9,631 matches
-
pe tema dezumanizării: "Iarna moale. Faliboga și muierea lui. Primăvara glodoasă.; boierul vine la moșie cu carul cu boi. Primar Perceptor (portrete). În 1912 va apărea ampla nuvelă Bordeienii, o capodoperă pe tema mortificării lente. Ca mai totdeauna când descifrează mentalități rudimentare, naratorul (acum analist întristat) e magistral; odată cu Bordeienii, Sadoveanu demonstra disponibilități pentru viitoare pânze ample. Tot ce ține de fenomenul autohton invită la notații succinte; istorisiri populare, vorbe de duh și sentenții, elemente de rit magic și blesteme toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
au făcut nimic. Abia astăzi de la intrarea în conștiința tuturor popoarelor a democrației progresiste, începe și în Asia o mișcare de idei și sentimente care deschid paginile istoriei omenirii mongole. Un Zulu în frac rămâne tot Zulu. Un om cu mentalitate obtuză, lucrând fără inteligență și supus violenței instinctelor, rămâne în afara civilizației. Umblă într-un Rols-Royce dar rămâne un primitiv. Poate fi comic ca un urs pe bicicletă; pretenția la umanitate îi dă un aspect de tristețe ridicolă. *1 Greșeală urâtă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
II-lea, tatăl lui Ștefan cel Mare) au ajuns în scaunul țării cu ajutorul tatălui său, Iancu de Hunedoara. Cât privește învinuirile pe care regele Matei le aduce lui Ștefan cel Mare, ele nu au nici o justificare. Este adevărat că în mentalitatea feudală nu pot exista raporturi de egalitate decât între regi și rapoarte de subordonare între rege (împărat) și conducătorii unor formațiuni politice mai mici. Domnii români, în funcție de împrejurări, au preferat suzeranitatea unui rege, care reprezenta o amenințare mai mică pentru
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să se achite de obligația de a-l ajuta în recuperarea cetăților răpite de turci, urmașul lui Cazimir a urzit proiectul de la Levocea, cu scopul de a-l alunga din scaun. Era o trădare fără precedent, dacă ținem seama de mentalitatea din Evul Mediu, răzbunată în Codrii Cosminului. Incursiunea din Polonia demonstra că Ștefan nu se mulțumea numai cu atât. Arunca pe masa tratativelor asul din mânecă, dacă ne este îngăduită această exprimare, as care semnifica puterea sultanului. În timpul tratativelor din
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cu ținuturile înconjurătoare. Se poate vorbi și în acest caz de fărâmițare feudală, dar ea se datorează domnului, care nu făcea nici o deosebire între moșiile aflate în Polonia și integritate teritorială a Moldovei. Se ajungea la această situație datorită unei mentalități tipic feudale, potrivit căreia țara era considerată ca o ocină, ca o moștenire personală, a cărei soartă depindea de bunul plac al domnului. Așa va proceda și Petru al II-lea. Din septembrie 1442 și până în 1443, s-au păstrat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
câteva secole, puterea regilor Franței a crescut prin căsătorii cu prințese, care aduceau o moștenire bogată și prin cuceriri. Carol cel Mare s-a considerat stăpânul întregului Imperiu, pe care îl socotea ca pe o moșie a sa, proprie. Potrivit mentalității germanice, el a împărțit Imperiul între fiii săi; aceștia au fost obligați să recunoască dreptul ducilor și comiților (principii teritoriali) de a stăpâni efectiv domeniile acordate lor de către împărați sau regi, domeniul regal restrângându-se la domeniul pe care îl
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
faptul că tactica și strategia oștilor occidentale feudale se rezuma, până către sfârșitul secolului al XV-lea, aproape la un singur principiu, atacul cavaleriei executat în masă. J. B. Liddell Hart arăta că “lipsa de subtilitate a acestei strategii caracteriza mentalitatea acestei epoci. Strategia medievală, de fapt, nu admitea în mod obișnuit decât un singur procedeu: trebuie să se meargă drept spre țintă și să caute să angajeze imediat lupta”. Generalul Carlo Baudino considera că în confruntările de mare amploare dintre
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
anii împăratului Baiazid luară turcii cetatea Chilia și cealaltă [cetate], Belgradul <Cetatea Albă>... iar împăratul Ștefan nu merse la război, ci îi așteptă la Oblucița, iar turcii fură vicleni și nu veniră la luptă, ci se așezară sub Cihlia...”. În mentalitatea medievală, împăratul este mai presus de rege, iar această ierarhie odată acceptată, a fost foarte greu ca cineva să devină rege sau împărat, fără o recunoaștere mai întâi de către papă și apoi de către ceilalți suverani. Ducii Burgundiei au năzuit să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ca regi de către papă, așa explicându-se faptul că burgunzii au participat în număr mare la cruciadele din 1396 și 1444. În răsăritul Europei este însă o arie culturală deosebită, dominată de împărăția Bizanțului. Românii au aparținut acestei arii ; în mentalitatea românului, instituția supremă este împăratul și acest lucru a fost atât de bine îndătinat, încât până și în basmele noastre este vorba de împărat și nu de rege. Spre Bizanț ne-au împins și ocupanții scaunului pontificat. Marea Schismă din
