9,277 matches
-
registered in a universe that belongs to the linguistic non-arbitrary, departs from an intentionality confessed by the writer regarding the semantics of the old man's name, Fărâmă, from Pe strada Mântuleasa, and of the "Girl" from the play Columna nesfârșită, as well as from suggestions from literary criticism. The paper sets out to an "examination" of Eliade's prose world from the mythological name's perspective, endeavour that is justified exactly by the full of sense nature of the language
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
eliadesques inscrits dans un univers du non-arbitraire linguistiquese fait à partir de l'intentionnalitédéclarée par l'écrivain, à l'égard du sémantisme du nom du vieux Fărâmă (Pe strada Mântuleasa/ Le vieil homme et l'officier) et de la " Fille " (Columna nesfârșită), ainsi que des suggestions proposées par la critique littéraire. Le présent ouvrage se propose d'explorer le monde de la prose de Mircea Eliade, selon la perspective des noms porteurs de mythe, démarche justifiée par la nature pleine de significations du
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Blaga, contradicția (antinomia) ar intra în mod constitutiv în metafizică. Aceasta înseamnă că antinomia devine o punte către înțelegerea (un alt tip de înțelegere) miezului ultim al existenței. În plus, filosoful român apreciază că introducerea metodei dogmatice ar opri succesiunea nesfârșită de concepții metafizice și ar produce metafizici durabile. Toate sistemele metafizice sunt într-un fel sau altul produsul încercării de a rezolva contradicțiile. Acceptând metafizici bazate pe antinomic, goana după rezolvarea contradicțiilor ar înceta, fiind posibilă o colaborare a metafizicienilor
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
o dovadă mijlocitoare. Aceasta se obține din alte judecăți, pe care rațiunea le asumă ca premise în raționamente justificatoare. Firește că și acestea au la rândul lor sprijin din partea altor judecăți, proces pe care rațiunea trebuie să-l întrețină la nesfârșit. Această activitate logică a rațiunii, activitatea de raționare sau argumentare, ne apare, sintetic spus, ca un proces de trecere de la un condiționat la condițiile lui. Rațiunea, însă, nu poate accepta regresia la infinit în determinarea condițiilor și, de aceea, tinde
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
diferite ale relațiilor dintre elementele contradictorii 497: o dialectică orientată spre actualizarea elementului pozitiv, una inversă, orientată spre actualizarea opusului acestuia și o dialectică a stării T. Aceste trei dialectici, arată Lupașcu, se coordonează între ele, generând un lanț arborescent nesfârșit 498. Aplicații ale logicii dinamice a contradictoriului. Ipostaze ale "stării T" Logica dinamică a contradictoriului guvernează, în opinia lui Ștefan Lupașcu, întreaga organizare a lumii. De aceea, devine o grilă de lectură aproape universală, având aplicații multiple. Prima aplicație, în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
următoarea perioadă de timp, astfel încât, în cazul în care nu vor fi folosite alte resurse sau nu vor fi ajustate nevoile actuale, vom intra într-un colaps economic. • Finitudinea capacității de suportabilitate. Lumea ca întreg, planeta, nu pot absorbi la nesfârșit efectele poluante ale activității umane. Au apărut deja degradări ireversibile ale mediului înconjurător în toate țările lumii. Apa, aerul, solul și pădurile sunt în pericol. • Finitudinea terenurilor care produc resurse regenerabile. Locuitorii planetei au nevoie de hrană, iar capacitatea planetei
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
Imprezentabilul are natura inevidentului; el nu se arată dar marchează locul trecerii posibile, al ființării semnificabilului spre ființa în care urmează să se împlinească. Începutul proiectează ființa, promovează ființarea înspre ființă, dar aceasta rămâne ascunsă în sfârșit, adică în actualizarea nesfârșită a potențialității. Înțeleasă pornind de la străfundul unui posse care se dă ca început la nesfârșit, poetica fenomenologică a imaginii este o poetică a posibilului. Prin urmare, regresia spre ființarea imprezentabilă a imaginii este o adâncire în posibil, o coborâre în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
semnificabilului spre ființa în care urmează să se împlinească. Începutul proiectează ființa, promovează ființarea înspre ființă, dar aceasta rămâne ascunsă în sfârșit, adică în actualizarea nesfârșită a potențialității. Înțeleasă pornind de la străfundul unui posse care se dă ca început la nesfârșit, poetica fenomenologică a imaginii este o poetică a posibilului. Prin urmare, regresia spre ființarea imprezentabilă a imaginii este o adâncire în posibil, o coborâre în subtextul sau în pretextul unui altfel decât a fi, până în pânzele freatice care subîntind structura
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
