10,350 matches
-
mândrii greci, cei atât de capabili de abstractizare și generalizare a semnelor și fenomenelor, au fost capabili să se oprească la cifra de 12 sau 14, reducând și simbolizând forțele naturii, Focul, (fulgerulă, Războiul, Oceanul, Frumosul, Căminul (familiaă, Creația (demiurgulă, Inspirația divină (Apolloă sau Înțelepciunea (Minervaă, dar totuși 10, 12 sau 14 Forme și reprezentări vii... Iar Patriarhul, pe numele său Abraham, a „redus toate la Unul” și acest „Unu era gol”, cum o cântă Th. Mann în epopeea sa Iosif
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dovezi pe care el însuși le etalează cu scrupulozitate, dar... dar nevoia lui „de a crede”, nevoia lui de Zei e mai mare decât toată știința critică și rațională a lumii, iar patosul său atinge cele mai înalte vârfuri ale inspirației, ale geniului poetic. Poezia văzută aici ca „o altă rațiune”, o „iraționalitate” care, alături de orgolioasa și dominanta rațiune a ultimelor secole, ne ajută nu numai să înțelegem, dar și să fim! În plenitudinea ființei noastre, actuale și eterne, în acel
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
atunci când se manifestă în afara frontierelor, în orbita intereselor sale naționale. O notă bună. Chiar așa să fie oare? Nu cumva uităm adagiul corruptio optimi pessima, cea mai rea dintre corupții e cea mai bună. O religie introvertită, care are buna inspirație să nu se amestece în intimitatea sufletelor îndepărtate, degenerează mai lesne decât surorile ei gemene într-un fel de autism mai mult sau mai putin asumat. Și atunci, cine va fi mai de temut, misionarul sau grănicerul? Egocentrismul clerical al
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
este în imposibilitate de a gândi la altceva. Napoleon și Alexandru nu și-au făcut cuceririle din dragostea de glorie, ci pentru a asculta un instinct puternic... Geniul creiază nu pentrucă voește ci pentrucă trebue. Mulți oameni de geniu descriu inspirațiile lor ca o stare de friguri, în care gândul rodește involuntar și subit, și isbucnește ca scântei dintr-un tăciune pe care îl scuturi. La Goethe și la Ariosto creațiunea era instantanee. Unii din oamenii de geniu sunt inconștienți, alții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
isbucnește ca scântei dintr-un tăciune pe care îl scuturi. La Goethe și la Ariosto creațiunea era instantanee. Unii din oamenii de geniu sunt inconștienți, alții somnambuli. Balzac scria noaptea și ziua nu-și amintea ce a scris. Geniul în inspirație seamănă cu un nebun într-un acces: Tasso, în inspirație, părea un posedat; Schiller își punea picioarele în ghiață și aspira gazul merelor putrede; Milton creia cu capul răsturnat în fotoliu; Rousseau medita, în soarele amiezii, cu capul gol. Mozart
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
La Goethe și la Ariosto creațiunea era instantanee. Unii din oamenii de geniu sunt inconștienți, alții somnambuli. Balzac scria noaptea și ziua nu-și amintea ce a scris. Geniul în inspirație seamănă cu un nebun într-un acces: Tasso, în inspirație, părea un posedat; Schiller își punea picioarele în ghiață și aspira gazul merelor putrede; Milton creia cu capul răsturnat în fotoliu; Rousseau medita, în soarele amiezii, cu capul gol. Mozart găsi celebra sa cantată din Don Juan dintr-o dată, după ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dau ceva totuși gramatical și întrucâtva logic ca unele din telegramele pe care le primesc prin comună, telefonate de la oficiul orașului. Totul este ca opera să fie liberă, cu totul liberă, ceiace nu poate face decât poetul, nepunându-se unei inspirații naturale, după metoda lui Freud, Tristan Tzara, André Breton și alții. Însfârșit, unii bănuiesc deși nu sunt siguri că simpaticul nostru compatriot la Paris ca și simpaticii noștri compatrioți aici, au înlăturat piedicile vechilor discipline numai din pricină că le sunt o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
unei anumite perioade, patru biserici fuseseră ridicate în primul rând pentru curțile domnești (Vaslui, Hârlău, Iași, Milișăuți), iar două, Putna și Pătrăuți erau bisericile unor mânăstiri. De aceea “Pictura exterioară a bisericilor moldovenești nu poate fi decât o operă de inspirație exclusiv aulică destinată să exprime, pentru văzul și înțelegerea tuturor măreția și splendoarea puterii monarhice”. Se poate ca Ștefan însuși să poruncească zugrăvirea fațadei vestice a bisericii de la , unde era înfățișată Judecata de apoi. Alte biserici cu pictură exterioară sau
