8,525 matches
-
haplogroupul M1 este foarte vechi și a apărut în Africa de Nord și în regiunea cornului Africii) și par a fi introduse recente. O explicație posibilă este faptul că aceste mutații au avut loc în Africa de Est cu puțin timp înainte de migrație și, printr-un efect de fondator, ele au devenit haplogrupul dominantă după exodul din Africa. Într-o ipoteză alternativă, mutațiile s-ar fi produs la scurt timp după migrarea în afara Africii. Alți oameni de știință au propus o ipoteză alternativă
Originea africană recentă a oamenilor moderni () [Corola-website/Science/321837_a_323166]
-
haplogrupul dominantă după exodul din Africa. Într-o ipoteză alternativă, mutațiile s-ar fi produs la scurt timp după migrarea în afara Africii. Alți oameni de știință au propus o ipoteză alternativă, modelul disperiilor multiple, în care ar fi existat două migrații din Africa: Această ipoteză încearcă să explice de ce haplogroupul N este predominant în Europa în timp ce haplogroupul M este absent. Se presupune că dovezile migrației pe malul mării au fost distruse de creșterea nivelului mării din Holocen. Alternativ, populația europeană ar
Originea africană recentă a oamenilor moderni () [Corola-website/Science/321837_a_323166]
-
de știință au propus o ipoteză alternativă, modelul disperiilor multiple, în care ar fi existat două migrații din Africa: Această ipoteză încearcă să explice de ce haplogroupul N este predominant în Europa în timp ce haplogroupul M este absent. Se presupune că dovezile migrației pe malul mării au fost distruse de creșterea nivelului mării din Holocen. Alternativ, populația europeană ar fi fost fondată de o populație de talie mică ce poseda ambele haplogroupuri, M și N, haplogroupul M pierzându-se ulterior datorită derivei genetice
Originea africană recentă a oamenilor moderni () [Corola-website/Science/321837_a_323166]
-
culoare și părul cu o textură de tip african, unii oameni de știință cred că aceste populații fac parte din același val de migranți care au traversat Marea Roșie acum aproximativ 60.000 de ani realizând ceea ce este numită uneori "Marea Migrație Litorală" ("Great Coastal Migration" în engleză). În mod remarcabil, rezultatele obținute de Harding et al. (2000, p. 1355) arată că, cel puțin în ceea ce privește culoarea închisă a pielii, haplotipul dominant al genei "MC1R" în Papua-Noua Guinee (una din numeroasele gene implicate
Originea africană recentă a oamenilor moderni () [Corola-website/Science/321837_a_323166]
-
selecția pentru caracterul închis la culoare al pielii a continuat și după exodul din Africa (cel puțin pentru gena "MC1R"). Acest lucru ar susține ipoteza ce sugerează că populația inițială ce a părăsit Africa era asemănătoare cu populația africană dinaintea migrației (cel puțin în ceea ce privește culoarea pielii) și că resturile acestui fenotip ancestral pot fi observate în zilele noastre în populațiile contemporane din Africa, insulele Andaman și Noua Guinee. Această ipoteză este contrazisă de unii cercetători care sugerează că asemănarile fizice cu
Originea africană recentă a oamenilor moderni () [Corola-website/Science/321837_a_323166]
-
urmat litoralul de sud al Asiei, au traversat oceanul pe o distanță de aproximativ 250 de kilometri și au colonizat Australia cu aproximativ 50.000 de ani în urmă. Aborigenii din Australia, afirmă Wells, sunt descendenți ai primului val de migrație în afara Africii. În articol se afirmă, de asemenea, că „mulți arheologi nu sunt de acord, spunând că informațiile aduse de fosile arată că un prim val de migrație a avut loc cu circa 100.000 de ani în urmă”. Cu
Adam cu cromozomul Y () [Corola-website/Science/321866_a_323195]
