8,467 matches
-
stabilită tot în această perioadă, prin scufundarea efectuată de către Cristian Lascu (Institutul de Speologie "E. Racoviță" București) în sifonul terminal, respectiv forțarea, de către N. Sasu, a pasajului final al Galeriei cu Corali. în luna august a anului 1983 P. din Pârâul Hodobanei a atins 22042 m. Harta realizată, a fost vernisată în cadrul unui simpozion organizat cu această ocazie, la Muzeul Tării Crișurilor din Oradea în 1984. În fine, ultima acțiune de explorare a fost efectuată cu ocazia Stagiului TSA, organizat de
Peștera Hodobana () [Corola-website/Science/318658_a_319987]
-
din 1857, iar în 1921 este vizitată de P. Chappuis, R. Jeannel și Emil Racovita.A fost folosită cu siguranță de omul primitiv că locuința dar urmele nu s-au păstrat datorită faptului că podeaua este supusă deselor inundații ale pârâului Ordâncușa. Corbanele au fost folosite în vremea comunismului când pădurile au fost luate de la mocani, lipsindu-i de una din sursele lor de venituri. Ei prelucrau lemnul în butoaie,donițe, grinzi și scânduri pe care le schimbau în țară pe
Peștera Corobana lui Gârtău () [Corola-website/Science/318694_a_320023]
-
în 1982 după informațile luate de la localnici. Este o peșteră fosilă care nu are un curs de apă organizat cu o intrare în formă de inimă, largă de 6 m . Intrarea sparge peretele Vânătării, la 2 m înlțime față de patul pârâului. Odată cățărată săritoarea de la intrare se pătrunde într-o sală rotundă de 30 m diametru, înalta de 10-15 m. Podeaua aproape orizontală este acoperită de bolovani și mâl rezultat din inumdațiile accidentale produse în poljia Vânătările Ponorului în fundul careia se
Peștera Dâlbina () [Corola-website/Science/318776_a_320105]
-
de Clubul de Speologie Polaris, continuă explorarea amănunțită a peșterii și cartarea ei. Primul lucru pe care îl fac e să coboare nivelul sifonului. Reușesc să spargă barajul de calcar ce limitează sifonul în aval. Dar asta modifică puțin cursul pârâului și în loc să se piardă în fisurile din nordul micii săli ca pană acuma, el își face un nou curs, și dupa ce taie sala în două se pierde sub peretele opus. Această schimbare putea produce o catastrofă. La întoarcerea din
Ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316024_a_317353]
-
Peșteră Bisericuța este o peșteră fosilă, de mici dimensiuni din Munții Trăscău, Apuseni. Peșteră se află pe teritoriul satului Sfârcea, comuna Întregalde, județul Albă, în partea centrală a Munților Trăscăului, în marginea nord-vestică a Platoului Ciumerna, în bazinul hidrografic al Pârâului Galda. Se poate ajunge pe drumul județean Albă Iulia - Întregalde, apoi pe drumul forestier până în cătunul Sfârcea( 4 km). De aici, pe jos o oră de mers pe o poteca nemarcata. Consultați localnicii. Peșteră este localizată la Este situată la
Peștera Bisericuța () [Corola-website/Science/316041_a_317370]
-
care cade la dreapta, galeria principala prezintă o puternică denivelare pozitivă, Pragul Cehilor care a pus mari probleme primilor exploratori. Atingând vârful pragului constatăm că suntem iarăși sub tavanul Sălii Mari, la acelaș nivel cu podeaua ei. Pe această distanță pârâul a găsit o altă cale de curgere, lăsând galeria Cehilor suspendată, si formînd o traptă antitectică După ce i s-au descoperit secretele, Pragul Cehilor se depășește relativ ușor. Galeria Cehilor care-i urmează, prezintă porțiuni înguste și săli mari, cum
Avenul din Șesuri () [Corola-website/Science/316058_a_317387]
-