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sa specifică, mi-a servit de ghid pe străzile cele mai cunoscute ale capitalei Imperiului hispanic. La ambasadă, am fost imediat primit de ambasadorul J. M., care, înainte de plecare la post, făcuse pregătirile de protocol cu mine și căruia avusesem inspirația să-i vorbesc și de literatura spaniolă. Convorbirea cu șeful misiunii, care nu era diplomat de carieră, dar era o persoană foarte cultivată, mi-a făcut mare plăcere. În sinea mea, speram ca viitorul meu șef de la Lima să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
mai multe volume de poezie. Căutând acum numele pe net, am văzut că a murit la sfârșitul anului 2013. N-am mai căutat alte nume. Biblioteca mea, câtă era, dar cu cărți rare în mare parte, alese cu grijă și inspirație, ți-a fost la îndemână, în acea perioadă. Despre ce cărți și despre ce autori îți amintești azi? Au fost cărți care te-au format? Au fost autori care ți-au rămas apropiați? A fost un mare noroc, pentru mine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lui Platon... Și poeți: Lorca, Octavio Paz ("Piatra soarelui"), Fernando Pessoa ("Ploaie oblică"), Ezra Pound ("Cantos"), Rilke, Ingeborg Bachmann ("Fără delicatese"), Khalil Gibran ("Profetul")... Și autori români: Mircea Eliade, Noica, Ionescu, Cioran, Nichita Stănescu ("Ordinea cuvintelor"), Marin Sorescu ("Tratat de inspirație"), Mihai Ursachi, Emil Brumaru, Cezar Ivănescu, Ion Gheorghe, A.E. Baconsky ("Corabia lui Sebastian"), Mircea Dinescu, Virgil Mazilescu, Ion Mureșan... Și texte interzise: "Doina" lui Eminescu, poveștile cu pricina ale lui Creangă... Aș adăuga și "Așteptându-l pe Godot", singura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un fel de jurnal post-mortem scris pe patul de spital, pe când zăceam pe secția de "Oncologie" a Spitalului Militar din București, după o asemenea experiență nu mă mai înspăimântă nimic, am câștigat imunitate în fața necunoscutului. Din durere îmi trag și inspirația. -... Și mai departe. Ai scris o carte tulburătoare, dramatică, "Viață mahmură și neagră", în care "povestești" experiența ta în apropierea "hăului", a bolii amenințătoare. Ce ți-a spus ție Moartea la ureche, cu ce te-a momit Viața ca să depășești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o pot imagina închizând-o decât mai senină decât a intrat. Numai în poezie/ artă în general încercăm bucuria de a renaște. În lucrarea ta de doctorat, publicată sub titlul "Poetica temporalității", faci "un exercițiu" de rediscutare a conceptului de inspirație atât de necesar fiecărei individualități lirice. Zici: "Poetul primește, prin inspirația de origine imanentă, un conținut original irațional..." etc. Poezia ta este una "de inspirație"? Ai așteptat vreodată "glasul providențial" să-ți șoptească un final de poem? Deși risc să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Numai în poezie/ artă în general încercăm bucuria de a renaște. În lucrarea ta de doctorat, publicată sub titlul "Poetica temporalității", faci "un exercițiu" de rediscutare a conceptului de inspirație atât de necesar fiecărei individualități lirice. Zici: "Poetul primește, prin inspirația de origine imanentă, un conținut original irațional..." etc. Poezia ta este una "de inspirație"? Ai așteptat vreodată "glasul providențial" să-ți șoptească un final de poem? Deși risc să par anacronic, cred încă în faptul că poezia autentică provine din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de doctorat, publicată sub titlul "Poetica temporalității", faci "un exercițiu" de rediscutare a conceptului de inspirație atât de necesar fiecărei individualități lirice. Zici: "Poetul primește, prin inspirația de origine imanentă, un conținut original irațional..." etc. Poezia ta este una "de inspirație"? Ai așteptat vreodată "glasul providențial" să-ți șoptească un final de poem? Deși risc să par anacronic, cred încă în faptul că poezia autentică provine din inspirație. Fie și numai 1%, restul fiind travaliu lucid, inspirația are efectul de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de origine imanentă, un conținut original irațional..." etc. Poezia ta este una "de inspirație"? Ai așteptat vreodată "glasul providențial" să-ți șoptească un final de poem? Deși risc să par anacronic, cred încă în faptul că poezia autentică provine din inspirație. Fie și numai 1%, restul fiind travaliu lucid, inspirația are efectul de a însufleți discursul, dând iluzia unei vorbiri autentice despre ființă. Originalitatea ține mai mult de suprafață, altfel spus, de expresia ce poate fi fabricată din pură virtuozitate. În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ta este una "de inspirație"? Ai așteptat vreodată "glasul providențial" să-ți șoptească un final de poem? Deși risc să par anacronic, cred încă în faptul că poezia autentică provine din inspirație. Fie și numai 1%, restul fiind travaliu lucid, inspirația are efectul de a însufleți discursul, dând iluzia unei vorbiri autentice despre ființă. Originalitatea ține mai mult de suprafață, altfel spus, de expresia ce poate fi fabricată din pură virtuozitate. În schimb, autenticitatea vine din profunzimile ființei ca substanță a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