prin neguri". Cufundarea în nevăzut, dispariția tuturor celor care - precum muntele Ararat - rămân "de-a pururi fund de ape,/ tot mai adânc,/ tot mai pierdut/ fund de ape" nu înseamnă stingerea în sfârșit. Ele par să dea eclipsării un sens nesfârșit. Nu e oare cel pe care - în ochiul prevăzător - inaparentul îl deschide în ascunsul cel mai adânc? Un poem al deschiderii vizionare - diafane - este, în schimb, La curțile dorului. Aici deschiderea e împlinită, împărtășită vederii. Totuși e încă așteptare, veghe
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
interioară - nu a subiectului creator, ci a poemului însuși - care pune capăt temporalității. Poemul ia timpul pe cont propriu, își începe propriul timp; acolo unde timpul se oprește și lume nu mai este - adică în sfârșitul faptului-de-a-fi - se naște posibilul nesfârșit al timpului creației. Noua apariție nu se manifestă în netimpul locuirii, în absența oricărei determinații a producerii. Pentru ca ceva să se facă e nevoie de timp, iar ceea ce se face aici încolțește în contratimp, în marginea timpului, neafectat de înscrierea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în aparentă derivă. Pe de altă parte, fondează el însuși prin simplul fapt că apare și semnifică, se arată la înălțime, la nivelul de survol până la care poemul aspiră. Turn a cărui creștere e nelimitată, precum aspirația poemului și a nesfârșitei sale faceri. Lipsa semnelor mundane nu e o expresie a claustrării, a detenției. Recluziunea e reculegere, iar turnul întruchipează însăși figura libertății 23 - a prefacerii poetice - care face noua lume posibilă: "Nimeni nu aude. Nimeni nu mă cheamă./ E târziu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
surprinde în plină desfășurare "limbajul poetic articulându-se tocmai pornind de la figuri și imagini închegate în lacul transparent al unui interval, sesizate prin intermediul unei distanțe, date înțelegerii în miezul unui mediu conceput pentru a separa în mod incontestabil și la nesfârșit verosimilul de model"?1 Când Adrian Maniu scrie, de exemplu, "undiri albe în giulgiul ceții" (Drum pierdut)2, cuvântul își ocultează semnificatul, ceea ce apare - la "prima" vedere - nefiind decât imaginea clar-obscură structurată opozitiv: undiri albe vs. giulgiul ceții. Aparent, avem
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Ceea ce se vede e spectacolul lumii care se cufundă treptat în invizibil, ștergerea semnelor până la ceea ce pare a fi diminuarea oricărei posibilități de semnificare: " Deschide ochii. Seara în geam se depărtează/ Și casele și pomii s-au dezrădăcinat:/ Plutesc spre nesfârșitul seninului curat". Deschiderea ochilor corespunde, paradoxal, cu îngustarea câmpului vizibilității, căci în vedere nu apare decât ceea ce dispare, orizontul departelui în care peisajul lumii iese din scenă. Surprinzător însă este faptul că dispariția dă ceva de văzut, imaginea apare din
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ochilor corespunde, paradoxal, cu îngustarea câmpului vizibilității, căci în vedere nu apare decât ceea ce dispare, orizontul departelui în care peisajul lumii iese din scenă. Surprinzător însă este faptul că dispariția dă ceva de văzut, imaginea apare din chiar ceea ce dispare: "nesfârșitul seninului curat" spre care toate plutesc, se topesc în inaparentul vizibil nu în orizontul eclipsat al lumii, ci în imaginea care o deschide vederii. Ceea ce se vede - și surprinde vederea - nu e dispariția ca atare; plutirea spre posibilul fără sfârșit
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
dar fața schimbată a lumii apare proiectată pe ecranul interior, imagine răsfrântă în transparența adâncului. Cu ochii închiși se vede adevărat, se vede adevărul care se pune în vedere 26. Dacă în ochii deschiși dispariția aparenței lumești se deschide spre "nesfârșitul seninului curat", în ochii închiși apare posibilul imposibilului, al inimaginabilului, adevărul care se dă pe față, trece prin fața transparentă a imaginii. Epifania ca dia-fanie Epifania unui astfel de posibil inimaginabil ne întâmpină în poemul Norul 27. Deși primele versuri par
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
o parte, creația înseamnă închidere, intrare a cuvântului în forma determinată a ființei, pe de altă parte, cuvântul creator numește o continuă deschidere, dinamica unei perpetue redeschideri a formelor temporale din perspectiva celor eterne. Ceea ce se dă se redă la nesfârșit, însă acest dar fără sfârșit este mereu cel dintâi, întâiul nedeterminat, adică începutul: "Supremelor matrițe redați, care ne cheamă/ Din formele căderii, la pura-ntâietate,/ Să ne topim în alba, zeiasca voluptate...". Imaginea nu face decât să "redea" chemarea modelului
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
fi. Dar în ceea ce apare și semnifică, a fi se pre-dă, precum timpul în pre-curgerea sa nevăzută sau miezul ce iradiază în carnea fructului 18. Este locul vechii lumini, răzbătătoare prin timp și prin noaptea înțelegerii, imaginea strălucitoare a poemului nesfârșit, neînceput. Ștefan Aug. Doinaș. Despre real ca distanță a imaginii Reducția revelatoare Putem vorbi de realul imaginii? Nu se pune oare în fața noastră contradicția - și paradoxul - prin care, stipulând realitatea unei lumi imaginale, suntem constrânși să ne confruntăm cu ceea ce
