9,079 matches
-
Poienile este o localitate componentă a orașului Pătârlagele din județul Buzău, Muntenia, România. Se situează la vărsarea râului Basca Chiojdului în râul Buzău, aflată în zona de munte, pe valea Buzăului. Poienile este o așezare rurală mică, cu 355 de locuitori la recensământul din 2002, sat de tip răsfirat, din zona de deal. În urmă recensământului populației și al locuințelor din 2011 aici locuiesc 280 de locuitori. Această localitate a avut în
Poienile, Buzău () [Corola-website/Science/299594_a_300923]
-
mai târziu, Tolstoi a reușit să creeze romane frumoase din care reies idealuri umanitare. Lev Nikolaevici Tolstoi s-a născut la 28 august 1828 pe moșia Iasnaia Poliana, gubernia Tula, la aproximativ 190 de kilometri la vest de Moscova. Însemnând "„poiană luminoasă”" în rusă, Iasnaia Poliana era o moșie de mari dimensiuni, construită într-o pădure de foioase, în secolul al XVII-lea. Tatăl său, Nikolai Tolstoi, un conte provenind dintr-o familie de nobili germani din secolul al XVI-lea
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
Cașinului". Despre ei a scris Alexandru Vlahuță în "„România pitorească”" Alte sate care își trag originile din mocani se pot întâlni în zona colinară la limita județelor Vaslui si Bacău, cum ar fi Bărtăluș-Mocani, în timp ce locuitorii mocani ai localității băcăuane Poiana Sărată, de la poalele Muntelui Mușat, susțin că așezarea lor ar reprezenta „singurul sat de mocani din țară”, o evidentă exagerare care nu diminuează însă atașamentul sincer al acestora până în ziua de azi față de identitatea mocănească. Comunitățile de oieri ca acelea
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
primul volum al seriei Andilandi „Teatru pentru prichindei: mari, mici si mititei”, Editura Mediamorphosis, 2008 - o culegere extinsă ce cuprinde textele „Viața ca o poveste”, „Când jucăriile spun pa”, „Alunecând într-o prună” și „Domnul de Ciocolată” „Aventura gemenilor dincolo de Poiana Vie”, Editura Mediamorphosis, 2009 - al doilea volum al seriei Andilandi „Când jucăriile spun pa” - pagina spectacolului de la Teatrul Ion Creangă Tărâmul lui Andilandi - site-ul volumului „Călătoria lui Vlad în Celălalt Tărâm” Editura LiterNet Andilandi - Călătoria lui Vlad în Celălalt
Sînziana Popescu () [Corola-website/Science/299717_a_301046]
-
a indreptat spre iminenta retrogradare (la finele sezonului 1997-'98). În sezonul 1998-1999, Sportul Studențesc este la un pas de a retrograda în Divizia C (catastrofa fiind evitată prin obținerea celor 3 puncte în ultima etapă a campionatului, 5-1 cu Poiana Câmpina), iar președintele „Mac” Popescu face mari eforturi pentru a găsi un investitor cu bani care să preia echipa aflată într-o situație delicată. Problemele au fost rezolvate prin cooptarea în conducere a omului de afaceri Vasile Șiman, 30 de
FC Sportul Studențesc București () [Corola-website/Science/299068_a_300397]
-
(n. 20 octombrie 1933, comuna Poiana Câmpina, Câmpina, județul Prahova) este un critic și istoric literar, biograf, profesor de literatură română. Este fiul lui Ana și Titi Bălu. Este licențiat al Facultății de Filologie a Universității din București, precum și în Drept 1964. Și-a susținut teza
Ion Bălu () [Corola-website/Science/299082_a_300411]
-
germană, română și ucraineană. În anul 1834, 30 de familii de muncitori polonezi au pus bazele coloniei Solonețul Nou, iar alte 24 de familii au înființat cu un an mai târziu satul Pleșa. În anul 1842 a luat naștere localitatea Poiana Micului, unde s-au stabilit 40 de familii venite din Nova Huta. Colonii poloneze au mai fost înființate și în Bucovina, la Moara (Bulai), Păltinoasa, unde azi sunt cca. 80 de familii cu 256 de persoane polone. Localitatea Vicșani, cunoscută
Polonezii din România () [Corola-website/Science/299195_a_300524]
-
respectiv 6,2 mp/locuitor. Ținând cont că media pentru România este de 12 mp/locuitor, se înregistrează un deficit de spațiu verde de 5,8 mp/locuitor. Peisajul natural al orașului este reprezentat de pădurile de pe Dealul Harbuzului, de la Poiana Ursului și de pe Dealul Siliștea. Vegetația azonală se găsește în luncile Siretului și Sucevei unde apar suprafețe de păduri de salcie, plop, răchită și arin negru (zăvoaie de luncă) și o vegetație ierboasă alcătuită din stuf, papură, pir, iarba câmpului
Liteni () [Corola-website/Science/299252_a_300581]
-
Rotunda: În 1824 se ridică biserica satului. Siliștea (Seliște): Cea mai veche mărturie este din 20 octombrie 1606 când Simion Movilă întărește fiilor lui Toader Stânijanul o parte din satul Siliște pe Șomuz, cu părți de moară, din câmp, din poiene și bălți. Vercicani: Cea mai veche mărturie este din 20 septembrie 1479 când Ștefan cel Mare dă Mitropoliei Sucevei satul Vercicani pe Siret și primește satul Jicovul de Jos cu mori și vamă. Evenimentele istorice din Moldova din a doua
Liteni () [Corola-website/Science/299252_a_300581]
-
