9,443 matches
-
unul lângă altul, cu piepturile și picioarele înfășurate în pături. Infirmierii de prim-ajutor se ocupau de șofer, un bărbat în vârstă care ședea sprijinit de bara de protecție din spate, cu fața și hainele stropite de sânge, ca o neobișnuită boală de piele. Ocupanții limuzinei se aflau încă în cabina adâncă a mașinii, identitățile lor fiind sigilate în spatele geamului interior înstelat. Am trecut pe lângă locul accidentului, strecurându-ne în față în coloana de mașini. Catherine se ascunsese pe jumătate în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
României. Un moment semnificativ în istoria românească a trupei l-a contituit „procesul literar de la Teatrul Barașeum”, intentat - potrivit revistei democratice evreiești Adam (dir.: I. Ludo) - de intelectualitatea bucureșteană poetului Iacob Sternberg, care „a montat într-o formă cu totul neobișnuită misterul lui I.L. Peretz Noaptea în tîrgul vechi” (Adam, nr. 10, 1 februarie 1930, reprodus în vol. Totuși, n-au fost singuri. Solidaritatea intelectualității române și evreiești în anii 1900-1940, ediție îngrijită de Maria Marian, Editura Universal Dalsi, București, 2005
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la succesurile fiicelor, s a dovedit cu totul și cu totul neîntâmplătoare. Deci, tata Trăienică să trăiască! Potrivit însemnărilor unora din cronicarii vremii aceleia , mari semne au prevestit la nașterea președintelui oamenii, observând pe cer cu câteva zile înainte, fenomene neobișnuite, precum păsărele mii, stele făclii și alte drăcii. Alții, care au scris despre perioada aceea, spun în respectiva perioadă, nu s-a întâmplat de fapt mare lucru, relatările de mai sus a cronicarilor, putând fi urmarea directă a faptului, că
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
terminat bine că profesorul l-a ridicat în picioare pe Stelică< mai avea un singur minut și ar fi scăpat! Profesorul l-a pus să copieze lecția lungă, ce urma în manual, de 25 de ori! Totuși era un record neobișnuit iar dacă n-o făcea, ar fi fost în acel trimestru mai mult ca sigur corigent și a trebuit să se conformeze. Stani nu știa cum se simțeau ceilalți colegi însă această materie i-a scos peri albi și abia
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
de la Mircea îi bat pe elevi! I-a plăcut discursul tatălui și nu l-a uitat multă vreme, - Nu știu ce s-a întâmplat, domnule Stani, negreșit trebuie să ținem legătura! I-a răspuns directorul prins în ofsaid în timp ce își conducea musafirul neobișnuit. Deodată l-au zărit pe elev așteptându-i curios. El auzise discuția și era înfuriat că nu îl scoate de la ore pe Angelescu să îl ia în șuturi conform planurilor lui. - Laur, de ce n-ai intrat la oră? îl întrebă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
viață de multe ori se ivesc întâmplări compensatorii care o fac într-adevăr tristă dar și mai frumoasă. El considera aceste acte tranzitorii în mersul vieții și visa la o dragoste nemaiîntâlnită. Iubirile lui Laur nu făceau obiectul unor întâmplări neobișnuite, ieșite din comun însă de fiecare dată se credea urmărit de cineva și nu uita permanent că era o gâză sub lupa creatorului. Exact cum el urmărea furnicile de mic copil, o inteligență devastatoare, neînțeleasă, era deasupra tuturor. Timp de
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
tresări și se făcu galben la față, iar Mitra începu din nou să plângă și să bocească. Mălci, ba, îi porunci el cu blândețe, pe bulgărește, nevestei sale. Taci, că te-aude lumea... Se făcu apoi liniște și, presimțind ceva neobișnuit, Stelian lăsă paharul de țuică pe masă și își ascuți urechile. Cum să se ducă la deadul Vasile de la Gostinari, Leano?! Ce tot spui tu acolo, proasto?... se răsti necăjit Mitică al lui Caloianu la fată aproape cu spaimă, închinându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ca să nu poată face nici o mișcare. Ce mai faci, tovarășe Popescu?... De când așteptam să ne-ntâlnim noi iar!... Scena falsei revederi păru atât de naturală, încât vreo doi trecători care se nimeriră atunci prin preajmă nu băgară de seamă nimic neobișnuit și își văzură liniștiți de drumul lor. Nu mă cheamă Popescu! Și ia-ți imediat labele de pe mine!...protestă Nando, încercând să scape din îmbrățișarea celuilalt și s-o apuce în direcția opusă, dar din mașina neagră, care oprise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să facă toate târguielile necesare pentru marele eveniment