8,824 matches
-
chimistul englez William Hyde Wollaston a comparat oxizii derivați și din columbiu și din columbită, având o densitate de 5,918 g/cm și pe cei de tantal și tantalită, care aveau peste 8 g/cm, concluzionând că cei doi oxizi, în ciuda diferențelor de densitate, erau identici; astfel el a păstrat numele de tantal. Concluzia a fost disputată în 1846 de către chimistul german Heinrich Roșe, care susținea că erau 2 elemente diferite în proba de tantalită, numindu-i după copii lui
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
OH,F)) și euxenita ((Y,Ca,Ce,U,Th)(Nb,Ta,Ți)O). Aceste mari depozite de niobiu au fost descoperite ca fiind asociate cu carbonatitele (roci vulcanice de tip carbonat-silicat) și că un constituent al piroclorului. Piroclorul este un oxid complex de niobiu, sodiu, calciu; numeroase depozite de piroclor sunt întâlnite în pegmatite. Cele mai mari 2 depozite de piroclor au fost găsite în anii 1950 în Brazilia și Canada, ambele țări fiind încă principalii producători de concentrați de mineral
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
fluorhidrici/nitrici. Deși niobiul are toate numerele de oxidare formale de la +5 la -1, în majoritatea compușilor, e găsit având numărul de oxidare +5. Caracteristic, compușii ce au numere de oxidare mai mici de +5 arată legătură Nb-Nb. Niobiul formează oxizi cu numărul de oxidare +5 (NbO), +4 (NbO) și +3 (NbO), si de asemenea și cu numărul de oxidare mai rar +2 (NbO). Cel mai des întâlnit este pentoxidul, precursor al aproape tuturor compușilor și aliajelor niobiului. Niobații sunt generați
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
asemenea și cu numărul de oxidare mai rar +2 (NbO). Cel mai des întâlnit este pentoxidul, precursor al aproape tuturor compușilor și aliajelor niobiului. Niobații sunt generați prin dizolvarea pentoxidului în soluții bazice de hidroxizi sau prin topirea să în oxizi ai metalelor alcaline. Exemple sunt niobatul de litiu (LiNbO) și niobatul de lantan (LaNbO). În niobatul de litiu există o structură distorsionată asemănătoare cu perovskita, pe când niobatul de lantan conține ioni . Sulfidul stratificat de niobiu (NbS) e de asemenea cunoscut
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
de litiu (LiNbO) și niobatul de lantan (LaNbO). În niobatul de litiu există o structură distorsionată asemănătoare cu perovskita, pe când niobatul de lantan conține ioni . Sulfidul stratificat de niobiu (NbS) e de asemenea cunoscut. Materialele cu un înveliș subțire de oxid de niobiu (V) pot fi produse prin procesele de depoziție de vapori chimici sau de depoziție de straturi atomice, în fiecare caz prin descompunerea termala a etoxidului de niobiu (V) la peste 350 °C. Niobiul formează halogenuri cu numerele de
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
niobiu (NbF) e un solid alb cu o temperatură de topire de 79.0 °C iar pentaclorura de niobiu (NbCl) e galbenă (vezi imaginea din stanga), având o temperatură de topire de 203.4 °C. Ambele sunt hidrolizate pentru a da oxizi și oxihalogenuri, cum ar fi NbOCl. Pentaclorura e un reactiv versatil, fiind folosită la generarea de compuși organometalici, cum ar fi diclorura de niobocen (). Tetrahalogenurile () sunt polimeri închiși la culoare cu legături Nb-Nb, cum ar fi tetraflorura neagră, higroscopica de
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
Niobiul este obținut prin reducție electrochimica ale topiturilor de fluoruri complexe K[NbOF] și K[TaF], prin reducția fluorilor cu sodiul la 800 de grade, reducția NbO sau TaO cu carbon la 2300 de grade. După separarea de celelalte minerale, oxizii amestecați ai tantalului TaO și ai niobiului NbO sunt obținuți. Primul pas al procesului e reacția oxizilor cu acidul fluorhidric: Prima separație la scală industrială, dezvoltată de de Marignac, exploatează solubilitățile diferite ale fluorurilor complexe de niobiu și tantal, monohidrat
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
reducția fluorilor cu sodiul la 800 de grade, reducția NbO sau TaO cu carbon la 2300 de grade. După separarea de celelalte minerale, oxizii amestecați ai tantalului TaO și ai niobiului NbO sunt obținuți. Primul pas al procesului e reacția oxizilor cu acidul fluorhidric: Prima separație la scală industrială, dezvoltată de de Marignac, exploatează solubilitățile diferite ale fluorurilor complexe de niobiu și tantal, monohidrat oxipentafluoriniobat de dipotasiu (K<nowiki>[</nowiki>NbOF<nowiki>]</nowiki>·HO) și heptafluorotantalat de dipotasiu (K<nowiki>[</nowiki
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