-
urmă. Aborigenii din Australia, afirmă Wells, sunt descendenți ai primului val de migrație în afara Africii. În articol se afirmă, de asemenea, că „mulți arheologi nu sunt de acord, spunând că informațiile aduse de fosile arată că un prim val de migrație a avut loc cu circa 100.000 de ani în urmă”. Cu toate acestea, microbiologi tind să nu fie de acord cu această concluzie. Potrivit articolului, Wells este de acord că alte incursiuni mai precoce în Orientul Mijlociu ar fi fost
Adam cu cromozomul Y () [Corola-website/Science/321866_a_323195]
-
mai multor generații. Astfel distanța genetică crește, cele două populații separate putând deveni în mod clar diferite, atât din punct de vedere genetic cât și fenotipic , proces de divergență la care contribuie nu numai deriva genetică, dar și selecția naturală, migrația și mutațiile. Acest potențial pentru schimbări relativ rapide în frecvența alelelor prezente în populația coloniei a condus majoritatea oamenilor de știință să considere efectul de fondator (și, prin extensie, deriva genetică) o forță motrice semnificativă în evoluția noilor specii. Sewall
Efect de fondator () [Corola-website/Science/321864_a_323193]
-
dezvoltarea de noi specii. Cu toate acestea, ipoteza este mai puțin susținută astăzi căci rezultatele numeroaselor teste experimentale au fost, în cele mai bune cazuri, echivoce. Efectul de fondator în serie apare atunci când populațiile migrează pe distanțe lungi. Astfel de migrații pe distanțe lungi implică, de obicei, mișcări relativ rapide urmate de perioade de sedentarizare. Populația fiecărei migrații transportă doar un subset al diversității genetice ce caracterizează migrația anterioară. Ca rezultat, diferențele genetice tind să crească în raport cu distanța geografică așa cum sunt
Efect de fondator () [Corola-website/Science/321864_a_323193]
-
experimentale au fost, în cele mai bune cazuri, echivoce. Efectul de fondator în serie apare atunci când populațiile migrează pe distanțe lungi. Astfel de migrații pe distanțe lungi implică, de obicei, mișcări relativ rapide urmate de perioade de sedentarizare. Populația fiecărei migrații transportă doar un subset al diversității genetice ce caracterizează migrația anterioară. Ca rezultat, diferențele genetice tind să crească în raport cu distanța geografică așa cum sunt descrise de modelul „izolării prin distanță”. Migrația oamenilor în afara Africii se caracterizează prin efectul de fondator în
Efect de fondator () [Corola-website/Science/321864_a_323193]
-
de fondator în serie apare atunci când populațiile migrează pe distanțe lungi. Astfel de migrații pe distanțe lungi implică, de obicei, mișcări relativ rapide urmate de perioade de sedentarizare. Populația fiecărei migrații transportă doar un subset al diversității genetice ce caracterizează migrația anterioară. Ca rezultat, diferențele genetice tind să crească în raport cu distanța geografică așa cum sunt descrise de modelul „izolării prin distanță”. Migrația oamenilor în afara Africii se caracterizează prin efectul de fondator în serie. Africa are cea mai mare diversitate genetică, care este
Efect de fondator () [Corola-website/Science/321864_a_323193]
-
mișcări relativ rapide urmate de perioade de sedentarizare. Populația fiecărei migrații transportă doar un subset al diversității genetice ce caracterizează migrația anterioară. Ca rezultat, diferențele genetice tind să crească în raport cu distanța geografică așa cum sunt descrise de modelul „izolării prin distanță”. Migrația oamenilor în afara Africii se caracterizează prin efectul de fondator în serie. Africa are cea mai mare diversitate genetică, care este în concordanță cu originea africană a oamenilor moderni. După migrarea inițială din Africa, subcontinentul indian a fost primul punct major
