12,849 matches
-
lîngă spațiul în care se afla orga și urcă repede spre o altă pasarelă de sub stele. Aceasta traversa, printr-un vînt rece, spre o altă ușiță. O deschise și pătrunse într-o cameră mare, întunecată, pătrată și plină de praf, luminată de felinare de vînt așezate pe podea. O scară de fier stătea înclinată aproape de mijlocul încăperii, iar de-a lungul peretelui șase dintre membrii formației Lugworm Casanova stăteau și fumau întinși în saci de dormit. — închide-o, dom’le, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și parcă lîngă un perete. Lanark își simți brusc urechile, mîinile și corpul înghețate, și se întoarse spre ușa din fleșă. Coborînd scările, văzu că lumina de jos era mai puternică decît înainte. Camera în care stătuseră membrii formației era luminată de becuri atîrnate de console improvizate. Doi electricieni lucrau lîngă ușă și unul zise: Te-a căutat un tip, Jimmy. — Cine? Un tip tînăr, cu părul lung. — Ce dorea? — N-a zis. în apropierea dormitorului, auzi un cîntecel domol. Sludden
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
apăsă mînerul, ieși împleticindu-se și trînti ușa. Ezită lîngă motocasa care se legăna ușor. Dinspre locul din față se auzeau zgomote înăbușite și dinspre cel din spate, un plînset subțire de copil. Privirea i se abătu asupra unui afiș luminat pe un calcan, care prezenta un cuplu atletic în costume de baie, care bătea mingea pe plajă cu doi copii rîzînd. Deasupra scria: BANII îNSEAMNĂ TIMP. TIMPUL, VIAȚĂ. CUMPĂRAȚI MAI MULTĂ VIAȚĂ DE LA QUANTUM INTERMINABIL. îAȘA OR SĂ VĂ IUBEASCĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cum e Blairdardie. — Rutherglen, Garsaden, spuse Wilkins. — Gargunnock, Carmunnock, Auchenshuggle, zise celălalt. — Auchenshuggle are patru silabe, observă Wilkins. Intrară printr-o ușă îngustă, urcară o scară murdară și traversară un mic birou, ajungînd apoi într-unul mai mare. Acesta era luminat de un tub de neon, iar pereții erau ascunși de fișete metalice, unele puse desupra altora. într-un colț, era un birou de metal și Lanark nu fu prea surprins să-l vadă pe Monboddo stînd răbdător acolo, cu mîinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să și-l recapete. Alexander îl sprijini: — încet, tată. O mulțime dezlănțuită, formată mai mult din copii păziți de mamele lor, luneca și se rostogolea pe deal spre o poartă mare deschisă. Dar dealul era piața orașului. Felinarele înclinate care luminau scena, clădirile înclinate pe ambele părți, fleșa înclinată a catedralei indicau faptul că întregul peisaj era înclinat ca o tablă. — Ce s-a întîmplat? strigă Lanark. — Denivelare, spuse Alexander, ducîndu-l alături de mulțime. O să mai fie una în curînd, una rea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
non-aristoteliene". Era mult prea devreme ca să fie cu adevărat periculos. Noaptea abia era la început. Vagabonzii și găștile, criminalii și hoții care nu vor întârzia să se manifeste, așteptau să fie mai întuneric. Gosseyn trecu pe lângă un panou care se lumina intermitent, repetând ademenitoarele cuvinte: CAMERE PENTRU CEI FARA PROTECȚIE 20 dolari pe noapte Gosseyn ezită. Nu putea să-și ofere acest lux pe întreaga durată de 30 de zile a jocurilor, dar pentru câteva nopți ar fi mers. Apoi, reticent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
care medită o clipă, apoi întrebă: ― Și cum ziceai că-l cheamă pe șeful tău, cel care-ți făcea propuneri? ― Pardon? zise Tersa Clark. Tocmai își terminase bușeurile cu rinichi și-și căuta poșeta. Păru descumpănită, apoi chipul i se lumină: ― A! El? Și nu mai zise nimic. ― Da, insistă Gosseyn. Cum îl cheamă? Ea părea să-și fi recăpătat siguranța. Nu-mi place să-mi mai amintesc. A fost ceva foarte neplăcut. Și apoi schimbă vorba. ― Pentru prima zi trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
sa, o scară monumentală, cioplită în chiar trunchiul copacului. Îi urcă treptele și ajunse pe o terasă, care ducea la o ușă închisă. Ciocăni cu putere. După aproape un minut, lui Gosseyn îi fu clar că în casă, chiar dacă era luminată â giorno, nu-i nimeni. Mai ciocăni încă o dată și apoi răsuci clanța sferică. Ușa se deschise fără zgomot, lăsând să se vadă un coridor slab luminat, săpat în lemnul trunchiului. Pereții natur, dar șlefuiți impecabil, aveau un luciu mătăsos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
