9,120 matches
-
sticlă. Fie nimeni nu s-a lăsat dus de starea mea de beție, fie m-a văzut cineva sustrăgînd sticlele. Rezultatul: eram, ca Întotdeauna, faliți și retrăiam În minte zîmbetele care Îmi Întîmpinaseră caraghioslîcurile, Încercînd să găsim vreo urmă de ironie prin care să-l identificăm pe hoț. Degeaba. A trebuit să mergem pe jos pînă În oraș, trăgînd de bucățile de pîine și de brînză pe care le primiserăm și de cele cîteva kile de carne pentru noapte. Eram sătui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
nivelul meritelor lui. În jurul zilei în care avea să înceapă procesul meu și al celorlalți preoți din lot, am fost dus la anchetă noaptea pe la ora 24 și mi s-a spus: „Mâine vei intra în proces, să încetezi cu ironiile tale și să declari greșelile tale”. Le-am răspuns: „Dar ce greșeli am făcut?” „- Popa dracului, stai de 2 ani de zile în anchetă și nu știi ce-ai făcut, n-ai spus că vin americanii?” Le-am răspuns: „Tot
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
răspuns: „Tot poporul român zice că vin americanii ca să ne elibereze de comuniști, de aceea aduceți tot poporul alături de mine în boxa tribunalului”. Mi-au răspuns: „Bine, bine, poporul este simplu dar tu ești om cult; mâine să nu faci ironii cum ți-i obiceiul căci dacă nu te liniștești te judecăm în lipsă”. Pe la sfârșitul anchetei făcute de securiști, într-o zi am fost dus la anchetă de către un ofițer, un maior de la Tribunalul Militar București, am fost anchetat în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
făcuse numai pentru aceasta: de fapt, urmărea un scop mai important... Înțelegea însă s-o facă în chipul cel mai amuzant posibil. Dacă mai continuați în felul acesta, în curând n-o să mai fie nici un bărbat disponibil în tot Bucureștiul! Ironia era prea usturătoare: sărmanul Atti numai figură de cuceritor nu avea. Împrejurările însă erau împotriva lui, și Pierre profita din plin. Petrecuseră împreună seara de alaltăieri și, înainte de a se despărți, avuseseră nenorocul de a se întâlni cu ultimul flirt
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
destinul meu care se cere împlinit, în steaua mea, și am să le fiu credincios precum am vrut și am promis. Astăzi, între trei și șapte după-amiază - singur cu mine însumi. Îmi zâmbesc cu înțelepciune și mustrare și cu puțină ironie... Celălalt Eu se apropie sfios, cu capul plecat. Ridică timid ochii, apoi, zărind zâmbetul meu, zâmbește la rândul său neîncrezător, abia perceptibil la început, apoi din ce în ce mai mult bucuria îi îneacă privirea. Un zâmbet bun, de împăcare cu sine însuși, asemănător
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
impozit). De fapt, nu o dată mi s-a întâmplat să-i aud pe elvețieni spunând cu un fel de "mândrie" extrem de bizară că dețin recordul la sinucideri în Europa, ceea ce nu am crezut niciodată. Nici urmă de autoderiziune sau de ironie la acest popor serios; prea serios, poate. Știm însă sigur că nu a murit până acum nici un român pentru o idee, darămite pentru o banală declarație de impozit. Poate că-i cam mult spus, dar asum... Ador felul în care
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
nostru de viață cretin și superficial logica semnelor naturii, am uitat aritmetica anotimpurilor. Mă simt stupid și pretențios, à la fois, când scriu aceste rânduri. Sunt un avorton făcut din scuipatul literar al lui Eliade și Cioran. Agrementat cu ceva ironie cehoviană, necesară revenirii cu picioarele pe pământ. Ah, munca la țară și beneficiile sale, bla, bla. Nu izbutesc să mă înțeleg, nu știu de ce rădăcinile mele de țăran de Băragan mă chinuie atât de mult. La sfârșitul muncii, sunt tare
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Pentru designerii latino-canadieni de la Globo, comunismul est-german nu este oficial mort. În magazinul second-hand ( de "vechituri" nu-i pot spune, lucrurile stocate acolo sunt încă acceptabile din punctul de vedere al stării de funcționare, au o viață înaintea lor...) numit, ironie a sorții, Village des valeurs (Satul valorilor). Obiectele cele mai scumpe sunt păturile, lenjeria de pat, vesela, obiectele menajere de primă necesitate etc. Adică tot ceea ce-i trebuie stringent unui imigrant proaspăt sosit în Canada pentru a se instala, a
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cazul de exemplu în teribila iarnă a anului 1680, când, citez din memorie, "irochezii au avut teribila neobrăzare să vină până sub tunurile fortului pentru a flutura în văzul tuturor scalpurile a trei sate de coloniști, masacrate anterior". Ca o ironie a soartei, patru etaje și patru secole mai sus, avea loc un colocviu internațional, organizat de departamentul de literatură al Universității Laval, referitor la literatura primelor națiuni, Les nations prémières. A spune indian este teribil de incorect politic, îți riști
