9,547 matches
-
dezvoltă puternic în secolul XVIII. În secolele XVIII - XIX se pun bazele actualelor canale și diguri, ca urmare a revărsărilor Cigherului. Aceste lucrări creează complexa rețea de canale legate de „Canalul Morilor” ce avea chiar această destinație, de antrenare a morilor situate pe cursul său. După cel de -al Doilea Război Mondial Seleușul se dezvoltă ca localitate agricolă și prelucrătoare.
Seleuș, Arad () [Corola-website/Science/300303_a_301632]
-
informații desprte viața și organizarea locuitorilor de pe valea Arieșului mijlociu se găsesc în studiul reputatului etnolog Valer Butură din Cluj, născut în comuna Sălciua, intitulat: "Adăposturi temporare în sud-estul Munților Apuseni", publicat în "Anuarul etnografic al Transilavaniei" pe anii 1957-1958. Morile și pivele Prin anul 1920 funcționau în sat, de-a lungul văii, cinci mori de apă și câteva teascuri de ulei. Două dintre ele au măcinat până prin anii '50, când dictatura comunistă le-a interzis, sau măcinatul a devenit supravegheat
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
reputatului etnolog Valer Butură din Cluj, născut în comuna Sălciua, intitulat: "Adăposturi temporare în sud-estul Munților Apuseni", publicat în "Anuarul etnografic al Transilavaniei" pe anii 1957-1958. Morile și pivele Prin anul 1920 funcționau în sat, de-a lungul văii, cinci mori de apă și câteva teascuri de ulei. Două dintre ele au măcinat până prin anii '50, când dictatura comunistă le-a interzis, sau măcinatul a devenit supravegheat de stat, uiumul trebuind să fie luat de acesta și, desigur, de secretarii și
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
teascuri de ulei. Două dintre ele au măcinat până prin anii '50, când dictatura comunistă le-a interzis, sau măcinatul a devenit supravegheat de stat, uiumul trebuind să fie luat de acesta și, desigur, de secretarii și activiștii de partid. Aceste mori mergeau de obicei primăvara și vara, până prin iunie, căci peste vară valea seca cu desăvârșire. Existența a cinci mori într-un sat de nici o sută de case, cu o populație de circa 400 de suflete, este semnul unei economii agrare
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
a devenit supravegheat de stat, uiumul trebuind să fie luat de acesta și, desigur, de secretarii și activiștii de partid. Aceste mori mergeau de obicei primăvara și vara, până prin iunie, căci peste vară valea seca cu desăvârșire. Existența a cinci mori într-un sat de nici o sută de case, cu o populație de circa 400 de suflete, este semnul unei economii agrare dezvoltate și a unei populații stabile. Dacă era pe vale apă și situația o impunea, se măcina și peste
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
circa 400 de suflete, este semnul unei economii agrare dezvoltate și a unei populații stabile. Dacă era pe vale apă și situația o impunea, se măcina și peste vară și în toamnă, mai rar iarna când apa pe vale îngheța. Moara cu o forță mai mare era la Buleandră, căci acolo se aduna apa de pe mai multe fire ale văii, iar moara aceasta avea două pietre de măcinat. Pe una, de obicei, se măcina porumb (pe cea mai mică), iar pe
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
situația o impunea, se măcina și peste vară și în toamnă, mai rar iarna când apa pe vale îngheța. Moara cu o forță mai mare era la Buleandră, căci acolo se aduna apa de pe mai multe fire ale văii, iar moara aceasta avea două pietre de măcinat. Pe una, de obicei, se măcina porumb (pe cea mai mică), iar pe cealaltă se măcina grâu. Dacă drumurile nu erau prea stricate, se ducea la moară măcinișul cu carul, în saci, iar dacă
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
de pe mai multe fire ale văii, iar moara aceasta avea două pietre de măcinat. Pe una, de obicei, se măcina porumb (pe cea mai mică), iar pe cealaltă se măcina grâu. Dacă drumurile nu erau prea stricate, se ducea la moară măcinișul cu carul, în saci, iar dacă drumurile erau rele, măcinișul se ducea în desagi cu calul sau chiar în spate. Făina rezultată era depozitată într-un coș, o ladă mare cu două despărțituri, pentru făina de grâu și pentru
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
din Suseni, Ulița din capul satului în Suseni ce continuă în hotar cu Calea Cetii. În partea dreaptă a vetrei satului se racordează la Ulița Principală: Drumul Târgului, Calea Cricașului, Calea Geomalului DC 75 - pleacă de la Crucea de la Sarmaghita, După Moară - ce duce la casa Dreger actuala casa de copii, Podul Văii, Pe Vale, Calea Morii, Ulița Muților sau Florilor, Ulița la Fântână - iasă în hotar formând Calea Boilor, Ulița la Rușuțu, Ulița la Tinu din vale - continuă în hotar cu
