KorAP: Find »[drukola/base=pic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...326 327 328 ...572 >

14,286 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620

rachete care punctau peisajul, niște garduri albe și curățele care Îngrădeau ceva ce semăna cu capacul unui castron de supă. La sute de metri sub pămînt ședeau focoasele nucleare. — Halal protecție. Mai degrabă, ținte. — Ei, spune Anton, toată lumea apreciază un pic de atenție, nu-i așa? Wakefield rămîne fără replică: fără replică În fața vastității Vestului, fără replică În fața vastității inocenței dintre urechile lui Anton, fără replică de beat. — Trebuie să mă piș, spune și Își croiește drum cu greu printre perechile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
Anton arată către un maldăr de saci de iută dintr-un colț și Wakefield, făcut zob, se prăbușește peste ei fără măcar să-și dea seama. Se trezește Într-o lume a durerii ridicată la absolut de lumina strălucitoare și fără pic de umbră care Îi pătrunde În cap ca niște hangere. Anton doarme Îmbrăcat pe un pat de campanie. Wakefield aruncă o privire spre fața buhăită, apoi se duce Împleticit către deșert ca să borască. E aproape amiază cînd se trezește Anton

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
nepămînteni, par aproape imponderabili. Chiar am auzit oameni spunînd că „serviciile“ lor sînt un fel de ritual Înainte de a ne ucide, dar eu nu cred. Tu? Wakefield nu vrea să se gîndească la asta. CÎnd se droghează devine uneori un pic paranoic. A auzit și el de „cei care dobîndesc meșteșuguri“, dar nu știe de ce Îi servesc tot pe bogați, și nu pe cei nevoiași. Sandina Îl conduce către o bancă de lemn din grădină. O privește În timp ce se dezbracă hainele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
picioarele cuibului lui. Cu goliciunea cum acoperită, se apropie de bucătărie și tușește. Ambele femei se Întorc către el. — Nu știu ce să spun. Ar trebui să știu ce să spun, dar nu știu. Își dă seama că e Încă drogat, un pic beat, iar corpul lui Îi spune că tocmai a trecut printr-o experiență sexuală minunată. Evident că nu știe ce să spună. — Zi și tu mulțumesc, se strîmbă Beth, și apoi ia-ți tălpășița Înainte de venirea tatii. Sandina zîmbește enigmatic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
să mai fie proprietatea cuiva..., lumea devine de sticlă! Maxdrip are avanposturi peste tot În lume, producînd rîuri de cafeină consumate de burghezia planetei. Nu-i de mirare că nervii noștri sînt În pioneze. Burdușită de cafea, asezonată cu un pic de Ecstasy, puștimea sparge ferestrele Navei Amiral! Dar Wakefield nu Înțelege ceva din tot protestul acesta. Să fie oare prosperitatea americană, de la cafea la brînză, sursa Întregii mizerii globale? La televizor, fluturași și țestoase care strigă lozinci stau față În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
puiului de anarhist. — Să-l fac să protesteze pînă ejaculează. Își mișcă șoldurile și se lipește de băiat. Mă rog, fetele se așează În cerc și le dezbracă pe cele două Îndrăgostite foarte Încet, avînd grijă să le sărute un pic și să le mîngîie pe ici, pe colo.... Apoi le vezi ridicate și atîrnate de frîngii cu cătușe de catifea. Acum se află amîndouă cam la juma’ de metru de podea și fetele le leagă gleznele. Porumbițele stau față În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-s oamenii mei. Nu neg că am relații pragmatice cu un număr de patrioți, dar ei nu sînt, În majoritatea lor, persoane pragmatice. Nu sînt paranoic. — Nici n-am spus că ai fi. Dar temerile tale mi se par un pic depășite. Războiul rece s-a terminat; avem, În cele din urmă, o apărare militară coerentă. Cine să vrea să ne atace? America este acum doar o idee, o idee foarte bună care poate conduce omenirea Într-un viitor În care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
aceea a făcut o obsesie pentru cărămizi, Încuviințează Wakefield. Zamyatin Închide ochii oracular: — Trupul lui vibrează și doar atunci cînd atinge cărămizile se liniștește de Îndată. Poate că și el este poet, ca și mine. Este Întotdeauna o plăcere un pic năucitoare să-l asculți pe rus, mai ales după cîteva pahare. — Am văzut multe orașe americane, perorează Zamyatin. Aproape fiecare clădire din ele a fost demolată, astfel Încît nimeni să nu-și poată vizita trecutul decît În amintire, iar amintirile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
colț Întunecos. — Vreau și eu o casă din asta, spune barmanul. — Hm, vrei să trăiești Într-un paradox, observă Cybelle. O să trăiești singur În casa asta sau te imaginezi alături de o femeie frumoasă? — Femeile Înțeleg bine paradoxul, adaugă Franțoise, un pic ironic. Cele două femei Încep să deseneze pe șervețele, chestionîndu-l pe Wakefield despre preferințele lui pe măsură ce desenează. — Doar două camere, dormitor și bibliotecă, și o baie și bucătărie, desigur, răspunde Wakefield cînd apare problema Împărțirii. Curînd se ițesc planurile unei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586