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în grădină, bând coniac de culoarea gemului de nuci verzi. (Pasaj adăugat ulterior: astăzi, 25 august 2008, când am transcris aceste notițe scrise de mână în Canada, temperatura aerului a urcat în orele după-amiezii la 38 de grade Celsius. Ce ironie a soartei, a timpului și a memoriei! Aceeași extremă, dar în partea cu plus a termometrului.) Răsfoiesc un album cu artă catolică din Chile. Reprezentările lui Iisus Hristos pe cruce sunt de un realism greu de suportat, pentru un ochi
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Byalistok, lângă granița cu Belarus, asemănător cu "conacul" lui Mircea Dinescu de la Cetate. Era vorba de un fel de urlete orchestrate de coioți în călduri amestecate cu bătăi ritmice în tingiri de aramă, foarte simpatice, de altfel o spun fără ironie. Carlos Haitianul, care se distinge prin plecări prelungite la Paris (este consultant pentru noul muzeu antropologic de pe Quai Branly), fapt pentru care este invidiat deschis de toată lumea; s-a mai remarcat prin prăbușirea spectaculoasă, în stil vodoo-spasmodic de la începutul anului
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
îndurat pentru cei ca mine, cu diplome înalte, care nu servesc la mare lucru în afara zidurilor universității. Geneva s-a schimbat mult. Numărul străinilor, în special al latinoamericanilor, a explodat. Elitele au virat spre ceea ce aici se numește cu o ironie duioasă "stil de viață bio-bio", de fapt o formă hibridă de New-Age, amestec de ecologie, antropozofie și stângă extremă. Ne emoționăm pentru soarta gorilelor de munte pe care le frig la grătar combatanții rebeli din Congo, pentru prețul injust de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
spaime, spaime.“ Închei citatul și mă minunez: de unde atâta umor și detașare? Ce supape de supraviețuire aveți și cum le asigurați buna funcționare? Întreb fiindcă și continuarea articolului (despre relația dintre bătrânețe și tinerețe) e în același registru tandru-șfichiuitor, de ironie totuși indulgentă: „Renunțările (teritorii pierdute, cum le numește domnul Andrei Pleșu): nu mai fuma! (când aveam și eu posibilitatea să schimb țigările Cișmigiu pe Kent); nu mai sta în soare la plajă (și ce bine îmi stătea bronzată); nu mai
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
trei plachete de versuri minulesciene, dar cu oarecare parfum de Verlaine, și sculpta foarte frumos. Însă marea lui pasiune a fost întotdeauna gazetăria. Știa să iubească... așa... cu o finețe și cu o gingășie de secol al optsprezecelea. Eu, cu ironiile mele de la care uneori nu mă pot abține, îl numeam „pazvantist“. Astăzi regret. Cred că am iubit mult la el iubirea lui pentru mine. Da, e o formă ocolită de narcisism. Bilețelele pe care mi le strecura în poșetă, în
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
duce la resta urant cu sendvișul de-acasă.“ Groucho Marx. A.R. Bună poantă. Ăștia sunt marxiștii care-mi plac: Groucho, Harpo și Lupo. Dar să-mi închei povestea. Mă rog, o fac cu un gust acru amărui. Ploaie de ironii mitocănești din partea celorlalți redactori. Și frustrare, fiindcă îmi dau seama că soțului meu i se cam scurg ochii după cele două Loreley. R.P. Se spune despre căsătorie că este arta concesiilor reciproce, doamnă Ralian. E una dintre definițiile clasice. Ați
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
copii, în limbile pe care le predau, și mă puneau apoi să le povestesc. Cel mai mult mă atrăgea franceza... R.P. Spuse viitoarea traducătoare din engleză, care avea să debuteze în meserie cu un volum tradus din italiană... A.R. Ironia sorții. Una dintre ele. Da, îmi plăcea franceza rostită muzical, pe sub mustața stufoasă a domnului Ross. Ei bine, când am intrat la liceu, mă descurcam totuși binișor în trei limbi. La pian n-am reușit să depășesc Marșul turc al
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
și foarte bine adaptată la limbajul uzual ro mânesc. Numai urechile delicaților să fie apte să o suporte!“ RUXANDRA CESEREANU, Observator cultural, nr. 180, 2003 „Traducerea Antoanetei Ralian din Plexus onorează textul, urmând intonația autorului, păstrând umorul scri iturii și ironia fină a nuanțelor. Pe drumul din americană în română, Miller nu își pierde savoarea (uneori, să recunoaștem, indigestă), iar discursul îi rămâne personalizat și puternic. De altfel, întreaga serie a traducerilor din opera lui Miller ale Antoanetei Ralian apărute la