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
chemând la ștergerea înfățișării, la întoarcerea chipului uman în (spre) întunericul supra-luminos73. Retragerea în imaginea ce apare la distanță și intrarea în distanța imaginii, străbaterea ei până la inimaginabilul inaparent reprezintă calea regăsirii începutului absolut, restabilirea sa în sfârșit, ca început nesfârșit 74. În sfârșitul (finitul) lor fenomenal, lucrurile se manifestă inaugural, în începutul (infinitul) lor numenal. Ceea ce strălucește acum, neînchipuit de intens, e o "lumină mai presus de strălucire", căci tot ce, fără a fi văzut, dă de văzut, înalță vederea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
dobândesc o adâncime. A parcurge distanța înseamnă a te apropia de ceea ce nu încetează să se îndepărteze, căci chipul de sub chip își păstrează transcendența neștirbită, stă la distanță. Cu adevărat semnificativă este însă străbaterea prin peisajul distanței, meditația ca apropiere nesfârșită. A deveni chiar peisajul este un act fără tranzitivitate; vederea e lipsită de obiect, căci ea nu vede chipul voalat al naturii inaparente; mai mult decât o privire fără țintă, e receptivitate pură, se lasă impregnată de ceea ce nu intră
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
forma imaginilor pe care vederea nu le are. Deși invizabile sau - mai degrabă - tocmai pentru că sunt nevizate, ele nu intră în vedere, vederea nu le cuprinde; ea se lasă cuprinsă de distanța necuprinsă care i se dă, se re-dă la nesfârșit, precum izvorul inepuizabilului reînceput. În schimb, "nemurirea/ chipului ascuns nu-ncerca s-o redai"; ceea ce apare în vedere este, la rândul său, chipul învăluit al ultimului ireductibil, neînchipuitul care stă sub chip. Ca ultim al esenței, el se dă ca
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nu e potrivit naturii. Dacă vederea - precum natura - e chemată să caute zarea supraluminoasă care se deschide în ea însăși, ea e la rândul ei deschisă, lărgită de ceea ce caută, de ceea ce îi e dat să vadă în sfârșitul căutării nesfârșite. Iar ceea ce se vede este infinitul incomprehensibil al începutului care pune vederea pe drum, lumina care o cheamă în sfârșitul nevăzut, acolo unde totul începe cu adevărat, sensul luminos care se deschide în noaptea naturii. Or a vedea ceea ce luminează
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
citește pe chipul lumii timpul uitat, cel rămas în nevedere, scurs în pustiu, în golul larg al ochilor deschiși. Aici, în albul acestui prag nevăzut, uitarea timpului este iubirea, veșnicia fidelității 8. În prezentul care închide viitorul, daimonul vine la nesfârșit și luminează urmele zilei, trece mereu așa. Mircea Ivănescu sau imaginea absenței de imagine Dialectica prezenței și absenței care dă imaginea ca fenomen de substrat, în chiar posibilul începutului ce deschide vederea, lucrează în intervalul unor complementare faceri și desfaceri
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
departe" și "lângă". Contrar logicii comune, nimic nu fisurează această insolită asociere 14. Dacă stingerea luminii se va consuma departe, în deja-trecutul previzibil al viitorului, punctul de vedere se deschide în prezentul dureros al trecerii, lângă râul care trece la nesfârșit. Trece în absența sfârșitului, în nesfârșirea trecătorului. În curând" este deja acum, un aici-și-acum al nopții posibilului în care florile negre nu se arată pe sine, ci lumina pierdută, scursă în adâncul timpului ce o soarbe. Timp al somnului, al
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
podișul e cam prea arid, impropriu rodirii, imaginea nu urmărește decât să-l pună în contrast cu ceea ce, deasupra, survolându-l suveran, e cer al disponibilității creatoare. De unde poate veni el, semănătorul recoltelor pure, dacă nu din cerul semințelor divine, din pre-ființarea nesfârșitei aduceri la viață? Semințele rostirii trebuie semănate pe câmpul arid al celor ce încă nu sunt; nu în pământul sterp al morții, al lucrurilor pe veci amuțite, ci în cel hărăzit germinației, în chiar posibilitatea fenomenologică a apariției. Dacă semănătorul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
chei căzute/ el revărsa vorbe de aur un fluviu de vorbe de aur/ în tăvile verzi ale ierbii". Lume nevăzută ieșită la rostirea prin care ea se vede și se spune: primitoare și zămislitoare, lumea unei neîncetate geneze, a unui nesfârșit reînceput. Lume în mișcare, în facere, în actul lumirii, al creșterii spre ființă, precum imaginile care arată seninul translucid, transparența celor prevăzute și întrevăzute 21, liniștea solidă, sonoră, în care cuvintele vibrează ca într-o diafană cutie de rezonanță. Fluviul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]