în Vechiul Regat, și acest drum poate asigura legătura cu Herța. Cinci pârâiașe, fără denumiri, întretaie satul și acestea, mai ales primăvara, când se topesc zăpezile, dar și vara, când cad ploi abundente, se umflă și își poartă apele spre pârâul Molnița, mic afluent al Șiretului. Satul, care la 1 ianuarie 2005 a avut 2.970 locuitori și a cărui suprafață, cu tot cu câmpuri, e de 2.099 hectare (până în 1945 Stăneștilor i-au aparținut și 381,9 hectare de pădure), este
Stănești, Adâncata () [Corola-website/Science/316170_a_317499]
-
parte încă de la înființare din Principatul Moldovei, fiind o parte a satului Mamornița. Prin anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, satul Mamornița a trecut parțial la austrieci, până la vama veche - actuala clădire a școlii din Țureni de lângă pod, pârâul Lucovița devenind frontiera naturală a Bucovinei . Partea de est a satului a rămas Moldovei, fiind denumită Vama (sau Mamornița Românească), iar partea de vest a trecut sub dominație austriacă sub denumirea de Mamornița (sau Mamornița Ucraineană). Ca urmare a împărțirii
Vama, Herța () [Corola-website/Science/316226_a_317555]
-
la rangul de arbori monumentali. După cum explică prof. dr. Mandache Leocov, fost director al Grădinii Botanice din Iași, ""când s-a înființat Casă de Oaspeți a lui Ceaușescu, s-a amenajat acolo un spațiu unde să aterizeze elicopterele, iar albia pârâului Vămășoaiei a fost atunci adâncita, iar malurile placate cu prefabricate. Din această cauză, nivelul apei pârâului a scăzut, iar cel al apei freatice a ajuns egal cu cel al pârâului și nu mai este cel preferat de plopii albi. Durată
Plopii fără soț () [Corola-website/Science/316283_a_317612]
-
din Iași, ""când s-a înființat Casă de Oaspeți a lui Ceaușescu, s-a amenajat acolo un spațiu unde să aterizeze elicopterele, iar albia pârâului Vămășoaiei a fost atunci adâncita, iar malurile placate cu prefabricate. Din această cauză, nivelul apei pârâului a scăzut, iar cel al apei freatice a ajuns egal cu cel al pârâului și nu mai este cel preferat de plopii albi. Durată lor de viață va fi redusă de acest aspect"" . Deoarece plopii cresc în locuri mlăștinoase, conservarea
Plopii fără soț () [Corola-website/Science/316283_a_317612]
-
amenajat acolo un spațiu unde să aterizeze elicopterele, iar albia pârâului Vămășoaiei a fost atunci adâncita, iar malurile placate cu prefabricate. Din această cauză, nivelul apei pârâului a scăzut, iar cel al apei freatice a ajuns egal cu cel al pârâului și nu mai este cel preferat de plopii albi. Durată lor de viață va fi redusă de acest aspect"" . Deoarece plopii cresc în locuri mlăștinoase, conservarea Plopilor fără soț este dificilă din cauza alimentarii deficitare cu apă a zonei. Furtunile puternice
Plopii fără soț () [Corola-website/Science/316283_a_317612]
-
este un aven de dimensiuni medii din Munții Trăscău, Apuseni. se află pe teritoriul satului Cetea, comuna Galda de Jos, județul Albă, în partea central-estică a Munților Trăscăului, în bazinul hidrografic al Pârâului Galda la Se poate ajunge pe drumul județean Albă Iulia - Galda de Jos 107 K, apoi pe drumul forestier până în satul Cetea. De aici, pe jos o oră de mers pe o poteca nemarcata, aproape de vârful despădurit al Pietrei Ceții
Avenul din Piatra Cetii () [Corola-website/Science/320263_a_321592]
-
Idiotville este o , o fostă comunitate din comitatul Tillamook, statul , , situată în apropierea confluentei dintre pârâul Idiot și , situat pe drumul statal Oregon Route 6. Altitudinea locului, care era extrem de depărtat de orice localitate notabilă, este de 365 m deasupra nivelului mării. Din moment ce locul era așa de departe de orice altă localitate, se spunea frecvent că
Idiotville, Oregon () [Corola-website/Science/320292_a_321621]
-