este unul; celălalt este reducere fluorurii cu sodiu. Niobiul, având o puritate relativ foarte mare, este obținut astfel. În producția pe scară largă este folosită reducerea NbO cu hidrogen sau carbon. În procesul ce include reacția aluminotermică, un amestec de oxid de fier și oxid de niobiu e pus într-o reacție cu aluminiul: Pentru a intensifica reacția, sunt adăugate cantități mici de oxidanți cum ar fi nitratul de sodiu. Rezultă oxidul de aluminiu și feroniobiul, un aliaj al fierului cu
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
reducere fluorurii cu sodiu. Niobiul, având o puritate relativ foarte mare, este obținut astfel. În producția pe scară largă este folosită reducerea NbO cu hidrogen sau carbon. În procesul ce include reacția aluminotermică, un amestec de oxid de fier și oxid de niobiu e pus într-o reacție cu aluminiul: Pentru a intensifica reacția, sunt adăugate cantități mici de oxidanți cum ar fi nitratul de sodiu. Rezultă oxidul de aluminiu și feroniobiul, un aliaj al fierului cu niobiului folosit în producerea
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
În procesul ce include reacția aluminotermică, un amestec de oxid de fier și oxid de niobiu e pus într-o reacție cu aluminiul: Pentru a intensifica reacția, sunt adăugate cantități mici de oxidanți cum ar fi nitratul de sodiu. Rezultă oxidul de aluminiu și feroniobiul, un aliaj al fierului cu niobiului folosit în producerea oțelului. Feroniobiul conține între 60% și 70% niobiu. Fără adăugarea de oxid de fier, pentru producția niobiului e folosit procesul aluminotermic. Pentru a atinge marja aliajelor supraconductoare
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
intensifica reacția, sunt adăugate cantități mici de oxidanți cum ar fi nitratul de sodiu. Rezultă oxidul de aluminiu și feroniobiul, un aliaj al fierului cu niobiului folosit în producerea oțelului. Feroniobiul conține între 60% și 70% niobiu. Fără adăugarea de oxid de fier, pentru producția niobiului e folosit procesul aluminotermic. Pentru a atinge marja aliajelor supraconductoare, este necesară purificarea ulterioară. Topirea cu fascicul de electroni în vid e metodă folosită de către cei doi principali distribuitori de niobiu. În 2013, compania braziliană
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
colorat în albastru-intens, fiind emisă în momentul celei de-a 700-a aniversare al celui mai vechi oraș; alte emisii ulterioare conțineau miezuri de niobiu violet și verde;culoarea acestor monede era dată de difracția luminii de către un strat de oxizi subțire produs de anodizare.. Și alte țări au adoptat acest tip de monede, precum Mongolia și Sierra Leone. În 2012, zece monede erau disponibile, având o varietate de culori în centrul lor: albastru, verde, maro, mov, violet sau galben. Alte două
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
unice, nici una fiind identică cu alta. Sigiliile arc-tub ale lămpilor cu vapori de sodiu cu presiune ridicată sunt făcute din niobiu, sau niobiu cu 1% zirconiu, deoarece niobiul are un coeficient al expansiunii termale similar cu ceramicii arc-tub sinterizata de oxid de aluminiu, un material translucid ce rezista la agenții chimici sau la reducere prin vaporii de sodiu lichid și fierbinte, conținut de lampă respectivă. Metalul e de asemenea folosit în baghetele de sudura cu arc electric pentru unele grade stabilizate
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
solid sfărămicios de culoare alb cenușie din grupa platinei, care se prezintă sub formă de agregate cristaline legate câte patru.La temperatura camerei menține suprafața exterioară lucioasă caracteristică metalelor. Incălzit în prezența oxigenului la o formă incandescentă, se formează un oxid de ruthil toxic și instabil, care devine în prezența luminii explosiv.La o temperatură mai joasă de 100 °C rutheniul este stabill în toți acizii anorganici, se dizolvă însă în baze ca NaO și NaClO . La temperaturi înalte este oxidat
Ruteniu () [Corola-website/Science/304921_a_306250]
-
a inclus Norilsk în 2007 în lista celor mai poluate zece locuri din lume. Lista citează poluarea aerului prin particule (inclusiv radioizotopi de stronțiu-90, cesiu-137 și metale ca nichel, cupru, cobalt, plumb și seleniu) și prin gaze (cum ar fi oxizi de azot și carbon, dioxid de sulf, fenoli și hidrogen sulfurat). Institutul estimează că patru milioane tone de cadmiu, cupru, plumb, nichel, arsen, seleniu și zinc sunt emise anual în atmosferă. Conform unui raport din aprilie 2007 al BBC News
Norilsk () [Corola-website/Science/305514_a_306843]
-
mai ușoară. Adevăratele atracții ale peșterii sunt "Domul Mic", care are un aspect asemănător unei cupole gotice format prin precipitarea milenara a calcitei. Celelalte încăperii sunt Sală "Altarului", "Valul Altarului", "Amvonul", "Candelabrul Mare" și imaginea "Stâncii Însângerate" denumită datorită scurgerilor oxidului de fier. În Cupola înaltă de 17 m întâlnim o colonie de lilieci. Alte câteva atracții sunt "Valul Muierii", "Bazinele Mari", "Cascadele împietrite", Dantelă "de Piatră", "Poartă", "Sală cu Guano", "Sală Turcului". În "Galeria Urșilor" a fost găsit un adevărat
