9,370 matches
-
și Orășa Mare) și una catolică la Bălăneasa. Anuarul Socec din 1925 o consemnează cu numele de "Valea Rea" în plasa Tazlău a aceluiași județ, având 2760 de locuitori în satele Orășa, Poiana, Valea Rea, Valea Rea-Târg și în cătunele Lunca și Scăriga. În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Târgu Ocna din regiunea Bacău, iar în 1968 a primit denumirea de "Livezi", în vreme ce satele Valea Rea-Sat și Valea Rea-Târg au primit respectiv denumirile de Livezi-Vale și Livezi-Deal. În 1968
Comuna Livezi, Bacău () [Corola-website/Science/300680_a_302009]
-
satele Valea Rea-Sat și Valea Rea-Târg au primit respectiv denumirile de Livezi-Vale și Livezi-Deal. În 1968, comuna Livezi a revenit la județul Bacău, reînființat; tot atunci satele Livezi-Vale și Livezi-Deal au fost comasate pentru a forma satul Livezi, iar satul Lunca a fost desființat și comasat cu satul Prăjoaia. Trei obiective din comuna Livezi sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Bacău ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt situri arheologice: așezarea eneolitică aparținând culturii Cucuteni și aflată
Comuna Livezi, Bacău () [Corola-website/Science/300680_a_302009]
-
fost desființat, cele trei comune fiind transferate raionului Adjud. În 1964, satul Bahnița-Gunoaia din comuna Răchitoasa a luat numele de "Dumbrava", iar în comuna Burdusaci satul Gunoaia de Jos a primit numele de "Movilița", iar satul Cârna pe cel de "Lunca". În 1968, cele trei comune au fost trecute la județul Bacău, iar comunele Buda și Burdusaci au fost desființate, satele lor trecând la comuna Răchitoasa. Tot atunci, au fost desființate satele Brătoaia (comasat cu Putini), Deleni, Lunca (comasate cu Tochilea
Comuna Răchitoasa, Bacău () [Corola-website/Science/300697_a_302026]
-
pe cel de "Lunca". În 1968, cele trei comune au fost trecute la județul Bacău, iar comunele Buda și Burdusaci au fost desființate, satele lor trecând la comuna Răchitoasa. Tot atunci, au fost desființate satele Brătoaia (comasat cu Putini), Deleni, Lunca (comasate cu Tochilea), Gura Sohodol, Poteca și Stupeni (comasate cu Burdusaci). În comuna Răchitoasa se află (secolele al XVII-lea-al XVIII-lea), ansamblu cuprinzând biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1698), zidul de incintă (1704) și clădirile vechi (1739); precum și (1634-1653
Comuna Răchitoasa, Bacău () [Corola-website/Science/300697_a_302026]
-
Urechești este o comună în județul Bacău, Moldova, România, formată din satele Cornățel, Lunca Dochiei, Satu Nou, Slobozia și Urechești (reședința). Comuna se află în extremitatea sudică a județului, la limita cu județul Vrancea, pe malurile Trotușului. Este străbătută de șoseaua națională DN11A, care leagă Oneștiul de Adjud. La Cornățel, din acest drum se
Comuna Urechești, Bacău () [Corola-website/Science/300708_a_302037]
-
de Jos și Urecheștii de Sus, cu o populație de 543 de locuitori; ea avea o școală și o biserică. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în aceeași plasă și comuna Cornățel, alcătuită din satele Cornățel, Lunca Dochiei și Satu Nou, având în total 694 de locuitori ce trăiau în 166 de case. Aici exista doar o biserică ortodoxă, primăria cofinanțând școala din Coțofănești. Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în aceleași alcătuiri, ele făcând parte din
Comuna Urechești, Bacău () [Corola-website/Science/300708_a_302037]
-
Lunca Asău este un sat în comuna Asău din județul Bacău, Moldova, România. Satul este așezat pe valea Trotușului la confluența cu Pârâul Asău. Sat mic de oameni harnici și gospodari având în prezent ca principale ocupații agricultura și creșterea animalelor
Lunca Asău, Bacău () [Corola-website/Science/300681_a_302010]
-
până la instaurarea comunismului), se află în Țara Hațegului, așezat în partea de sus a Văii Streiului, la 21km de Hațeg și la 27 km de Petroșani, la egală distanță (3km) de comunele Pui și Baru. Satul este așezat pe o luncă îngustă a râului Strei, care îl desparte în două părți : Livadia de Coastă (1/3) la poalele dealului și Livadia de Câmp (2/3) pe partea stângă a râului , denumiri păstrate scriptic până în 1963, când Primăria Livadia a fost mutată
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
din lemnul din acea pădure: șura lui Fănucu (Unguraș Ștefan) și casa lui Cincora Ianăș Vizan, existente încă în anii ‘30 ai secolului XX. Tarlalei de pădure „Dumbrava" i se mai zicea Bude sec (XX). Satul Livadia este așezat pe lunca Văii Streiului și are în împrejurimi priveliști minunate: • spre vest, vederea versanților estici ai Munților Retezat (vedere spre Vârful Tulișa, spre Valea râului Bărbat și culmea Balea), • spre sud, priveliștea minunată a Munților Parâng având în față dealurile Merișor și