duș, gândindu-se: "De unde știe ea ce fac și cred toți ceilalți. Cine este ea?" Ieșind din sala de baie constată că mai are un vizita tor. Instalat comod într-un fotoliu se afla președintele Hardie. Chipul său aristocratic se lumină văzându-l pe Gosseyn. Așezat acolo, lăsa o impresie de calm olimpian, de hotărâre.... ce mai, imaginea ideală a unui mare om de stat. Privirea lui decisă se aținti asupra chipului lui Gosseyn. ― Ți-am pregătit acest apartament, pentru că doream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
orele dimineții, fără ca vreunul din ceilalți s-o știe. Oricum, trebuia să încerce. Îi telefonă de îndată ce se ridică de la masă. Avu puțin de așteptat, după ce-și dădu numele, dar o văzu apoi apărând pe ecranul videofonului. Chipul fetei se lumină, dar îi zise cu însuflețire: ― N-am timp să-ți vorbesc acum. Unde ne putem întâlni? El i-o spuse. Fata se încruntă, începu prin a nega cu o mișcare a capului, apoi îl privi gânditoare. În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
să se afle acolo, în dreptul Mașinii jocurilor. Și, oricare i-ar fi fost forma, nu putea să fie decât foarte mic. La 600 de metri, chiar și un proiector trebuie să aibă o anumită putere și o anumită formă ca să lumineze corespunzător. Gosseyn reglă aparatul atomic astfel încât să taie armătura metalică acoperită cu tencuială. Decupă un panou de 2,5 metri pătrați și, dintr-o smucitură, îl smulse. Lăsând în urmă un nor de praf fin, îl târî și-l rezemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
oricine ar putea lua tot ce-și dorește, cu singura condiție s-o facă pe loc. Dan Lyttle îl privi uluit. Băiatul abia putu să îngâne sufocat: ― Păi... tocmai asta au și făcut. Au montat o mulțime de proiectoare ca să lumineze. Se pare că din Mașină s-a și dus vreo optime și că... Ce s-a întâmplat? Mintea lui Gosseyn era pur și simplu îngrozită. Mașina se descompunea și odată cu ea, tot ce reprezentase aceasta. Asemenea templelor și catedralelor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
tânărul acela voiam să-l echilibrez; iar cu glas tare am adăugat : „Puteți să-mi ziceți cum vreți, nu contează“. „Atunci am să-ți zic Constantinescu“, a decis el. Mie îmi era egal, mă uitam la fata aceea, mi se luminaseră ochii de fericire, o iubeam nebunește și îi spuneam în gând : „Vai, ce te mai iubesc !“. Domnul Sima ne-a turnat ceaiul cu gust de izmă și miros dulceag, în fine, n-am să-l descriu, am să spun doar
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
din când în când și mă uitam în sus, stelele scăpărau și săreau parcă de colo colo, întreaga boltă se răsucea, tăcută, deasupra mea; am bâjbâit pe fundul gropii până ce am găsit, apoi am adormit. Când m-am trezit, se luminase de-a binelea. Am pornit înapoi, spre haltă. Câinii se liniștiseră. Am străbătut satul fără să văd țipenie de om, ai fi zis că muriseră toți. Hainele ude, încinse acum de soare, începuseră să mă frigă. La haltă, am bătut
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
am răsucit și am deschis-o. M-am aplecat și am privit în gol. Din prima clipă, adâncimea a devenit orizontală. M-am tras înapoi, apoi m-am aplecat din nou peste fereastră. De data asta un reflector albastru a luminat bezna până la capăt. Acolo am văzut, pe placa de ciment mucegăită, un trup de om, zdrobit, însângerat. Nu mai avea nici formă, nici figură. Ceva nedefinit și trist mi-a amintit de Petru... Am vrut să țip, dar am izbutit
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
marginal. O secundă după aceea, niște mâini puternice îl susțineau. Când fu din nou în stare să se țină pe picioare și să vadă limpede, Enro trecea printr-una din cele două uși din peretele din stânga, într-o vastă încăpere, luminată de soare. Și trei femei părăseau sala de baie prin ușa întredeschisă a dormitorului. Singură, cea de a patra fată, continua să susțină corpul cuprins de frisoane. Mușchii lui Ashargin urmau să-l ducă departe de privirea ei. Gosseyn făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