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
În partea dreaptă a vetrei satului se racordează la Ulița Principală: Drumul Târgului, Calea Cricașului, Calea Geomalului DC 75 - pleacă de la Crucea de la Sarmaghita, După Moară - ce duce la casa Dreger actuala casa de copii, Podul Văii, Pe Vale, Calea Morii, Ulița Muților sau Florilor, Ulița la Fântână - iasă în hotar formând Calea Boilor, Ulița la Rușuțu, Ulița la Tinu din vale - continuă în hotar cu Calea Viilor. Unele dintre ulițe continuă în hotarul satului cu drumurile de hotar ce leagă
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
000 de hectare. Lipsa zăcămintelor și a altor resurse naturale, dar și gradul scăzut de urbanizare au determinat o dezvoltare slabă a industriei. Puțina industrie a județului era concentrată în orașul Huși. În anul 1935, în județ existau: 58 de mori, 2 fabrici de ulei (la Oltenești și Hurduci), 2 de tricotaje, 5 de dărăcit lână, 3 de lumânări, 1 de săpun, 2 de cărămizi, 1 tăbăcărie (toate la Huși), 2 fabrici de cherestea (la Drânceni și Fălciu) și 1 de
Județul Fălciu (interbelic) () [Corola-website/Science/301551_a_302880]
-
Victoria, care era o cititoare setoasă a romanelor lui Eliot. După succesul lui "Adam Bed"e, ea continuă să scrie romane populare pentru viitorii cincisprezece ani. După un an de la publicarea lui "Adam Bede", ea scrie "Mill on the Floss" („"Moara de pe Floss"”), dedicând manuscriptul: "To my beloved husband, George Henry Lewes, I give this MS. of my third book, written in the sixth year of our life together, at Holly Lodge, South Field, Wandsworth, and finished 21st March 1860." Ultimul
George Eliot () [Corola-website/Science/301521_a_302850]
-
Tertius Lydgate sunt constrânși de așteptările lor nerealizabile, dar și de societate conservativă. Romanul este remarcabil printr-o adâncă analiză psihologică și portrete sofisticate. De-a lungul carierei sale Eliot scrie perspicace despre viața politică. De la "„Adam Bede”" și până la "„Moara de pe Floss”" și "„Silas Marner”", Eliot prezintă viața „outsiderilor” politici și persecuțiile din orașele mici. Nici un autor după Jane Austen nu a fost atât de conștient social și atât de ager la demascarea ipocriziei boierilor. "„Felix Holt, the Radical”" și
George Eliot () [Corola-website/Science/301521_a_302850]
-
lui Wordsworth, că mai multă atenție se acordă detaliilor mondene a vieții de la țară. Eliot, totuși, nu se identifica pe sine însuși cu țăranii. Elementele religioase din opera sa, de asemenea, datorează mult educației sale; trăirile lui Maggie Tulliver din "„Moara de pe Floss”" prezintă multe asemănări cu dezvoltarea tinerei Mary Anne Evans. Când Silas Marner este convins că înstrăinarea sa de la biserică, înseamnă și înstrăinarea de la societate, viața autoarei este iarăși oglindită în refuzul ei de a merge la biserică. Ea
George Eliot () [Corola-website/Science/301521_a_302850]
-
date variatelor forme de relief a dealurilor, a văilor și a ,câmpurilor”(pământul arabil, situat in diferite părți ale localității). Toate acestea exprimă o anumită poziție, formă sau plasare teritorială. Dealurile se numesc: Dealul Glodului; Dealul Purcaretului; Turmătar; Priznel; Dealul Morii; Dealul Mare; Ciungi; Dealul Îngust; Dealul Viilor; La Prisaca; toate exprimă realități topo-geografice specifice graiului și diferitelor amplasamente teritoriale (Dealul Pietrii-calcaros; Turmătar- locul în care erau adunate vitele pentru adăpat și înnoptat; Dealul Viilor- acoperit cu vii aproape în totalitate
Chelința, Maramureș () [Corola-website/Science/301572_a_302901]
-
-lea, vinul de la Chelința era la mare căutare în capitala imperială, Viena. Pârâurile, denumite de către localnici, văi, cu un curs perpendicular pe lungimea satului, au de asemenea, nume sugestive: Valea Hotarului; Valea Glodului; Valea Poieniței; Valea Lespezoaia; Valea Purcaretului; Valea Morii; Valea Dealului Mare; Valea Îngustului; Valea Sighiletiului; după cum se poate observa, majoritatea denumirilor văilor, sunt legate de acelea al dealurilor, dovada imediată vecinătate a acestora. Organizarea hotarnică a satului este legată de aceleași realități locale. Denumirile mai importante ale acestora
Chelința, Maramureș () [Corola-website/Science/301572_a_302901]
-
au săpat gropi care le serveau drept ascunzători și depozite pentru cereale. Râul Someș în repetate rânduri și-a schimbat albia în detrimentul hotarului localității. Se spune că acesta ar fi ajuns până la marginea satului Arduzel; unde ar fi existat o moară de apă ce a aparținut unor nobili din Chelința (actualmente satul Arduzel se află la o distanță de cca. 1,5 km de cursul râului Someș). Din punct de vedere confesional, astăzi populația este de rit ortodox (cu exceptia a două