Efect de fondator () [Corola-website/Science/321864_a_323193]
-
regiuni din India cu 3-6 metri de cenușă, a acoperit foarte probabil și insulele Nicobar și Andaman, situate mult mai aproape de conul de emisie a cenușii, straturile de cenușă sufocând viața și practic repornind biodiversitea insulelor de la zero. Datorită diferitelor migrații umane de-a lungul istoriei umane, exemplele de efect de fondator sunt frecvente în diferite populații, în locuri și momente diferite. Populația fondatoare efectivă a Quebecului a fost de doar 2.600 indivizi. După doisprezece-șaisprezece generații, cu o creștere de
Efect de fondator () [Corola-website/Science/321864_a_323193]
-
Bongo, giganți forestieri, porci Red River, elefanți de pădure, cimpanzeii, și maimuțe de pădure. Sondajele începute în 2005 de către WCScu parteneriat cu guvernul semi-autonom din Sudanul de Sud au arătat că populațiile sălbatice diminuate încă mai există, și că, uimitor, migrația uriașă de 1,3 milioane de antilope de sud-est este în mod substanțial intactă. "Articol principal: Limbile Sudanului de Sud" Limba oficială este limba engleză. Sunt recunoscute și alte limbi ca araba, limbile triburilor sud-sudaneze sau dialectul dinka. Limba arabă
Sudanul de Sud () [Corola-website/Science/321884_a_323213]
-
care au intrat în conflict cu cei olandezi. De-a lungul deceniilor ce au urmat, numeroși buri nemulțumiți de aspectele administrației britanice au ales să părăsească teritoriile administrate de britanici în ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Marele Trek. Migrația a avut loc la început de-a lungul coastei estice către Natal și de acolo, după ce Natalul a fost anexat în 1843, spre nord înspre interior unde au înființat două republici independente (Statul Liber Orange și Republica Sud-Africană — denumită și
Al Doilea Război al Burilor () [Corola-website/Science/321895_a_323224]
-
levantin. Teoria arată că perioadele pluviale africane sunt asociate cu o fază „umedă” a regiunii sahariene, în timpul cărora existau mari lacuri și râuri. Aceste schimbări au determinat modificări ale faunei zonei respective. Indiferent de variațiile de ariditate ale regiunii sahariene, migrația de-a lungul coridorului fluviului Nil a fost întreruptă atunci când, în perioada unei faze deșertice cu acum 1,8 - 0,8 milioane de ani în urmă, Nilul a secat complet și, eventual, a curs numai temporar în alte perioade datorită
Teoria pompei sahariene () [Corola-website/Science/321906_a_323235]
-
spre sud-est către platourile etiopiene și keniene sau spre nord-est traversând peninsula Sinai spre Asia. Această retragere a separat populații ale acestor specii în zone cu climă diferită, forțându-le să se adapteze și făcând posibil procesul de speciație allopatrică. Migrațiile din Plio-Pleistocen spre Africa includ caprinele, în două valuri, cu aproximativ 3,2 și 2,7 - 2,5 milioane de ani în urmă; câinele enot ("Nyctereutes") cu aproximativ 2,5 milioane de ani în urmă și specii ale genului "Equus
Teoria pompei sahariene () [Corola-website/Science/321906_a_323235]
-
a regiunilor sahariene și arabice ce au devenit, în scurt timp, deșerturi. Acest lucru a determinat un declin marcat al inundațiilor Nilului între 2.700 și 2.100 î.Hr.. Pompa sahariană a fost folosită pentru a data patru valuri de migrație umană în afara Africii, și anume: Formarea Saharei moderne, ca urmare a unui eveniment produs acum 5,9 mii de ani, este de asemenea considerată a fi o continuare a aceluiași mecanism.