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
s-a creat astfel un spațiu mare mare, în interior, care trebuia acoperit cu frescă. Zugravii au știut, însă, să îl folosească, introducând teme noi și mărind înălțimea personajelor. Ținând seama de simbolurile, care joacă un rol foarte însemnat în mentalitatea oamenilor din Evul Mediu, hramul bisericilor, data la care au fost sfințite, nu a fost ales întâmplător. Primul gând a fost acela de a marca semnul luptei, pe care a dus-o și de a mulțumi protecției divine care i-
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lui Ștefan cel Mare. Biserica Sfântului Arhanghel Mihail de la Războieni, a cărei zidire se încheia la 18 noiembrie 1496, a fost ridicată “pentru amintirea și întru pomenirea drept credincioșilor care s-au prăpădit aici.” A fost închinată Arhanghelului care, în mentalitatea oamenilor din Evul Mediu, era “căpetenia oștirilor cerești, sprijinul popoarelor creștine, cel ce va anunța Judecata de Apoi”, iar după interpretarea lui Rene Guenon era “principiul puterii sacerdotale sau pontificale.” În ziua de 26 octombrie, ziua Sfântului Dumitru, a avut
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
asupra faptului că bisericile lui Ștefan cel Mare au suferit repictări după anul 1504. S. Ulea a considerat că teza repictărilor trebuie părăsită, acestea “fiind foarte puține și reducându-se aproape exclusiv la primul registru”. O importanță deosebită pe planul mentalităților o are fresca Aflarea Sfintei Cruci de la Pătrăuți. Ea este cheia care ne dezleagă sensul care l-a avut ridicarea atâtor lăcașuri de cult, începând chiar cu biserica din Pătrăuți și cu cea de la Voroneț. Ambele biserici au fost ridicate
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pentru a treia oară în reprezentarea clasică: el și Sfânta Elena cu crucea la mijloc. Cavacada împăratului Constantin a fost zugrăvită și pe peretele apusean al bisericii de la Arbure, după cum a arătat Sorin Ulea. Acest simbol a fost prezent în mentalitatea domnului român din momentul în care s-a hotărât să înceapă conflictul cu turcii. Anul 1473 este “anul cheie”, în care domnul refuză să mai trimită haraciul la Poartă, ceea ce însemna ruptura cu colosul de la sudul Dunării. Cu un an
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
reușit să ocupe pentru scurtă vreme cetatea Otranto, în sudul peninsulei, încât îngrijorarea produsă a născut preocuparea pentru aflarea semnelor și simbolurile sub care trebuia dusă lupta contra păgânilor. În afara semnificației pe care fresca de la Pătrăuți o are pe planul mentalităților, “această scenă este una din cele mai frumoase - prin dinamismul mișcărilor, prin amploarea compoziției, prin precizia netă și totodată plastică a desenului - din întreaga pictură a secolului al XV-lea”. Frumoasă este, însă, și prin culorile pe care le-a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
influențelor care ar fi putut să interfereze în ambele sensuri.” Pe marginea unor observații făcute de Paul Henry în legătură cu unele influențe italiene asupra artei moldovenești, Delumeau scria: “Aș adăoga o notă complementară, pe care mi-o sugerează istoria paralelă a mentalităților apusene și răsăritene din acea vreme: anume, cele mai frumoase și impresionante reprezentări ale Judecății de Apoi pictate în occident datează din epoca Renașterii. La fel, în Moldova de Sus, la Humor, Moldovița, Voroneț, Arbore, Râșca, Sucevița, găsim cele mai
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și ființele supranaturale, așa cum au fost aceste relații întemeiate la începutul timpului”. Denumită și „pedagogie arhaică”, inițierea prin introducerea în cultura tradițională constituie, după Bruno Bettelheim, aspectul cel mai important al ceremonialului. Învățarea „moștenirii misterioase și sacre” se face în mentalitatea arhaică românească prin intermediul (re)memorării acțiunilor arhetipale într-o formă perfecționată, care are puterea magică de a reinstaura lumea mitică și de a transforma „personajul principal” al spunerii în chiar strămoșul întemeietor. „Corpusul de rituri și învățături orale” reprezintă „vehiculul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
realitate, cea trainică din punct de vedere magic, este emanația directă a acțiunii relatate, căci „manifestarea sacrului întemeiază ontologic Lumea”. Sentimentul rupturii de profan și deschiderea conștientă către o dimensiune în care legile firii se suspendă nu vin însoțite în mentalitatea tradițională de angoase. Ușurința cu care spațiile se transcend vorbește despre absența unei „rupturi existențiale pentru român între lumea de aici și lumea de dincolo, între vremea de acum și veșnicie”; pentru el există „numai vamă, adică poartă de trecere