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
forte bune, cale ferată și drumul european E 79 care traversează așezarea pe direcția sud - nord dinspre Valea Jiului spre Valea Mureșului. De la Hațeg se deschide legătura și spre Banat prin Porțile de Fier ale Transilvaniei - comuna Băuțar. Relieful este de luncă, lunca Streiului, cu terenuri cerealiere, grădini și fânețe. Clima este blândă, predominând vânturile.Există influențe moderate de la munții din împrejurimi, îndeosebi prin regimul precipitațiilor. Unul dintre motivele încercării de a face o mică schiță, cu caracter monografic, a satului Livadia
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
bune, cale ferată și drumul european E 79 care traversează așezarea pe direcția sud - nord dinspre Valea Jiului spre Valea Mureșului. De la Hațeg se deschide legătura și spre Banat prin Porțile de Fier ale Transilvaniei - comuna Băuțar. Relieful este de luncă, lunca Streiului, cu terenuri cerealiere, grădini și fânețe. Clima este blândă, predominând vânturile.Există influențe moderate de la munții din împrejurimi, îndeosebi prin regimul precipitațiilor. Unul dintre motivele încercării de a face o mică schiță, cu caracter monografic, a satului Livadia a
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
batozei era dificilă, deoarece căile de transport (ulițele) și curțile erau înguste, unele fiind în pantă. Batozele erau ale unor proprietari din alte sate (îndeosebi din zona Orăștiei, unde satele aveau locuitori mai înstăriți, terenurile fiind bune pentru agricultură în Lunca Mureșului). În schimbul serviciului se percepea “uiumul”(vămuire, un procent din cantitatea de cereale treierată). Aceste batoze se stricau frecvent ceea ce genera multe opriri pentru reparații, iar în funcționare erau un pericol de producere a incendiilor. Ziua de treieriș la fiecare
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
faptul că satul Livadia (cu ambele părți) fiind așezat în partea de sus a Văii Streiului, înspre izvoare, are terenuri agricole cu un sol sărac și suprafețe reduse, ceea ce a dezavantajat satul și locuitorii acestuia față de satele din aval, unde lunca Streiului se lărgește iar proprietățile sunt mai mari și solurile mai fertile. Datorită acestor motive generațiile trecute din sat s-au în-deletnicit îndeosebi cu păstoritul deoarece aveau fânețe, proprietăți importante pe dealuri și munți, care ocupau suprafețe întinse.Un alt
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
ambele capete în același DN2). Comună Letea Veche, județul Bacău este comună de gradul ÎI. Din punct de vedere administrativ, teritoriul comunei se divide după cum urmează: Relieful acestei comune este alcătuit din șes, în care predomina terenul arabil, favorabil agriculturii, luncile celor două râuri Bistrița și Șiretul. În partea de nord a comunei se află șoseaua națională care unește municipiul Bacău cu restul județului iar satul Letea-Veche este străbătut de la nord la sud de Dc 87. Formele de relief distincte sunt
Comuna Letea Veche, Bacău () [Corola-website/Science/300679_a_302008]
-
celor două râuri Bistrița și Șiretul. În partea de nord a comunei se află șoseaua națională care unește municipiul Bacău cu restul județului iar satul Letea-Veche este străbătut de la nord la sud de Dc 87. Formele de relief distincte sunt Lunca Șiretului și Bistriței, terasele acestora. Declivitatea terenului este foarte redusă. Teritoriul comunei se învecinează în partea de nord cu comună Săucești, la sud - est cu comună Tamași, la est cu comună Buhoci, la sud - vest are vecin comună Nicolae Bălcescu
Comuna Letea Veche, Bacău () [Corola-website/Science/300679_a_302008]
-
și Letea-veche. În continuarea satului Ruși-Ciutea se află satul Siretu, fost "Fundu lui Bogdan".. Despre întemeierea acestui sat există o legendă. Se spune ca Bogdan, fiul lui Ștefan cel Mare, plecat fiind la o vânătoare, s-a rătăcit în desișul luncii de la vărsarea Bistriței în Siret. De atunci acest loc a căpătat denumirea de Fundu lui Bogdan, denumire ce s-a păstrat până în 1969, cănd satul a primit denumirea de Siretu. În prezent această localitate numără 438 locuitori. Planul pământurilor locuitorești
Comuna Letea Veche, Bacău () [Corola-website/Science/300679_a_302008]
-
în comparație cu văile vecine. Este situat de-a lungul unei văi descendente care pornește de pe versantul de est al Piemontului Orbenilor, prelungire sud-estică a Culmii Pietricica. Valea coboară acoperind zona de tranziție dintre culme și culoarul Siretului, precum și terasele corespondente și lunca de pe dreapta acestuia. În partea vestică a satului, pădurile acoperă dealurile, iar în partea estică dealurile sunt cultivate cu vii ale localnicilor Localitatea se află la aproximativ 18 km de Adjud și aproximativ 38 km de Bacău, pe șoseaua națională
Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/300709_a_302038]
-
apar în condițiile unei cantități abundente de nisip, din zonele aride și semiaride. În regiunile temperate dunele cele mai importante se găsesc în regiunile litorale, unde alimentarea cu nisip și brizele creează condiții favorabile formării acestora, sau în apropierea marilor lunci fluviatile și a lanțurilor morenelor glaciare. În funcție de dinamica vântului și abundența nisipului, pot lua forme diferite. Formarea și evoluția dunelor se poate urmări cel mai bine în imediata apropiere a țărmurilor. Aici, cele mai simple acumulări se fixează în jurul unor
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
fină de tipul caolinului. Rețeaua de văi este mai puțin densă. Prezența fisurilor permite infiltrarea apei, reducând într-o măsură apreciabilă drenajul de suprafață. Râurile creează văi adânci cu versanți de formă convexă. Văile au frecvent doar albie minoră propriu-zisă, lunca fiind puțin dezvoltată. Căpățânile de zahăr au forma de „cupolă”, cu înălțimi de câteva sute de metri (100-300 m). Se dezvoltă în condițiile climatului tropical cu două anotimpuri: unul cald și uscat, care contribuie la descompunerea rocii granitice și altul
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
se dezvoltă o plajă. Urmează câmpiile acumulative, văile largi ale marilor râuri, cât și unele zone unde nisipurile au fost scoase la zi de eroziunea apelor curgătoare. În România cele mai frecvente orizonturi de nisipuri apar în Oltenia, Câmpia Vestică, lunca Dunării, litoralul Mării Negre. Pe nisip se dezvoltă un relief, în general instabil, cu linii șterse sau estompate, forme plate, cu pante mult reduse. Unde există nisipuri pure și deci permeabile, apar văi seci, care numai în cazul căderii de precipitații
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
se pot observa trepte antitetice. Cheile sunt văi înguste, adânci, cu fundul integral acoperit de apă. Ex: Cheile Râmneților (Munții Trascău), Cheile Nerei, Cheile Bicazului. Când sunt mai largi și mai alungite se numesc defilee. În cadrul lor apar sectoare de luncă și terase înguste (defileul Dunării, Oltului). Canioanele sunt văi adânci, cu versanți terasați cu umeri litologici sau trepte structurale (canionul Colorado). Cursurile alohtone ca și cele autohtone, când traversează o zonă carstică, pot pierde parțial sau integral apa; iau naștere
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
XVI-lea-al XVII-lea, și o așezare și o necropolă aparținând culturii Monteoru (Epoca Bronzului, mileniile al III-lea-al II-lea î.e.n.). În fine, monumentul funerar este crucea lui Parlat, din secolul al XIX-lea, aflată în zona „Lunca Puțului” dintre satele Cernătești și Zărneștii de Slănic.
Comuna Cernătești, Buzău () [Corola-website/Science/300808_a_302137]
-
97,3%). Pentru 2,18% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Infrastructura de transport în comuna Gura Teghii este bazată pe drumul județean 203K, ce leagă satele Nemertea, Furtunești și Păltiniș cu DN10, cu care se intersectează în satul Lunca Priporului din orașul Nehoiu. De la Nemertea, drumul județean continuă spre Brăești, nefiind însă foarte practicabil. De la Nemertea, pe valea Bâscăi Roziliei, un drum comunal de 5,7 km duce la satele Gura Teghii și Varlaam. De la Varlaam, în satele Vadu
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
XVI-lea, o parte din ele fiind la început târle pentru vite ale moșnenilor de pe valea Buzăului (în special din zona Sibiciu), devenite apoi așezări permanente; este cazul unor sate ca Păltiniș și Furtunești sau al unor sate astăzi dispărute (Lunca Pârciului, Roscoi, Argăsălești) devenite astăzi parte a altor sate. Alte așezări au fost întemeiate de oieri și țărani din sudul Ținutului Secuiesc (actualul județ Covasna), fie că au fost etnici români (ca în satul Vadu Oii) sau maghiari (ca în
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
și o cale ferată îngustă forestieră de la Varlaam la Nehoiașu. Comuna este menționată atunci în dicționarul lui Basil Iorgulescu, cu o populație de 1650 de locuitori și 355 de case în douăsprezece sate (Argăsălești, Gura Păltinișului, Gura Teghii, Furtunești, Ivăneț, Lunca Pârciului, Lunca Vâscului, Pietriceni, Piatra Corbului, Păltinișu de Sus, Păltinișu de Jos, Roșcoi și Tega). Satul Varlaam avea 100 de locuitori și făcea pe atunci parte din comuna Goidești, comună ce cuprindea masivul Penteleu; în perioada interbelică, acea comună a
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]