de fluierături și Înjurături, răscolind și Învârtejind trâmbe de pământ. Se răscolea pământul. Pământul zbiera și scuipa și nu-i mai răbda. Vitrinele au sărit din nou țăndări cu cărțile rearanjate ieri. Vorbele cu care ei au rezistat și l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
reține pe Laur acolo, și mai ales cu douăj’ de mii la el... Poate balamucu’ ăsta de Revoluție să-i mai fi tăiat din avânt, mai știi? Tot ce știu e că atâta timp cât are bani, el circulă neîncetat și pe furtună și pe vreme bună. Numai după ce-i prăduiește se retrage pe unde apucă să rumege și să hiberneze, până când foamea Îl pune din nou În mișcare. N-a fost Însă În zadar. Cum am dat cu ochii de Steluța, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
văzut ce se-ntâmplă pe-aicea pe plajele astea. Mă ridicasem Într-un cot pândind pentru o clipă o schimbare, năpădit de o dorință tulbure. Marea de un roșu murdar se zbătea Între zidurile coșcovite ale cazematei. O fi fost furtună aseară, dar nu-i nici o scamă de nor pe cer. I-au vânat ca pe iepuri, da, au dat cu gaze toxice, cu ce naiba n-au dat? Ca să-i stârpească definitiv, da, marea s-a umplut de sângele lor. Peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Nord” „Între Prutul superior și Jijia, trupele se apără cu înverșunare...” „Inamicul a început să pătrundă prin multe atacuri spre Iași...” „Lupte deosebit de violente între Nistru și malurile Prutului...” Frontul se apropia de granițele noastre, înfricoșător de repede... Nori de furtună se strângeau tot mai negri la hotarele țării noastre. Un sentiment greu de întuneric, se întindea peste tot... inimile ne erau neliniștite.. Erau zile de așteptare cumplită în tremur de inimă. Simțeam că se apropie ceasul ursitei, că nimic nu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
negri la hotarele țării noastre. Un sentiment greu de întuneric, se întindea peste tot... inimile ne erau neliniștite.. Erau zile de așteptare cumplită în tremur de inimă. Simțeam că se apropie ceasul ursitei, că nimic nu mai poate opri, acum, furtuna pornită să se sfarme asupra țării noastre. Toate semnele arătau că anul în care abia intrasem, va fi anul supremelor încleștări... al neînchipuitelor prăbușiri și al extremelor decizii... De neuitat este ziua aceea de miercuri, de la sfârșitul lui martie, când
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Prin grija autorităților Statului, Seminarul „Veniamin Costache” din Iași, avea asigurată cazarea la Timișoara, pe tot timpul refugiului. Elevii trebuiau să plece acasă și să hotărască cu părinții... Simțeai cum se apropia ceasul ursitei, că nimic nu mai poate opri furtuna care se pornise... Totul se făcea cu o grabă care înfricoșa... Către amiază, ploaia pornită de dimineață încetase... Ceața se ridică și se risipi repede... În cer se simțea boarea primăverii care venea... Se înserase... curând se întunecă de-a
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
acoperea drumul că nu se mai știa pe unde-i. „ Ei, lasă-i Ilie... lasă-i !.. Asta-i plăcerea lor, lasă-i..!” Cum să-i las !.. Ne fac de rușine, datinele..!”, se înverșună Sfinția Sa. „ Ei hai..!”, încercă ea să potolească furtuna care se pornea să se dezlănțuie, cu o indulgență de necrezut pentru, profesoara de matematică, spaima Liceului Internat din Iași. Dar, Părintele Director, de neînduplecat, în miez de noapte a pornit din capătul satului, unde era cazat, prin omătul până la
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
dăruiseră propriul popor, nerecunoștința țării pentru care era gata să-și jertfească viața... toate acestea se puteau citi ca într-o carte, pe acea față atât de tânără. „Am plecat cu moartea’n suflet!”, a spus regele atunci... Nori de furtună se strângeau tot mai negri pe cerul țării noastre... Un sentiment greu de întuneric se întindea peste tot, din ce în ce... Inimile erau tot mai neliniștite.. Țara intra într-o lungă și întunecată noapte... într-o noapte de peste o
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
fi bănuit de ceva.. Doar Cârțu îi aruncă o privire plină de dispreț.. dar, n-a vroit să treacă peste voința căpitanului. Alistar simțea.. dar vru să pară calm și stăpân pe sine, dar în sufletul lui era o adevărată furtună, de teama de a fi bănuit. Baltă, cu timpul, devenise tot mai însingurat, mai posac. În ultima vreme, luase obiceiul să trăiască zăvorât în el însuși, uneori bântuit de îndoieli... Cu fiecare zi ce trecea, mantia tăcerii, și însingurării cădea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
dar și apăsați de o neliniște lăuntrică. Încă înainte de revărsatul zorilor, trupele de securitate urcau tăcute, furișându-se prin tufișuri și hățișuri.. printre copaci.. sigure de prada lor... O mare tăcere, o tăcere cumplită... apăsătoare, stăpânea înconjurul... Era liniștea dinaintea furtunii, care plutea în aer.. O comandă scurtă, ca un fâșâit, se prelinse la poala muntelui. Și, atunci au apărut din hățișurile negre, primele umbre albastre. „ - Răsfirați-vă, băieți, prin tufișuri.. pe după copaci.. și economie la muniție !”, fură primele dispoziții date
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
tremură pe chipul său. Om de neclintit, Baltă știe să-și cântărească șansele, știe să-și stapânească orice emoție. În timp ce se izolează în turnul tăcerii sale glaciale, și își chibzuiește planurile...în el se îngrămădește tăcerea, ca niște nori de furtună, înainte de căderea trăsnetului. Încordarea nervoasă plutea grea în aer. Niciun securist nu îndrăznea să facă un pas, nici unul nu cuteză să ridice măcar ochii asupra lui,.. „ - Ei, tâlharule, ți-a pierit curajul... acum să te văd..!”, repetă maiorul, și mai
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
se uitau.. cum trupa se îndepărta, încet spre capătul de sus al satului cu căpitanul Baltă, spaima autorităților comuniste, târâș... lăsând satul într-o liniște mai apăsătoare ca la început. Pe creastă cerul părea în flăcări... O vâlvătaie roșiatică prevestea furtuna. În ziua aceea de sâmbătă.. de, Tăierea Capului Sf. Ioan, mulțimea de săteni, din Poiana Teiului, încă sub un simțământ de adâncă îndurerare, stătea neclintită și mută, pe la porți... numai ochii le rătăceau a neliniște, de la unul la altul, căutând
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pentru ultima oară... Și, ca o străfulgerare, înaintea ochilor mi s-a arătat...Golgota cu cele Trei Cruci... Totul se petrecu repede... ca un vârtej. Dar, n-am apucat să ne revenim din uimire, că, în clasă intră ca o furtună, Părintele spiritual Ulea. Preotul Gheorghe Ulea, era un om direct și dintr-o bucată... și, întrebă, cu vorbă repezită de nonconformist, așa cum îi era felul. „ Care, dracu, măi... ați luat tabloul ?!”, și, ne privi cu o pereche de ochi, care
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]