Chelința, Maramureș () [Corola-website/Science/301572_a_302901]
-
care începe din fața școlii din centru până la ultima casă, unde a locuit Breșu e o distanță de 8 km. De asemenea există și alte ulițe mai mici, unde sunt amplasate gospodăriile localnicilor. Una dintre aceste ulițe mai însemnate este ulița Morii. Începuturile istoriei în această localitate nu sunt conoscute, dar există câteva atestări documentare care arătau existența ei la data respectivă. Mulți ani s-a știut că prima atestare documentară a localității se află în Diplomele Maramureșene din anul 1402, dar
Berbești, Maramureș () [Corola-website/Science/301566_a_302895]
-
preistorice din județ. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Bistrița a județului Neamț și era formată din satele Bărcănești, Bălcești, Cândești, Cotreanța, Frunzeni și Țârdeni, având în total 1988 de locuitori. În comuna existau opt mori de apă, trei fierarii, 22 de rotarii, trei biserici și o școală. Anuarul Socec din 1925 o consemnează sub denumirea de "Socea-Cândești", în aceeași plasă, având 3780 de locuitori în satele Bărcănești, Belcești, Cândești, Frunzeni, Socea, Țărdeni și Vadurile. În
Comuna Cândești, Neamț () [Corola-website/Science/301625_a_302954]
-
secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Bistrița a județului Neamț și era formată din satele Costișa, Ciolpanu, Mocani, Orbicu, Sbereștii de Jos, Sbereștii de Sus și Mânoaia, având în total 1737 de locuitori. În comună existau opt mori de apă, două pive pentru sumane, trei biserici și o școală. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în aceeași plasă, având 2850 de locuitori în satele Costișa, Mănioaia, Orbicu și Sberești și în cătunele Ciolpanu și Mocani. În 1931, comuna
Comuna Costișa, Neamț () [Corola-website/Science/301627_a_302956]
-
cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa de Sus-Mijlocul a județului Neamț și era formată din satele Dragomirești, Unghiu, Tâmpești, Mastacănu, Bornișu și Negoești, având în total 1419 locuitori. În comună funcționau trei mori de apă, patru biserici și o școală. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Războieni a aceluiași județ, având 1428 de locuitori în satele Borniș, Dragomirești, Măstacănu și Unghiu. În 1931, reapare satul Negoești pe lista componentelor comunei, și
Comuna Dragomirești, Neamț () [Corola-website/Science/301630_a_302959]
-
din plasa Piatra-Muntele a județului Neamț, comună formată din satele Gura Hangului, Hârțigi, Durău, Răpciune, Schitu, Lețești, Izvoru Alb, Boboteni, Audea, Ciurubucu și Strâmtura, având în total 4167 de locuitori. În comună funcționau zece biserici, două școli primare și 11 mori de apă. Comuna Ceahlău s-a format în 1931 prin desprinderea satelor Letești, Răpciuni și Schit din comuna Hangu. În 1950, comuna Ceahlău a fost arondată raionului Piatra Neamț și apoi (după 1964) raionului Târgu Neamț, ambele din regiunea Bacău. În
Comuna Ceahlău, Neamț () [Corola-website/Science/301626_a_302955]
-
Berceni (în trecut, Moara din Cupe) este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Berceni (reședința), Cartierul Dâmbu, Cătunu, Corlătești și Moara Nouă. Comuna se află în vecinătatea sud-estică a municipiului Ploiești, pe malul drept (de vest) al Teleajenului. Prin satul
Comuna Berceni, Prahova () [Corola-website/Science/301644_a_302973]
-
Berceni (în trecut, Moara din Cupe) este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Berceni (reședința), Cartierul Dâmbu, Cătunu, Corlătești și Moara Nouă. Comuna se află în vecinătatea sud-estică a municipiului Ploiești, pe malul drept (de vest) al Teleajenului. Prin satul Moara Nouă trece șoseaua națională DN1A, drum-variantă de legătură între București, Ploiești și Brașov, în zona în care ea constituie centura
Comuna Berceni, Prahova () [Corola-website/Science/301644_a_302973]
-
din Cupe) este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Berceni (reședința), Cartierul Dâmbu, Cătunu, Corlătești și Moara Nouă. Comuna se află în vecinătatea sud-estică a municipiului Ploiești, pe malul drept (de vest) al Teleajenului. Prin satul Moara Nouă trece șoseaua națională DN1A, drum-variantă de legătură între București, Ploiești și Brașov, în zona în care ea constituie centura de est a Ploieștiului. Lângă Moara Nouă, acest drum se intersectează cu șoseaua județeană DJ139, care leagă comuna spre nord-vest
Comuna Berceni, Prahova () [Corola-website/Science/301644_a_302973]