că poți oricând scrie poezie, bazându-te numai pe experiența dobândită. Când nu te mai vizitează muza transcendentă sau daimonul de origine imanentă, degeaba știința ta de a scrie își dă silința. Rezultatul este o "ființă de hârtie" neînsuflețită. Prin inspirație, îndrăznesc să spun, orice creație este îndumnezeită. Păstrez încă o credință orfică, pe urmele marilor mei maeștri formatori, Blaga și Rilke, pentru care poezia este o stare de grație și iluminare spirituală a ființei. Momentele de iluminare fiind rare, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
puși la stîlpul infamiei numit "judecata de apoi a poeților". Fenomenul cultural opzecist n-a fost creat, ci doar urmărit de Securitate. Se știe că în afirmarea generației '60 a fost implicată propaganda de partid, pentru a înlătura proletcultismul de inspirație stalinistă și a servi cauza național-comunismului care avea nevoie de scriitori "noi", uniți strategic de această idee. Generația '80 s-a născut însă spontan, ca reacție în grup a scriitorilor tineri la aservirea politică a celei anterioare și întârzierea literaturii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
despre poezie. Nu știu dacă e bine așa, deși cred că orice fapt care se petrece are o anume legitimitate. Dar, se știe: modernitatea a însemnat această conștiință poetică prin care s-a făcut trecerea de la natură la cultură, de la inspirație la artificiu, construcție, idee. Dar, să trecem... Anul trecut au apărut câteva cărți bune de poezie, semnate de Șerban Foarță, Angela Marinescu, Emilian Galaicu-Păun și nu sunt singurele. Eu vin și îmi pun problema europenității acestor volume, a cărților autorilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
2. dacă poezia lui Nichita Stănescu nu trece de Curtici, dacă nici poezia altora nu prea ajunge pe-acolo, atunci cum, cu ce entuziasm, cu ce miză mai poți să scrii sute de pagini despre poezie ? Scepticismul mie îmi omoară inspirația critică, ba chiar îmi ucide curajul de a scrie. Sunt de-acord că lucrurile pot sta cum zice Gheorghe Grigurcu, dar, în acest caz, ridicolul experienței critice depășește sublimul ei. În ce mă privește, scriam într-o vreme cu speranța
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
trei mă îmbăt nu chiar arareori. Iubesc însă bețiile line, fără căderi bruște, fără scufundări în tenebre, fără agresivitate, bețiile în care să plutești nu deplin lucid, dar nici dus cu totul pe alte tărâmuri, bețiile până la nivelul la care inspirația ajunge la apogeu, nu însă mai departe, când inspirația devine delir și mai rău decât dicteu automat. Ești un "înverșunat" membru și apărător al generației 80 pe care ai conturat-o în cărți de interviuri, în texte teoretice, în provocarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
line, fără căderi bruște, fără scufundări în tenebre, fără agresivitate, bețiile în care să plutești nu deplin lucid, dar nici dus cu totul pe alte tărâmuri, bețiile până la nivelul la care inspirația ajunge la apogeu, nu însă mai departe, când inspirația devine delir și mai rău decât dicteu automat. Ești un "înverșunat" membru și apărător al generației 80 pe care ai conturat-o în cărți de interviuri, în texte teoretice, în provocarea unei întâlniri naționale la Pitești...! Cât de atașat ești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ființă iubită, timp în care puteam face călătorii, aventuri, lenevi sau boemă..., sunt convins că, chiar dacă nu integral, le voi recăpăta la un moment dat pe toate. Ești un poet cu fior religios explicit... Ai avut vreodată viziuni? Crezi în inspirație? Unde e ascuns Dumnezeu în poeziile tale? Am scris un poem la limita disperării și așteptării, în care l-am simțit tot timpul pe Dumnezeu aproape, acel Dumnezeu care stă mai tot timpul în noi, însă se face simțit numai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
au fost viziunile unui om lucid, chiar poate prea lucid pentru un om care scrie poezie, care trăiește poezia până la arderea totală. Este chiar o nerușinare, ca să parafrazez pe cineva, să te apuci de scris poezii fără să fii inspirat. Inspirația nu este numai acea stare de desprindere de cele curente și intrarea în altă lume care-ți spune ce și cum să faci un lucru inutil să fie util, ci momentul în care simți pe fruntea ta mâna lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]