de familie, apelând la serviciile cumnatului Lazăr și mergând de mai multe ori la București, de unde făcu rost de tot ce nu era de găsit în reședința de raion. Vremea se menținea neobișnuit de blândă pentru mijlocul iernii, dar badea Panciu, proprietarul lor, stând pe prispa casei la soare și molfăind vajnic cu măselele lui cele noi coltuce uscate de pâine, clătina din cap și spunea cui voia să-l asculte că iarna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dar care merge doar în seara când este semilună. Desigur, toată lumea îl credea nebun, dar eu, foarte enervat de școală, îmi doream să dau timpul înapoi, să mă fac iar mic și fără griji. Ceea ce nu știam eu este că neobișnuita mașinărie te poate duce doar în viitor. Astfel se face că, într-o zi, am chiulit de la școală și parcă a năvălit norocul peste mine când am văzut că soția dascălului era plecată cu treburi. Imediat iau o creangă dintr-
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
am văzut pe Edmund așteptându-mă la capătul scărilor. Era îmbrăcat atât de frumos, iar ochii îi străluceau atât de tare încât îmi tăiau respirația. Nu am arătat asta bineînțeles. M-a condus la masă unde am mâncat cele mai neobișnuite lucruri, în schimb, de emoții, nu mi-am mai amintit nimic din gustul lor. Mă gândeam numai să nu fac vreo mișcare greșită. Dansezi? am auzit la un moment dat. Eu nu știu să dansez, am răspuns cu cea mai
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
roti în cap și îi foloseau chiar ca arme cu laser pentru a-și prinde prada. Școlile erau ultramoderne, aveau tablete cu touchscreen și fiecare copil avea câte un I Pad în loc de caiet. Mobilierul școlii avea și el o formă neobișnuită. Catedra în formă de cub cu găuri din care ieșeau minitablete pe care erau arhivate notele copiilor, iar scaunul era un măr tăiat în două - pe prima jumătate stăteai, iar cealaltă jumătate servea ca spătar, acesta simboliza mărul lui Newton
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
că lucrurile vor redeveni ce fuseseră mai Înainte era tot mai adînc Înrădăcinată În sufletul bătrînului domn. Asta Însemna răscumpărarea terenurilor cedate de-a lungul veacurilor de către strămoși cărora nu le plăcea să se omoare cu munca. Stimulat de interesul - neobișnuit - pe care tatăl lui i-l arăta, PM simți nevoia să strălucească și nu se putu Împiedica să nu spună mai mult decît era nevoie. - Pe deasupra, Gildas ar fi vorbit pînă la urmă... - Ar fi vorbit despre ce? se interesă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu el, o să reușească să-l aducă pe calea cea bună, trebuia să dea de urma lui. Loïc intră În garaj, scuterul lui Nicolas era acolo, răsturnat pe o parte. Îl Îndreptă și zări coșul mare de gunoi deschis, lucru neobișnuit. Se pregătea să-l Închidă cu un gest mașinal cînd aruncă o privire Înăuntru. Zări o bucată dintr-un pantalon de blugi. Intrigat, se aplecă și scoase la lumină niște veșminte făcute sul. Primi parcă o lovitură drept În inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În stare să pluteasă - inclusiv lista bărcilor pneumatice! - care au părăsit insula În cursul ultimelor douăsprezece ore, fie și numai pentru cîteva minute. Vreau să aflu cea mai măruntă deplasare suspectă, cea mai neînsemnată plecare neprevăzută, cea mai mică vizită neobișnuită. Pe scurt, tot ce iese din obișnuit mă interesează. Păstrăm legătura. Mai Înainte, polițistul Încercase În mai multe rînduri să dea de Marie, dar ea lăsase să se adune mesajele de la el pînă ce se umpluse căsuța vocală. Îl interoga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nemișcată. Cu privirea fixată parcă asupra unei prăzi, cu o strîmbătură involuntară de dezgust, Îl pîndea pe Pierric care se agita Într-un mod Încă și mai dezordonat decît de obicei. Își legăna frenetic capul mare, cuprins de o excitație neobișnuită. Cu stîngăcie, labele lui mari traseră dintr-o ascunzătoare de sub pretențioasa placă de marmură de pe căminul din living o cutiuță de tablă. O vîrÎ printre cîrpele pe care le ținea În brațe și o șterse spre scara care ducea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui, care se rezemă de el. Yvonne Îi privi o clipă, o crispare de suferință trecu fugar peste chipul ei, se răsuci apoi pe călcîie și se Întoarse În prag. Vocea ei făcu să se simtă o gravitate, o sfîrșeală neobișnuită cînd i se adresă lui Gwen: - E În afară de orice discuție ca acest lucru să se afle. Și exclus să păstrați copilul, adăugă ea adresîndu-i-se lui Ronan. Ușa se Închise În urma ei. Gwen Își venise În fire, iar acum mînia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