puțin vin alb sau, și mai bine, la o apă minerală, dar Sean ținea încă în mână carafa, privind-o cu niște ochi plini de speranță. — Bine, se trezi Fran rostind cuvintele bine cunoscute proprietarului oricărui asemenea lăcaș, doar un pic. De fapt, nu era prea rea la gust. Dulceața și aroma ei subtilă de portocală erau o neașteptată alinare pentru gâtul ei. Vino și stai cu noi, Fran, îi făcu Stevie loc pe banchetă. Acești doi reporteri dedicați - arătă spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
lăsând să se vadă o bună bucată din coapsă, și că tânărul din fața ei o privea în timp ce făcea ceva de nedescris sub suplimentul despre mașini al unuia din ziarele ei. Nu ți-e rușine, îi veni să strige, n-ai pic de respect pentru o femeie însărcinată? În schimb, își strânse ziarele cu un aer plin de demnitate. — Nu mi-aș pune porția de fish’n’chips acolo în locul tău, îi zise glacial tânărului și coborî grăbit din tren. Era de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
fu atât de surprinsă, încât nici măcar nu se clinti și mănușa o lovi în plin. — Cum ai putut să-mi umilești fiul în halul ăsta? zbieră Camilla. Nu cred că ai vrut vreodată să te căsătorești. N-ai arătat nici pic de interes pentru nuntă. Nu-ți pasă decât de ziarul tău afurisit! Cum crezi că s-a simțit el? Fran se clătină, șocată de lovitura primită și de cuvintele Camillei, și recunoscu că era un grăunte de adevăr dureros în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611

nici o vină. Bine, de câteva zile parcă e mai bun, că i-a prins pe unii Regina-Mamă cu mâna la ce nu trebuie. Omul și-ar mai face și ca să mănânce. Orezul care-ți vine... prăjești o ceapă, bagi un pic de bulion și i-ai schimbat, și aspectul și gustul, de esemplu. Sau își mai face omu’ cartofi prăjiți. Că, dac-ar fi să stai 20 de ani în pușcărie, 20 de ani nu mai mănânci cartofi prăjiți deloc? Ore