nivelului mării. Din moment ce locul era așa de departe de orice altă localitate, se spunea frecvent că doar un idiot ar locui acolo, ceea ce a atras direct și numele locului, "Idiotville". Ulterior, numele derogatoriu a fost folosit pentru a denumi și pârâul. Fosta localitate se găsește în "Pădurea Tillamook" a statului Oregon (în original, ""), foarte aproape de linia de demarcație dintre comitatele și , la aproximativ 80 km (sau 50 mile) nord-vest de Portland. Astăzi nu mai există urme vizibile ale fostei localități. Pârâul
Idiotville, Oregon () [Corola-website/Science/320292_a_321621]
-
pârâul. Fosta localitate se găsește în "Pădurea Tillamook" a statului Oregon (în original, ""), foarte aproape de linia de demarcație dintre comitatele și , la aproximativ 80 km (sau 50 mile) nord-vest de Portland. Astăzi nu mai există urme vizibile ale fostei localități. Pârâul din apropiere a fost numit "Idiot Creek" după numele comunității și a fost adoptat oficial de din Statele Unite în 1977. În apropierea pârâului Idiot a existat o exploatare forestiera numită "Ryan's Câmp", care a fost parte a operațiilor de
Idiotville, Oregon () [Corola-website/Science/320292_a_321621]
-
80 km (sau 50 mile) nord-vest de Portland. Astăzi nu mai există urme vizibile ale fostei localități. Pârâul din apropiere a fost numit "Idiot Creek" după numele comunității și a fost adoptat oficial de din Statele Unite în 1977. În apropierea pârâului Idiot a existat o exploatare forestiera numită "Ryan's Câmp", care a fost parte a operațiilor de salvare după devastatoarele serii de incendii cunoscute că .
Idiotville, Oregon () [Corola-website/Science/320292_a_321621]
-
pod, Clifford s-a retras pe Old London Road către Sherburn-in-Elmet și Towton. În vreme ce Clifford și oamenii săi mergeau călare pe drum, au fost urmăriți de călăreții yorkiști ai lui Fauconberg, care i-au prins din urmă în valea unui pârâu pe nume Dintingdale, la doar patru kilometri sud de Towton, și de armata lancastriană principală. Clifford a fost el însuși ucis, zice-se, de o săgeată în gât (deși trupul său nu a fost identificat, fiind tăiat în bucăți de
Bătălia de la Towton () [Corola-website/Science/321069_a_322398]
-
centru, iar Fauconberg, în dreapta. Un alt contingent yorkist din comitatele de est, în frunte cu ducele de Norfolk întârziase și era încă în drum spre câmpul de luptă. Armata lancastriană ocupa un platou înalt, flancul drept fiind protejat de un pârâu denumit Cock Beck. Armata era condusă de ducele de Somerset, care comanda el însuși centrul, earlul de Northumberland comandând dreapta, iar ducele de Exeter, stânga. Deși lancastrienii ocupau o poziție puternică, cu câmp bun de tragere pentru arcași și cu
Bătălia de la Towton () [Corola-website/Science/321069_a_322398]
-
drept yorkist. Lancastrienii de pe flancul stâng au fost astfel depășiți numeric, în această parte a câmpului de luptă începând dezastrul lancastrian. Unii dintre lancastrieni au încercat să fugă spre nord, către Tadcaster, dar majoritatea erau acum împinși spre dreapta în pârâul Cock Beck. Se crede că mult mai mulți oameni au murit în retragerea dezordonată decât în luptă. Un posibil motiv pentru numărul mare de morți este cel că ambele tabere hotărâseră să nu ia prizonieri. Câteva poduri peste râurile din
Bătălia de la Towton () [Corola-website/Science/321069_a_322398]
-
de la intrare s-au amenajat vitrine cu exponate relevante. Galeria de la intrare continuă, aprox. 150 m, pe tot parcursul ei cu secțiuni între 33...15 m lățime și 25...15 m înălțime, apoi cotește la stînga unde se găsește resurgența pîrîului ce o străbate. Continuarea este lipsită de ramificații importante, terminusul aflînduse la aprox. 300 m și la +40 m diferență de nivel față de intrare. O importantă colonie de lilieci își are adăpostul în această peșteră.
