9,551 matches
-
pe care este răstignit Mântuitorul, având la capete simbolurile celor patru evangheliști. La picioarele crucii se află statuetele Sfintei Fecioare Maria (Maica Îndurerată) și a Sfântului Apostol Ioan. Pe părțile laterale ale crucii se află două inscripții în limba latină. Inscripția din partea stângă este următoarea: ""Anno domini milesimo CCCXVII"", în traducere ""Anul Domnului 1417"". Inscripția de pe partea dreaptă are următorul conținut: ""Hoc opus fecit Petrus Lantregen von Österreich"", în traducere "" Această lucrare a făcut-o Peter Lantregen din Austria"". Într-o
Capela Sfânta Cruce din Sibiu () [Corola-website/Science/322975_a_324304]
-
crucii se află statuetele Sfintei Fecioare Maria (Maica Îndurerată) și a Sfântului Apostol Ioan. Pe părțile laterale ale crucii se află două inscripții în limba latină. Inscripția din partea stângă este următoarea: ""Anno domini milesimo CCCXVII"", în traducere ""Anul Domnului 1417"". Inscripția de pe partea dreaptă are următorul conținut: ""Hoc opus fecit Petrus Lantregen von Österreich"", în traducere "" Această lucrare a făcut-o Peter Lantregen din Austria"". Într-o perioadă necunoscută, grupul statuar a fost acoperit cu un strat de vopsea.
Capela Sfânta Cruce din Sibiu () [Corola-website/Science/322975_a_324304]
-
cruci de piatră din Teleorman, datată 1819. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Biserica a fost ridicată în anul 1819 în Cârtojani de Jos sau Vida-Cârtojani, pe proprietate de moșneni. Despre vechimea ei vorbesc câteva inscripții păstrate pe pereții bisericii și pe o cruce de piatră din fața ei. În dreapta intrării, în pridvor, dintr-o lungă pisanie în chirilice, abia se pot citi câteva fragmente din finalul rândului doi și trei: "„... lacaș când au fost înce[put
Biserica de lemn din Videle-Cârtojanca () [Corola-website/Science/322991_a_324320]
-
latura dreaptă: "„1819 Această cruce e a pop[ii] Ion sin Toader boegiu zet Ion Coșoi, și sau scris de Tudor Dal 1 av[gu]st 1819”", pe latura stângă: "„Vlada, Stana, Ana, Toader, Nicolai, Chiliuță, Radu, ... Maria ...”". Din aceste inscripții reiese rolul principal jucat de preotul Ion și de preoteasa Manda, la ridicarea acestui lăcaș în anul 1819. Numele lor și al neamului lor apar și pe o icoană a bisericii din anul 1830. Tatăl preotului Ion, Toader sin Ion
Biserica de lemn din Videle-Cârtojanca () [Corola-website/Science/322991_a_324320]
-
al II-lea în timpul Imperiului neo-babilonian, lucru care a permis identificarea site-urilor cu orașul antic Larsa. Mare parte din munca lui William Loftus a fost la templu de la Shamash, reconstruit de către Nabucodonosor al II-lea. Au fost găsite și inscripții la Burna-Buriash din timpul dinastiei Kassite babiloniene și ale lui Hammurabi (din prima dinastie babiloniană). În Larsa a fost pentru scurt timp și Walter Andrae în 1903. Site-ul a fost inspectat și de către Edgar James Banks în 1905. El
Larsa () [Corola-website/Science/322996_a_324325]
-
pelerina scurtă (pluviala), haina liturgică cu bordură dantelată (surplis) și rasa preoțească (reverenda). El are capul ușor înclinat spre dreapta, mâna stângă este puțin ridicată, iar în mâna dreaptă ține un crucifix. Pe trunchiul secundar al soclului se află următoarea inscripție săpată în piatră: ""D.T.O.M. A.C. MDCCXXXIV XVII Kal. Jun."". Dedesubt, pe trunchiul principal, este o inscripție în limba latină, pe 33 de rânduri, parțial ilizibilă: ""VI [...] collosum [...] IOANNIS NEP. martiris [...] FRANC. de PAUL [...] Cibiniensis [...]"".