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
diferită. Vor apărea deci fragmente ce utilizează simboluri fonetice pentru fenomene precum africatizarea, palatalizarea și altele, dar și texte care au o transpunere minimalistă a pronunției subdialectale. Considerând aspectul transcrierii periferic intenției noastre și aferent unei abordări din exterior a mentalității arhaice, vom pune accent pe informația semantică a operelor populare și pe libera lor transmisie. „Recitarea orală a textelor sacre devine astfel un act hermeneutic, cuvânt întăritor, permițând să se dea un sens prezent literei moarte”. Capacitatea ordonatoare a recitării
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vulturilor, în ambele contexte colindătorii fiind instanța inițiată care intermediază darul sacru. O imagine impresionantă a lui axis mundi se află în basmul cules de Ovidiu Bârlea în Fundu Moldovei, Suceava. Aici el este figurat drept nuc, arbore față de care mentalitatea tradițională are o reverență deosebită: „Șî nucu cela d’e aur facș frunzâ d’i nuc d’e aur șî nuci d’i aur, însâ gios nu mai pk’ica. Giumătat’e ira gol șî giumătat’e ira cu nuci
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
păstrează vie această imagine în memoria culturală a lumii, un exemplu fiind ritualurile din triburile primitive în care candidații, adăpostiți într-o casă anume, ating stâlpul ceremonial și rostesc: „Sunt în Centrul Lumii”400. Locuința luminii constituie o constantă a mentalității arhaice, ea adăpos¬tește atât neofiții, cât și pe cei plecați definitiv în lumea Strămoșilor. „Moartea îmbracă forma deplasării spațiale”401 și cum moartea simbolică reprezintă condiția consacrării într-o viață superioară, de erou întemeietor, cele două con¬cepții converg
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
unor ceremonii asociate ritualurilor de limită conturând proporțiile magice ale acestui fapt. „Întoarcerea privirii în urmă, fie în timp, fie în spațiu, dorința de a vedea, de a experimenta direct ceva ce aparține deja altei lumi, înseamnă, în termenii unei mentalități tradiționale, moarte”. Contempla¬rea etapei depășite marchează la nivel simbolic moartea necesară a neofitului, în timp ce drumul dusîntors eliberează voinicul din limitele constrânse de durată și îl integrează în timpul sacru. În basm, încălcarea interdicției duce la transfor¬marea în elemente miraculoase
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
care se adaugă prinderii/ legării monstrului. Vidra se situează la mijlocul Arborelui Cosmic, ceea ce îi conferă o funcție psihopompă și de aici derivă capacitățile oraculare pe care le caută pescarii. Peste stratul arhaic indicat de semnificațiile cosmogonice ale animalului a venit mentalitatea creștină, care, în virtutea fondului universal al răului și al ispitei, a identificat vidra cu Iuda sau Idolița. Spațiu mitic al animalului acvatic, „Vidrosul” este echivalent codrilor întunecoși și fără fund, spațiu comunicant cu lumea de dincolo. Descrierea Vidrosului o găsim
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dar familiară totuși din basme: maternitatea îi conferă vulnerabilitate. Descendența din șarpele ce stă la baza creației face ca „Idolița” să aparțină paradigmei dragonului și prin aceasta se integrează faunei inițiatice. Haosul are numeroase întrupări zoomorfe, fiecare animal zugrăvind o mentalitate istorică și socială și în același timp fiind elementul hotărâtor al perechii totemice erou-vânat. „Legarea”, uciderea, alungarea, torturarea ființei emblemă, consumarea ei rituală și construirea universului cosmic din aceasta reprezintă gestul magic de neutralizare a forțelor malefice și de regenerare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sursă a refacerii ulterioare. Am văzut din motivul „locuirii în animalul arhetipal” că osul conține secretul vieții în sine, miezul figurat de măduvă. „Pentru anumite popoare sufletul cel mai important își are sălașul în oase”, credința cea mai răspândită în mentalitatea vânătorilor primitivi. Gestul mitic de înapoiere a oaselor naturii din care a fost smuls vânatul sau de împrăștiere a lor pe o pajiște, ca în cazul mioarei din folclorul românesc, asigură continuitatea speciei și chiar regenerarea ei într-o formă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-i zicea:/ - Ce cânți fat’ așa cu jale?/ Nu cânți cântec țărănesc/ Cânți cântec împărătesc” (Basarabia). Jalea specifică etapei inițiatice implică sentimentul de ruptură și este replica plânsului lumii, în timp ce cântecul împărătesc constituie marca fecioarei inițiate. Condiție maritală reală în mentalitatea tradițională, vocea melodică depășește aici armoniile permise contingentului și atinge muzicalitatea supremă: „Nu e cântec mojicesc,/ E cântec împărătesc” (București). Tot ceea ce ține de inițierea fetei are calități împărătești. Așternuturile țesute de mâna ei sunt regale „Coase, coase, ’nchindisește/ O
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]