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
ca să nu lucrez. Și, în privința mâncării, caut să nu mănânc carne de porc fiindcă asta-i religia mea. Deloc, nu prea se poate, fiindcă mâncarea e făcută cu carne de porc, dar nu mănânc carnea. Și... bine, asta e un pic și un considerent igieno-alimentar, fiindcă organismul în condiții în care nu are activitate cum trebuie nu e bine să-i dai și ceva greu de mistuit, fiindcă îl îmbolnăvești. Atunci, pot să mă alimentez în concordanță cu nevoile mele. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
un borcănel de dulceață, o prăjitură, o brânzică. Supărarea ei e că A. E. și-a schimbat religia. E grec. Știe doar „Kalimera“. Bunicul făcea samovare și avea o vilă în Constanța, pe Ecaterina Varga. Deci, de la Piața Ovidiu, un pic mai sus. Copil fericit. N-a fost chiar cum e generația asta - în Mercedes și în Bemveu, sau cu vilă, cu televizor color, cu mașini. Nu, n-a fost chiar așa, dar strictul necesar l-a avut. Singur la părinți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
ceva ilegal. Încercau să trăiască puțin mai bine. Chiar reușeau, dar fiecare-și alege drumul lui. La 14 ani, câștigam cam 20-25 de mii pe lună. Era bine, că era un salariu trei mii. Și ce făceam? Eram și un pic bagabont din alt punct de vedere. Mergeam mult în baruri, aveam niște prietene studente (râde) și niște prieteni tot așa, din facultate, și-mi plăcea să mă-mbrac frumos, cum v-am spus, căutam s-o ajut pe bunica mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
deja erau în facultate, majoritatea. Scopul lor era să-și facă facultatea, să-și întemeieze o casă sau să studieze... să realizeze ceva. Oricum, eu nu eram pentru așa ceva, eu eram de-o distracție. Și, bine, care au fost un pic mai inteligente m-au atras pentru că aveau ceva și-n cap. Așa, în rest și ele reprezintă o simplă distracție. Le ziceam „Hai!“ și veneau. Ne distram și după un timp le sunam. „Auzi, știi, vrei să ne-ntâlnim?“ și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
o cheamă, și mi s-a părut foarte sălbatică și foarte retrasă. Adică, repezită... A venit cineva s-o invite la dans și s-a uitat așa indignată și a zis: „Nu, nu dansez!“. Și, atuncea, mi-a atras un pic atenția reacția ei. Și-am studiat-o, am văzut că e drăguță. Fiindcă eram singur, n-aveam parteneră atunci, am vrut s-o invit la dans. Și... eu sunt un pic de modă veche în abordarea fetelor, femeilor - am căutat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
Nu, nu dansez!“. Și, atuncea, mi-a atras un pic atenția reacția ei. Și-am studiat-o, am văzut că e drăguță. Fiindcă eram singur, n-aveam parteneră atunci, am vrut s-o invit la dans. Și... eu sunt un pic de modă veche în abordarea fetelor, femeilor - am căutat să fiu mai politicos un pic și amabil. Și asta i-a plăcut. Și am dansat cu ea, am întrebat-o dacă are un iubit, ca să nu mă încurc cu cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
studiat-o, am văzut că e drăguță. Fiindcă eram singur, n-aveam parteneră atunci, am vrut s-o invit la dans. Și... eu sunt un pic de modă veche în abordarea fetelor, femeilor - am căutat să fiu mai politicos un pic și amabil. Și asta i-a plăcut. Și am dansat cu ea, am întrebat-o dacă are un iubit, ca să nu mă încurc cu cine nu trebuie (râde). Simțeam nevoia de o relație stabilă. Și, din relațiile care le avusesem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
de vorbă cu alea... Deci ăsta a fost un joc cu gust de miere. Pentru că ce mi-am propus eu, planul care mi l-am făcut a ieșit în proporție de 80%. Acum, dacă știu să trag de astea un pic, s-ar putea să devină 100%. Riscam foarte mult. Dar, dacă ești atent și nu te pierzi. Dacă n-aș fi făcut niciodată pușcărie, poate că m-aș fi pierdut și aia era. Mă halea. Dar, cum v-am spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
așezate. Am făcut eu asta și fiindcă sunt ordonat, așa cum trebuie să fie o cămăruță curată, ca lucrurile să nu fie răvășite, că nu trebuie să ai la pedeapsă mare ce nu trebuie acolo să ai, dar se adună, un pic, un pic, și, dacă nu le aranjezi și le lași depășite, e păcat să fie răvășite, mai vin colegi la vizită și vede camera destabilizată, râde de noi. Dacă nu e curat și nu e frumos mi se pare normal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
făcut eu asta și fiindcă sunt ordonat, așa cum trebuie să fie o cămăruță curată, ca lucrurile să nu fie răvășite, că nu trebuie să ai la pedeapsă mare ce nu trebuie acolo să ai, dar se adună, un pic, un pic, și, dacă nu le aranjezi și le lași depășite, e păcat să fie răvășite, mai vin colegi la vizită și vede camera destabilizată, râde de noi. Dacă nu e curat și nu e frumos mi se pare normal să râdă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
că vine în bar și dă o grămadă de bani pe băuturi și poate eu mâine nu aveam ce să mănânc acasă, mi se punea pata. Să cer. Nu-mi stătea gândul la asta. Erau exact proștii, fraierii sunt un pic mai deștepți. Era haiducie la mine, luam de la bogați și dădeam la familia mea din pușcărie, frate și tată. În ziua de azi nu are curaj nici unul pe stradă să zică de ce bați. Oamenii de frică nu se apără, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
tot, și de-abia îndrăznesc să-ntind mâna spre oameni, spre ceilalți. Ceea ce-am făcut eu, nu i-am tranșat, nu i-am făcut, oricum, n-are importanță cum. Important e că am luat viața lor. 3 Terminasem un pic de armată, mai terminasem o pedeapsă înainte. Falsuri, uz de fals și frontieră. Am ajuns. Am ajuns în Italia, Franța, Germania. Am plecat, m-au împușcat în Italia și m-au trimis înapoi. Pe vremea lui Ceaușescu, m-am urcat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]