Statuia lui Ioan Nepomuk din Sibiu () [Corola-website/Science/323015_a_324344]
-
spre dreapta, mâna stângă este puțin ridicată, iar în mâna dreaptă ține un crucifix. Pe trunchiul secundar al soclului se află următoarea inscripție săpată în piatră: ""D.T.O.M. A.C. MDCCXXXIV XVII Kal. Jun."". Dedesubt, pe trunchiul principal, este o inscripție în limba latină, pe 33 de rânduri, parțial ilizibilă: ""VI [...] collosum [...] IOANNIS NEP. martiris [...] FRANC. de PAUL [...] Cibiniensis [...]"".
Statuia lui Ioan Nepomuk din Sibiu () [Corola-website/Science/323015_a_324344]
-
Ducat este numele unor monede, fie din argint, fie din aur, care au fost emise în diferite țări din Europa, începând din Evul Mediu până la începutul Primului Război Mondial. Primii ducați au fost emiși în Italia. Denumirea monedei provine de la inscripția latină circulară aflată pe avers: „Sit tibi Christe datus quem tu regis iste ducatus”. Cel mai adesea, se vorbește despre „ducat” atunci când se evocă moneda de aur emisă de dogele Veneției, "doge" semnificând, de altfel, „duce” în dialectul venețian al
Ducat (monedă) () [Corola-website/Science/323911_a_325240]
-
țechin. Ducatul de aur din Veneția valora 2 lire venețiene și 8 soldi. Ducatul venețian îl prezenta, în dreapta, pe doge care era îngenuncheat în fața Sfântului Marcu, iar pe avers era gravată imaginea lui Hristos, prezentat în interiorul unei migdale înstelate, și inscripția: "Sit tibi Christe datus quem tu regis iste ducatus". Moneda din aur de 24 de carate cântărea 3,44 game. Cu aceeași valoare intrinsecă și cu același tip, a fost emis până la căderea Republicii Venețiene. Cu timpul, denumirea ducatului a
Ducat (monedă) () [Corola-website/Science/323911_a_325240]
-
fost construită o școală de călărie (manej), iar în primul deceniu din secolul al XX-lea s-a ridicat edificiul actual al Spitalului de neurologie. Pe unul din zidurile bastionului a fost amplasată o placă de marmură albă cu următoarea inscripție: În octombrie 2006, zidurile bastionului Haller au fost curățate și reabilitate. În urma unui parteneriat încheiat în aprilie 2006 cu Primăria municipiului Sibiu, companiile germane "Kärcher" și "AeDis", specializate în operațiuni de curățare și în consultanță pentru conservarea obiectivelor istorice, au
Bastionul Haller () [Corola-website/Science/323916_a_325245]
-
este cea mai veche membră atestată istoric a familiei de limbi mayașe. Acesta a fost principala limbă folosită în inscripțiile precolumbiene ale civilizației mayașe din era clasică. este descendenta limbii proto-mayașe și strămoșul comun al trei limbi comune mayașe: cholan, yucatecan și huastecan. Ca și restul limbilor mayașe, limba mayașă clasică este formată pe structura "verb-subiect-obiect" în tipologia sa de
Limba mayașă clasică () [Corola-website/Science/323938_a_325267]
-
și finalizate în 1841, forța de muncă fiind asigurată de locuitorii satelor care făceau parte din Ocolul Crasnei. Podul a fost deschis circulației la 8 noiembrie 1841. Pe partea interioară a celor două parapete de la mijlocul podului se află două inscripții parțial lizibile, una în limba latină și alta în limba română, încadrate în panouri rectangulare (165/135 cm), decorate la partea superioară, în altorelief, cu însemne heraldice (70/50 cm) erodate (istoricii presupunând că este vorba de blazonul domnitorului). Cele
Podul Doamnei () [Corola-website/Science/323961_a_325290]
-
165/135 cm), decorate la partea superioară, în altorelief, cu însemne heraldice (70/50 cm) erodate (istoricii presupunând că este vorba de blazonul domnitorului). Cele două medalioane sunt mărginite lateral de doi pilaștri canelați, pe care se sprijină acolada balustradei. Inscripția în limba română se află pe parapetul nordic și este scrisă cu un amestec de litere latine și chirilice. Ea are următorul cuprins: Acest pod este construit din poronca pre înăltu Domn MIHAIL GRIGORIU STURZA V.V. domn Țerei Moldovei în