Peștera Muierilor () [Corola-website/Science/305613_a_306942]
-
avut loc în Orientul Îndepărtat, exceptând Japonia, unde industriile petrochimice de bază au suferit o dezvoltare și expansiune considerabilă. Practic toată producția comercială de etilbenzen este consumată pentru producerea de monomer stiren sau în co-producerea de monomer stiren și propilen oxid. Stirenul este folosit la obținerea de polistiren și o gamă largă de alte plastice. Dintre utilizările de mai mică importanță cel mai important este cea de solvent pentru vopseluri care reprezintă, mai puțin de 1% din capaciatatea de producție. Cantitați
Etilbenzen () [Corola-website/Science/305674_a_307003]
-
la iveală abia după un deceniu. În 2015, compania a fost implicată într-un scandal de proporții, ca urmare a unor practici frauduloase în programarea motoarelor diesel TDI produse între 2009-2015. În condiții normale de exploatare, acestea emiteau emisii poluante (oxizi de azot) mult peste limitele legale. În SUA, pentru a stinge scandalul, numit „Dieselgate”, Volkswagen s-a angajat să plătească tuturor clienților înșelați între 5.100 de dolari și 10.000 de dolari în funcție de model și anul de fabricație, plus
Volkswagen () [Corola-website/Science/306325_a_307654]
-
sau ambalaj cu materialul ce trebuie protejat împotriva umezelii se introduce o cantitate mică de substanță puternic higroscopică, astfel încît umezeala să fie absorbită preponderent de către aceasta. Materialele higroscopice folosite în acest scop se numesc "desicanți"; exemple de desicanți sînt oxidul de calciu și silica gelul (gelul de silice). Prin absorbția umezelii unele substanțe se dilată iar altele (mai puțin numeroase) se comprimă. De exemplu lemnul este un material higroscopic care se dilată; încă din antichitate această proprietate a fost folosită
Higroscopicitate () [Corola-website/Science/306407_a_307736]
-
Care ar putea fi " Combustibilul viitorului", este încă foarte controversat. În Statele Unite, peste 90% din emisiile de gazele cu efect de seră provin din arderea combustibililor fosili. Vezi încălzire globală. În plus, prin ardere se produc și alți poluanți, ca oxizi de azot, dioxid de sulf, componente organice volatile și metale grele. Arderea combustibililor fosili generează acid sulfuric și azotic, care cade pe Pământ ca ploaie acidă, având un impact atât asupra mediului natural cât și asupra mediului artificial. Sculpturi și
Combustibil fosil () [Corola-website/Science/306419_a_307748]
-
soarta poporului dac cucerit de romani. Într-adevăr, este o peșteră caldă și umedă (temperatură constantă - 9 grade și umiditate medie - 90%), care „plânge” cu picături din infiltrații, apă bogată fie în carbonat de calciu, fie în bioxid de siliciu, oxid de fier, etc., funcție de straturile pe care le străbate, le „spală” și le readuce, cu îndelungă răbdare, în propria-i excavație. În funcție de impuritățile pe care le transportă apa în galeria principală, aceasta își schimbă culoarea din aval către amonte, pe
Peștera Polovragi () [Corola-website/Science/305857_a_307186]
-
formula structurală legături de calciu sau siliciu, fiind produși de sclerocite care se află în spongină. Din această categorie fac parte "Stelele de mare" (Asteroidea), care au schelet compus în mare parte din calcită și un procent mai redus de oxid de magneziu, scheletul se află sub epiderma în "mezoderm", sclerocitele produc o formațiune poroasa ușoară (Stereom) din care vor lua naștere plăci (Ossikel), orientate în toate direcțiile, astfel că la pierederea unei părți a corpului, aceasta poate fi oricând refăcuta
Schelet () [Corola-website/Science/305898_a_307227]
-
ul (din latină "rutilus" = roșu) este un mineral din grupa oxizilor, de culoare roșie-brună cu variante până la negru, care cristalizează în sistemul tetragonal, având duritatea de 6 - 6,5 pe scara Mohs.Urma are culoarea galben - brună.ul este cel mai important mineral dintre cele 3 variante de oxizi de titan
Rutil () [Corola-website/Science/305961_a_307290]
-
din grupa oxizilor, de culoare roșie-brună cu variante până la negru, care cristalizează în sistemul tetragonal, având duritatea de 6 - 6,5 pe scara Mohs.Urma are culoarea galben - brună.ul este cel mai important mineral dintre cele 3 variante de oxizi de titan, celelate două fiind anatazul și brookitul. Rutilul poate fi întâlnit frecvent și sub forme prismatice în natură, sau sub formă aciculară în masa altor minerale ca de exemplu corindon sau cuarț. Variantele aciculare din cuarțului se numesc "părul
Rutil () [Corola-website/Science/305961_a_307290]