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
să spun - excepționala traducere a Antoanetei Ralian reprezintă un fapt cultural demn de toată atenția.“ CODRIN LIVIU CUȚITARU, România literară, iunie 2010 „Am înțeles mai târziu, când am cunoscut-o mai bine, de ce mă impresionează Antoaneta Ralian. Farmec, bună creștere, ironie, curaj, căldură, tandrețe, empatie. Toate sunt existente la doamna Ralian.“ OVIDIU ȘIMONCA, din prezentarea făcută la Gala premiilor Uniunii Scriitorilor din România, 2007 „Traducătoarea romanului Spre far de Virginia Woolf, Antoaneta Ralian, a știut să menajeze articulațiile fine ale acestei
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
spațiului subteran, o intuiție aproape umană: coridoare-de-înmagazinat-hrana, coridoare-dormitor, coridoare-sufragerii, coridoare, parcă, bucătării, coridoare-adăpost în caz de atac din afară, mai tot ce și-a închipuit Kafka într-o nuvelă genială consacrată cârtițelor. „Numai cinema și TV nu există”, spune cu ironie un zoolog latino-american. Dar de ce n-ar exista? Poate că există, dar specialiștii în cârtițologie nu și-au dat seama. Ce ar fi rulat la un asemenea cinema? Cârtițe săpând în întuneric și iar cârtițe săpând în întuneric, mult, mult
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
cu frații Marx, văzut recent la cinematecă: Fridonia și Silvania. (Filmul e din ’33, putem spune sus și tare că suntem atemporali.) Din când în când - și anume: când nu schimbă focuri de mortiere și tun - cele două-trei țări schimbă ironii grele în apărarea pozițiilor diplomatice. Silvania zice: „Cel mai bun ministru de Externe al nostru este chiar generalul armatelor din Fridonia. Agresivitatea lui...”. Fridonia replică: „Cel mai bun general al nostru este chiar președintele Silvaniei. Intransigența lui...”. Mă întreb dacă
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Fridonia. Agresivitatea lui...”. Fridonia replică: „Cel mai bun general al nostru este chiar președintele Silvaniei. Intransigența lui...”. Mă întreb dacă din acest schimb de vorbe usturătoare nu s-ar putea ajunge la tratative. În primul rând, oricât de neplăcute sunt ironiile la casa omului, ele sunt oricum mai fertile decât bombardamentele. În al doilea rând, dacă ironiile vor continua pe linia asta, s-ar putea ca în muniția de argumente sarcastice, diplomații și militarii să se epuizeze și să se facă
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
lui...”. Mă întreb dacă din acest schimb de vorbe usturătoare nu s-ar putea ajunge la tratative. În primul rând, oricât de neplăcute sunt ironiile la casa omului, ele sunt oricum mai fertile decât bombardamentele. În al doilea rând, dacă ironiile vor continua pe linia asta, s-ar putea ca în muniția de argumente sarcastice, diplomații și militarii să se epuizeze și să se facă apel la alte categorii: bucătari, cofetari, bibliotecari, chelneri, frizeri, poate chiar poeți și comici din filmele
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
bună și Uniunea Scriitorilor, ceea ce mă făcu să-i mulțumesc pentru această legătură de idei. El se miră (ceilalți doi plecaseră de dimineață la cumpărături) și îmi zise, deschis, că după o noapte ca aceea de ieri nu-mi acceptă ironiile; l-am încredințat că nu-i nici o ironie, nu citise Război și pace? Vali nu-mi răspunse, se ridică și se duse la masa alăturată ca să-i roage, în rusește, pe mongoli să mă ia și pe mine cu ei
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
-i mulțumesc pentru această legătură de idei. El se miră (ceilalți doi plecaseră de dimineață la cumpărături) și îmi zise, deschis, că după o noapte ca aceea de ieri nu-mi acceptă ironiile; l-am încredințat că nu-i nici o ironie, nu citise Război și pace? Vali nu-mi răspunse, se ridică și se duse la masa alăturată ca să-i roage, în rusește, pe mongoli să mă ia și pe mine cu ei. „Să fii până la prânz înapoi, nu e un
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
povestea mea, negă), și atunci i-am zis de copilul căruia i se umfla limba din cauza secretului, în sfârșit - poate că politic am fost imatur. Vali încercă să pună mâna pe fruntea mea, să controleze dacă nu delirez - gest fără ironie, de seriozitatea unui băiețel care nu îndrăznește să-i spună amicului său că-i tâmpit și lovit în cap; i-am îndepărtat palma și i-am vorbit mai clar: trebuie să mă înțeleagă, 12 ani de zile n-am avut
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]