Podul Doamnei () [Corola-website/Science/323961_a_325290]
-
cuprins: Acest pod este construit din poronca pre înăltu Domn MIHAIL GRIGORIU STURZA V.V. domn Țerei Moldovei în al VIII an al domniei însale și săvărșinduse supt ministeria d. log. Const. Sturza sau deschis pentru călători în 8 Noem. 1841"". Inscripția în limba latină este următoarea: ""Pons haec extructa est Jussu Serenissimi Domini MICHAELIS GRIGORIU STORDZA, principis regnatis Moldaviae, in octavo anno regiminis sui. Ad finem quae deducia Ministerio D. Logoteta CONST. STU[RDZA]. Patefacia Via locibus 8 Novembris 1841"". Podul
Podul Doamnei () [Corola-website/Science/323961_a_325290]
-
25 octombrie 1975 cu prilejul aniversării a 500 de ani de la victoria de la Podul Înalt - Vaslui (la 10 ianuarie 1475) a oștilor moldovene conduse de Ștefan cel Mare împotriva oștilor turcești. Pe fațada principală a soclului statuii se află următoarea inscripție în relief, cu litere din bronz: ""Ștefan cel Mare, Domn al Moldovei, 1457-1504"". Înainte de Revoluția din decembrie 1989, la statuia lui Ștefan cel Mare de la Podul Înalt se organizau numeroase excursii școlare și tot aici se desfășurau festivitățile de trecere
Statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare de la Podul Înalt () [Corola-website/Science/323967_a_325296]
-
aceste cheltuieli au fost supravaluate. La 4 iunie 2004, în fața statuii a fost amplasată o făclie arzătoare, alimentată cu gaz metan. Aceasta a fost aprinsă de prim-ministrul Adrian Năstase. Pe făclie a fost așezată o placă metalică cu următoarea inscripție: este construită din bronz și are o înălțime de 6,90 m și o greutate de 19 tone. Ea este așezată pe un soclu înalt de 8 metri. De o parte și de alta a scărilor care duc la monument
Statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare de la Podul Înalt () [Corola-website/Science/323967_a_325296]
-
locuri din biserică. Locurile din biserică s-au moștenit, spre exemplu locul lui Vasile Popițiu a fost moștenit de primul său nepot, Vasile Ciobanca, născut în 1921. Nicolae Hendea a construit crucea de marmură neagră din fața bisericii, cum arată și inscripția. Pe data de 24 februarie 2010, Înaltă Curte de Casație și Justiție soluționează cazul în favoarea părții greco-catolice, obligând Parohia Ortodoxă să restituie biserică ""în deplină posesie și proprietate"" Parohiei Greco-Catolice că proprietar de drept. În cadrul unor întâlniri care au avut
Biserica greco-catolică din Bocșa () [Corola-website/Science/323966_a_325295]
-
doi conducători legendari ai sașilor ce depun jurământul cu săbiile încrucișate. Ea se află pe un soclu din granit, înalt tot de 3,5 m. Piedestalul are un plan pătrat, cu două trepte la bază. Pe soclu se află o inscripție simplă: ""TEUTSCH"". Mai jos, pe fațadele soclului se află patru medalioane de bronz în basorelief cu efigiile a patru colaboratori ai lui Teutsch: episcopul Georg Paul Binder (1784-1867), comitele Konrad Schmidt, consilierul Johann Karl Schuller (1794-1865) și secretarul Franz Gebbel
Monumentul lui Georg Daniel Teutsch din Sibiu () [Corola-website/Science/323985_a_325314]
-
și-a recăpătat locul binemeritat, alături de Brukenthal"". Statuia are înălțimea de 3,2 m și este așezată pe un soclu de 60 cm. Cărturarul este reprezentat stând în picioare. La picioarele statuii se află o placă de bronz cu următoarea inscripție: ""GHEORGHE LAZĂR 1779-1823 " Primul dascăl de ideal românesc" N. Iorga"".