Teoria pompei sahariene () [Corola-website/Science/321906_a_323235]
-
din Michigan și University College din Londra, sugerează trei ipoteze: Autorii articolului afirmă că "„un variant genetic unic este răspândit la nativii americani din ambele continente - sugerând că primii oameni din cele două Americi își au originea într-o singură migrație sau în mai multe valuri cu o singură sursă, și nu în valuri de migratorii provenind din surse diferite"". Cu toate acestea, descoperirea unei mine din Chile datată acum 12.000 de ani semnifică o epocă anterioară de migrație căci
Beringia () [Corola-website/Science/321923_a_323252]
-
singură migrație sau în mai multe valuri cu o singură sursă, și nu în valuri de migratorii provenind din surse diferite"". Cu toate acestea, descoperirea unei mine din Chile datată acum 12.000 de ani semnifică o epocă anterioară de migrație căci anii necesari pentru a traversa podul terestru, a străbate cele două continente până în Chile precum și timpul necesar pentru a găsi și exploata mina trebuie să fie adăugați perioadei la care a fost datată mina. Acest articol este traducerea parțială
Beringia () [Corola-website/Science/321923_a_323252]
-
luxuriantă „pătură verde”. Inundată pentru scurt timp în anotimpul ploios, depresiunea seacă rapid, suprafața sa semănând cu o pânză umedă pe care urmele animalelor se înșiruie până departe la orizont. Declanșată de mirosul ploii, începe una dintre cele mai mari migrații de pe continentul african. Zeci de mii de zebre și de antilope gnu vin aici din zonele în care au iernat, pe Câmpia Andoni, aflată spre nord-est. Odată cu migrația lor, sunetele primitive ale Africii umple văzduhul. Nechezatul zebrelor se alătură strigătelor
Depresiunea Etosha () [Corola-website/Science/321951_a_323280]
-
la orizont. Declanșată de mirosul ploii, începe una dintre cele mai mari migrații de pe continentul african. Zeci de mii de zebre și de antilope gnu vin aici din zonele în care au iernat, pe Câmpia Andoni, aflată spre nord-est. Odată cu migrația lor, sunetele primitive ale Africii umple văzduhul. Nechezatul zebrelor se alătură strigătelor antilopelor gnu și celorlalte șuierături ale celor 15 specii de antilope mici și mari. Nelipsite, deasemenea, sunt girafele, elefanții prădători și turmele mari de gazele sud-africane, alb cu
Depresiunea Etosha () [Corola-website/Science/321951_a_323280]
-
bogate în minerale ale lacului. Zborul lor este însoțit de o largă și multicoloră diversitate de alte păsări: gâște egiptene, sfrâncioci cu creastă purpurie, șoimi, vulturi, turturele, ploieri și ciocârlii. Negustorul american Gerald McKiernan descria în 1876 o astfel de migrație ca „acea Africă despre care am citit în cărțile de călătorii...toate menajeriile din lume la un loc nu se pot compara cu ce am văzut eu în ziua aceea”. Odinioară, populația San vâna în libertate pe aceste teritorii și
Depresiunea Etosha () [Corola-website/Science/321951_a_323280]
-
teritoriului dat se întâlnesc și specii rare de animale, introduse în Cartea Roșie: pisica sălbatică ("Felissylvestris Schred"), jderul de pădure ("Martes martes"), chițcan cu abdomen alb ("Crocedura leucodon"), vidra ("Lutra lutra"), nurca europeană ("Lutreola lutreola"). Amplasarea teritoriului rezervației în calea migrațiilor de toamnă și primăvară a păsărilor creează condiții optime pentru dezvoltarea și reproducerea lor. Pe teritoriul rezervației se întâlnesc circă 160 de specii. Majoritatea speciilor sunt dispersate mai puțin eterogen, având o densitate redusă, o parte din ele însă în
Pădurea Domnească () [Corola-website/Science/316417_a_317746]
-
acest sport. Cuvântul spadă este împrumutat din italianul "spada", având la origine latinul "spatha". Denumirea spadei medievale și moderne are la origine cuvântul latin "spatha", prin care se desemnează arma, folosită de cavalerie pentru lovit, din epoca romană și perioada migrației popoarelor, mai lungă decât gladiusul, cu lama dreaptă și prevăzută cu două tăișuri. Acest termen are ca bază etimologică cuvântul antic grecesc "spáthe", care a fost preluat în limba latină sub înțelesul de „obiect lung și plat” pentru amestecat diferite
Spadă () [Corola-website/Science/316468_a_317797]