Peștera Unguru Mare () [Corola-website/Science/321052_a_322381]
-
în județul Bihor, pe teritoriul administrativ al comunei Roșia. Intrarea se află pe platoul Runcuri, în satul Roșia. (sau Ciur Ponor), este o cavitate de mari dimensiuni din Munții Pădurea Craiului. Accesul în peșteră este și punctul de intrare a pîrîului Ciurului în subteran. Acesta, după un parcurs scurt față de lungimea peșterii, se varsă printr-o cascadă în cursul de apă al galeriei principale. Direcția peșterii urmărește axul longitudinal arcuit al platoului sub care se află. Din ambele părți ale galeriei
Peștera Ciurul Ponor () [Corola-website/Science/321077_a_322406]
-
fereastră. Abia în 1794 s-a construit o deschidere de tip hublou, în peretele sudic și o fereastră dispusă asimetric pe latura de vest - actualmente obturată. Potrivit tradiției, tainița subterană ducea la Stânca Doamnei printr-un tunel care trecea pe sub pârâul Bașeu. În grota de la Stânca Doamnei, inclusă în barajul de la Stânca-Costești, s-ar fi ascuns în 1476 soția domnitorului Ștefan cel Mare. Intrarea în pronaos se face printr-un portal în stil gotic, încadrat într-un chenar dreptunghiular. Pronaosul are
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Ștefănești () [Corola-website/Science/321190_a_322519]
-
își îndeplinise scopul magnific de bine.” Generalul de marină Rathvon M. Tompkins, comandantul Diviziei 3 Marină, a arătat că dacă APV chiar ar fi intenționat să cucerească Khe Sanh, soldații nord-vietnamezi ar fi tăiat singura sursă de apă a bazei, pârâul aflat la 500 de metri în afara perimetrului bazei. Dacă ar fi contaminat apa, transporturile aeriene nu ar fi putut aduce pușcașilor marini suficientă apă proaspătă. General-locotenentul de marină Victor Krulak a susținut ideea că nu a existat nicio intenție serioasă
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
sfătuit cu căpeteniile sale și cu oamenii lui cei viteji ca să astupe izvoarele de apă care erau afara din cetate. Și ei au fost de părerea lui. S-au strâns o mulțime de oameni și au astupat toate izvoarele și pârâul care curge prin mijlocul ținutului aceluia. „Pentru ce”, ziceau ei, „să găsească împărații Asiriei, la venirea lor, ape din belșug?”» 2 Cronici 32:2-4 «Tot Ezechia a astupat și gura de sus a apelor Ghihon și le-a adus în
Tunelul lui Ezechia () [Corola-website/Science/320663_a_321992]
-
sunt descrise hotarele dintre moșiile diferitor sate din scutăria Zăvadine. În acest proces este inlus și satul Bălți menționat mai sus. Într-un uric a lui Alexandru Lăpușneanu din 20 august 1588 este atestat „loc de sat pe Bălți” (pe pârâul Bălți). Râulețul Bălți există și în prezent, izvorăște din satul Iliceuca și se varsă în râul Cubolta, denumirea pârâului s-a dat uitării și nu se mai utilizează. Aceeași așezare este menționată într-un alt uric, a lui Gaspar Graziani
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]