Statuia lui Gheorghe Lazăr din Sibiu () [Corola-website/Science/323992_a_325321]
-
Pompei (106-48 î.Hr.), rivalul lui Iulius Cezar, de ale cărui planuri expansioniste se temea. În acest scop, el îl trimite pe grecul Acornion să se întâlnească cu Pompei lângă Heracleea Lyacestis (azi Bitolia-Monastir n.n.) din Macedonia. Aceste informații provin din inscripția de la Dionysopolis pusă în anul 48 î.Hr. în cinstea lui Acornion. Iată un fragment: "„În timpul din urmă regele Burebista ajungând cel dintâi și cel mai mare din regii din Tracia și stăpânitor al tuturor ținuturilor de dincolo și de dincoace
Burebista (film) () [Corola-website/Science/323965_a_325294]
-
chiar și în replicile mai patetice”. Actorul i-a conferit personajului o privire „vicleană, iute, grăitoare fără cuvinte”, accentuându-i inteligența și luciditatea. Filmul "Burebista" prezintă perioada domniei regelui Burebista, având drept surse "Geographica" lui Strabon, "Getica" lui Iordanes și inscripția de la Dionysopolis. Acestea oferă prea puține informații cu privire la regele dac pentru a i se realiza un portret veridic. Istoricii consideră că 2/3 din natura filmului este diegeză (univers fictiv), expresia artistică ocupând o pondere mai mare decât cea ocupată
Burebista (film) () [Corola-website/Science/323965_a_325294]
-
bisericii, dar se știe că aceasta a fost finalizată la 30 august 1865. Biserica l-a avut inițial ca ocrotitor pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. În interiorul bisericii se află chipul pictat al ctitorului Alexe Anastasiu, deasupra căruia se află următoarea inscripție în limba română cu caractere chirilice: ""Fondatorul acistui sint lăcașu, înălțatu în onorea martirului Georgie, în satul Brehoe, di către proprietarul moșie, Alexi Anastasiu Jevalexi, di națiune elinu, din Ipiru, districtul Zagora, satul Capisova, avăndu etatia 64 ani cănd a
Biserica Sfântul Dimitrie din Călmățui () [Corola-website/Science/323996_a_325325]
-
Principatu a Moldavei din anul 1826 mai 16, la urbia Tecuci. Terminarea s-a făcutu la 30 a lunii augustu, anul 1865, în zilile Măriei Sale Alisandru Ion I, Domnitorul Romănilor"". Deasupra intrării în biserică se află o placă cu următoarea inscripție bilingvă eleno-română: Partea elenă a inscripției poate fi tradusă astfel: ""Acest templu, închinat Sf. Mare Mucenic Gheorghe, a fost înălțat de Alexios Anastasiou Zavalexi, originar din Kapesovo din Zagori, Epir"". Satul a purtat inițial numele de Brehoaia, după numele unui
Biserica Sfântul Dimitrie din Călmățui () [Corola-website/Science/323996_a_325325]
-
mai 16, la urbia Tecuci. Terminarea s-a făcutu la 30 a lunii augustu, anul 1865, în zilile Măriei Sale Alisandru Ion I, Domnitorul Romănilor"". Deasupra intrării în biserică se află o placă cu următoarea inscripție bilingvă eleno-română: Partea elenă a inscripției poate fi tradusă astfel: ""Acest templu, închinat Sf. Mare Mucenic Gheorghe, a fost înălțat de Alexios Anastasiou Zavalexi, originar din Kapesovo din Zagori, Epir"". Satul a purtat inițial numele de Brehoaia, după numele unui alt vechi proprietar pe nume Brehoiu
Biserica Sfântul Dimitrie din Călmățui () [Corola-website/Science/323996_a_325325]
-
Vasile cel Mare), Sf. Nicolae, Sf. Spiridon, Sf. Antonie, Sf. Atanasie, Sf. Modest, Sf. Ioan cel Milostiv și un sfânt necunoscut. În clopotniță se află un clopot mare turnat în 1853 la Brașov de un meșter sas, după cum arată următoarea inscripție: ""Gegossen von Albert Gottschling in Kronstadt 1853"". În spatele altarului se află mormântul căminăresei Safta Anastasiu (1817-1846), pe care se află o lespede funerară cu următoarea inscripție în limba română cu caractere chirilice: În semn de recunoștință față de donatorul Tache Anastasiu
Biserica Sfântul Dimitrie din Călmățui () [Corola-website/Science/323996_a_325325]