M-am Înfuriat, e de Înțeles, nu crezi? Și-apoi, nu pricep ce căutați voi, la urma urmei. Eu sînt cel agresat. - Arată-mi mîinile. Năucit, moștenitorul familiei Kersaint nici măcar nu se gîndi să Întrebe care era scopul acelei cereri neobișnuite și Întinse mîinile albe și cu grijă manichiurate, pe inelarul uneia dintre ele răsfățîndu-se podoaba unei șevaliere cu blazonul familiei. Fersen Îi Întoarse mîinile, cercetă rapid fața internă a degetelor și tocmai dădea din cap În semn de negație cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
zile jurații Își dăduseră deja verdictul, la vremea respectivă justiția nu Încercase să afle mai mult. Lucas, nemaisuportînd să-l vadă pe director cum se delectează cu fizionomia Mariei, Își luă rapid rămas-bun. Dar omulețul, dornic să prelungească această recreație neobișnuită, preciză că, În pofida caracterului solitar, Ryan se Împrietenise Într-o vreme cu un coleg de celulă destul de deosebit, un psihiatru de renume, violator recidivist. - Credeți că ar fi posibil să avem o copie a dosarului acestui codeținut? Îl Întrebă Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ajuns să-i dai ghes un pic și ar fi și el gata de orice pentru aur, gata să ucidă. PÎnă și pe propriul lui tată... Ședința de hipnoză Începuse. Pierric, proptit În perne, cu ochii pe jumătate Închiși, era neobișnuit de calm. Psihanalistul, sub supraveghereea medicului, Îi vorbea cu glas blînd, monocord. - Ești complet destins, Pierric, ai șase ani, e noapte, te ții după sora ta și camarazii ei, te ții după ei... - Gwen... Pierric Începuse să șușotească. În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sumbru, cu o sticlă goală În mînă, stătea așezat chiar pe chei, de unde era limpede că Îi observase. Marie sări pe puntea goeletei și se aplecă spre cabina luminată. - Christian? Intrigată că nu obține nici un răspuns, coborî. Remarcă o dezordine neobișnuită, o cutie de conserve Începută, cutii de bere goale. Ușa cabinei se trînti violent. Se Întoarse și-l văzu pe Christian care intrase și Închisese ușa În urma lui. Marie Înțelese imediat după privirea și după mersul lui că băuse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe Marie și Înțelese. - Dacă ții la fiica ta, nici o vorbă despre vizita mea! Nici un gest suspect, e limpede? Abia avu cînd să se ascundă Îndărătul ușii Încăperii că Marie intra deja. Cufundată În gînduri, nu băgă de seamă agitația neobișnuită a maică-sii. - Ai căzut prost, fetițo, tocmai ieșeam, spuse Jeanne luîndu-și haina. - Stai, mamă... Știu tot... - Chiar nu am timp, mormăi Jeanne Împingînd-o spre ieșire. - Dar stai o clipă, ascultă-mă! Coșmarul acela oribil pe care-l aveam cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-și dorește mai mult decât atât; pesemne că era și așa destul de mult. Astfel de amănunte erotice ale escapadelor străbunicului, desigur, le-am aflat mult mai târziu din relatările altora; el nu mi le-a dezvăluit niciodată, dintr-o pudoare neobișnuită pentru el, ce ținea doar de frăgezimea vârstei. Lumina Și Bătrânul se gândea cumva admirativ, cu oarece invidie la viața tumultuoasă și bogat afectivă a străbunicului, freamăt pe care el nu a reușit să-l atingă, cu toate călătoriile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sigur. Nu-mi dau seama. Ești foarte bolnav și totuși nu ești. Spiritul tău nu e pervertit încă de boală, sunt cazuri foarte rare. De obicei, se întâmplă invers, fizicul e ultimul care se contaminează. Mărturisesc că ești un caz neobișnuit. Am știut că este ceva greșit. Nu trebuia să mi se întâmple tocmai mie. Nu există nicio justificare. Eu nu mă simt bolnav și n-am de ce să fiu bolnav. Nimeni din familia mea nu a fost bolnav. Dar aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
specia lui deopotrivă. Zadarnice eforturile aceluiași om de-a perpetua specia sortită dispariției. Odată însingurat în timpul său, el nu va lăsa în urmă decât o carapace uriașă, în formă de șa (galapagos în spaniolă), de sub care cândva ieșea un gât neobișnuit de lung. La capătul lui cea mai tristă și mai țestoasă dintre priviri. Plajele albe. Leii și Iguanele de mare Plajele de aur alb sunt locuite de leii de mare. Este surprinzător acest contrast între nisipul neobișnuit de alb și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]