lui Gosseyn la Ashargin. Din cei trei, Discipolul apărea ca fiind cel mai periculos. Dar mai rămânea să o dovedească. Enro reluă cuvântul. - Parcă-mi vine să i-o fac amantă, zise. Se ridică în picioare, se întunecă, apoi se lumină la față și zise: - În numele cerului, așa voi face. Părea în toane bune fiindcă izbucni în râs. - S-o vedem și pe asta. Făcu o glumă îndoielnică în privința problemelor sexuale ale anumitor nevrozați și termină cu accente mai sălbatice. - O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Leej, la trei metri, era aproape în fața lui. Tresări când apăru și bâigui ceva de neînțeles. Urmărea pe fața ei momentul în care-și va veni în fire. Nu așteptă mult. Ea tremura, dar nu de excitare. Ochii umezi se luminară și se înviorară. Îi prinse brațul cu degete tremurătoare. - Repede, zise ea, pe-acolo. Va trece aerulota mea. - Ce va trece? zise Gosseyn. Dar ea plecase deja, părând să nu-l audă. Gosseyn o urmă alergând și se gândi: M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
apă înfiorată și amurgul își continua drumul în noapte, plecă spre marele studio, conștient că era gata pentru o acțiune eficientă. Când Gosseyn intră, Yanar, așezat într-un fotoliu de lângă fereastră, citea o carte. Camera lucea în blânda lumină magnetică. Lumină rece, dar în aparență tot caldă și intimă din cauza variației infime, dar continue, a culorilor sale. Gosseyn se opri la intrare și-l urmări cu atenție. Era un test. Similariză cablul din sala de control la prima secțiune a planșeului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
mare încredere în aptitudinile sale cât timp nu-și făcea prea multe griji în fața obstacolului. Reveria lui se curmă când fascicolul unui proiector scotoci prin dom. În receptor se auzi un declic și o voce masculină zise: - Aterizați în zona luminată la o sută de metri de intrare, vă rugăm. Leej manevră nava fără să mai zică nimic. Când se imobilizară, vocea reluă: - Câți veniți? Gosseyn ridică un deget, pentru Leej, și-i zise să răspundă. - Unu, zise ea. - Sex? - Feminin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
un apel din partea lui Enro care mă va convoca pentru a-i face raportul dar, dacă aș mai avea timp, aș fi fericit să discut unele aspecte filozofice ale războiului pe care-l ducem. Nu merse mai departe. Tavanul se lumină, iar figura care apăru era cea a lui Enro. Toți se ridicaseră în poziție de drepți. Dictatorul cu părul roșu îl privi, cu un surâs ironic pe buze. - Domnilor, zise el în sfârșit, din pricina unor ocupații importante, am ascultat doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
față al celui mai apropiat avion, creierul electric al aparatului îi vorbi printr-un difuzor: - Încotro? - Dincolo de munți, zise Gosseyn, și-ți voi spune atunci. Decolară în umbră și trecură în trombă peste oraș. Gosseyn nerăbdător, avea impresia că întinderea luminată de jos nu se sfârșea. Însă, obscuritatea deveni curând totală, cu excepția unor pete de lumină care punctau orizontul. Roboplanul vorbi din nou: - Survolăm munții. Încotro, acum? Gosseyn se uită la picioare, dar nu văzu nimic. Cerul era înnorat și noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
nu plăcile transparente din preajma celui adormit, ci porțiunile translucide care prelungeau acest "sicriu" de șapte metri lungime. Ele se terminau, simplu, dezvăluind niște tuburi, curele, sisteme de agățare pentru trei corpuri suplimentare. Două dintre ele păreau mai mici; Gosseyn se lumină: erau prevăzute pentru femei. Această navă era destinată transportării a doi bărbați și două femei prin imensitatea spațiului interstelar, prin anii care separau sisteme solare încă nelegate prin similarizare. Nu-și pierdu vremea cu considerații inutile, dar își încordă mușchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
non-aristoteliene". Era mult prea devreme ca să fie cu adevărat periculos. Noaptea abia era la început. Vagabonzii și găștile, criminalii și hoții care nu vor întârzia să se manifeste, așteptau să fie mai întuneric. Gosseyn trecu pe lângă un panou care se lumina intermitent, repetând ademenitoarele cuvinte: CAMERE PENTRU CEI FARA PROTECȚIE 20 dolari pe noapte Gosseyn ezită. Nu putea să-și ofere acest lux pe întreaga durată de 30 de zile a jocurilor, dar pentru câteva nopți ar fi mers. Apoi, reticent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
care medită o clipă, apoi întrebă: ― Și cum ziceai că-l cheamă pe șeful tău, cel care-ți făcea propuneri? ― Pardon? zise Tersa Clark. Tocmai își terminase bușeurile cu rinichi și-și căuta poșeta. Păru descumpănită, apoi chipul i se lumină: ― A! El? Și nu mai zise nimic. ― Da, insistă Gosseyn. Cum îl cheamă? Ea părea să-și fi recăpătat siguranța. Nu-mi place să-mi mai amintesc. A fost ceva foarte neplăcut. Și apoi schimbă vorba. ― Pentru prima zi trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]