prin localitățile balneare Cranz, Neukuhren, Palmnicken, Rauschen. Deja din epoca de piatră sunt descoperite urme istorice ale așezărilor omenești. Astfel de urme arheologice s-au găsit în satele prusace: Juditten (în limba prusacă = negru), Kosse (prusacă: pomi mici), Tragheim (prusacă: poiană), Sackheim (pusacă: rășină de pin), Laak (prusacă: tufișul iepurelui) ș.a.m.d. Insula Dom a fost consolidată din cauza inundațiilor dese, în anul 1327 putând fi locuită. Ținutul de la Marea Baltică, în jurul anului 1000 e.n., era locuit de popoarele baltice "pruți". În
Kaliningrad () [Corola-website/Science/299245_a_300574]
-
este un oraș în județul Suceava, Moldova, România, format din localitatea componentă (reședința), și din satele Budeni, Gulia, Poiana, Poienari, Probota, Siliștea Nouă și Valea Poienei. La recensământul din anul 2011, localitatea avea o populație de de locuitori, fiind al optulea centru urban ca mărime al județului. A fost declarat oraș prin Legea 83/2004, împreună cu alte 7 localități
Dolhasca () [Corola-website/Science/299255_a_300584]
-
este un oraș în județul Suceava, Moldova, România, format din localitatea componentă (reședința), și din satele Budeni, Gulia, Poiana, Poienari, Probota, Siliștea Nouă și Valea Poienei. La recensământul din anul 2011, localitatea avea o populație de de locuitori, fiind al optulea centru urban ca mărime al județului. A fost declarat oraș prin Legea 83/2004, împreună cu alte 7 localități din județul Suceava. Dolhasca este un oraș
Dolhasca () [Corola-website/Science/299255_a_300584]
-
și pentru că aici s-a născut în 1939 actorul Alexandru Arșinel. Dolhasca este așezată pe valea râului Siret, în extremitatea sud-estică a județului Suceava, la limita cu județele Iași și Botoșani. Din structura orașului Dolhasca fac parte satele: Budeni, Gulia, Poiana, Poienari, Probota, Siliștea Nouă și Valea Poienei. Orașul se află în Podișul Sucevei, într-o zonă cu întinse suprafețe agricole, dar și păduri de fag și stejar. Teritoriul localității este situat lângă cursul râului Siret, fiind străbătut și de cursul
Dolhasca () [Corola-website/Science/299255_a_300584]
-
1939 actorul Alexandru Arșinel. Dolhasca este așezată pe valea râului Siret, în extremitatea sud-estică a județului Suceava, la limita cu județele Iași și Botoșani. Din structura orașului Dolhasca fac parte satele: Budeni, Gulia, Poiana, Poienari, Probota, Siliștea Nouă și Valea Poienei. Orașul se află în Podișul Sucevei, într-o zonă cu întinse suprafețe agricole, dar și păduri de fag și stejar. Teritoriul localității este situat lângă cursul râului Siret, fiind străbătut și de cursul afluentului Șomuzul Mare. Drumul județean DJ 208A
Dolhasca () [Corola-website/Science/299255_a_300584]
-
-lea î.Hr. Tot în această zonă au fost descoperite două bordeie din secolele al VI-lea și al VII-lea d.Hr. O dovadă a continuării populării acestui teritoriu în secolul al XIV-ea este temelia vechii Mănăstiri Sfântul Nicolae din Poiana, situată la circa 500 metri sud de Mănăstirea Probota (care datează din secolul al XVI-lea, fiind ctitoria domnitorului Moldovei Petru Rareș). Stema localității Dolhasca se compune dintr-un scut tăiat. În partea superioară, pe fond de contrahermină, un cap
Dolhasca () [Corola-website/Science/299255_a_300584]
-
Național Brukenthal). d) O fibulă de bronz în formă de ancoră din epoca romană (Muzeul Național Brukenthal). 2. În punctul "Pășunea din Deal" a fost identificată o locuire din faza B a culturii eneolitice Petrești. Așezarea se află într-o poiană situată la o înălțime de 700 m. altitudine absolută (Muzeul Național Brukenthal); Muzeul Mediaș). 3. La poalele cetății "În Șes", s-au descoperit fragmente ceramice. Lipsesc alte precizări. Epoca descoperirilor nu a fost determinată (Muzeul Național Brukenthal). 4. În locul numit
Agârbiciu, Sibiu () [Corola-website/Science/299826_a_301155]
-
DNE 15A, Apoldu de Jos este așezată la jumătatea distanței: cca 40 km de fiecare. Această dispunere a satelor a creat, în vechime, o zonă de polarizare în jurul localității Miercurea, zonă formată din satele Apoldu de Jos, Apoldu de Sus, Poiana, Jina, Dobârca, Ludoș, Gusu (județul Sibiu), Doștat, Cunța, Spring, Gârbova (județul Alba). Miercurea s-a impus de-a lungul istoriei ca centru sau subcentru administrativ (scaun sau plasă), datorită poziției mediane față de zona numită Mărginime și satele agricole din Valea
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
de guvernul național-legionar, în perioada când România, aliata Germaniei Naziste, încerca să păstreze relații amicale cu URSS. În 1941, după Rebeliunea legionară, este din nou arestat de regimul conducătorului Ion Antonescu și eliberat, însă i se impune domiciliu obligatoriu la Poiana Țapului în 1943. Mai târziu, în același an, revine la București. În aprilie, Pătrășcanu este contactat de Ioan Mocsony-Stârcea, baron de Foen, mareșal al Curții Regale între 1942 și 1944, să încheie o înțelegere între monarh și comuniști în scopul
Lucrețiu Pătrășcanu () [Corola-website/Science/299906_a_301235]
-
la cercetări sistematice în davele geto-dace) au fost continuate de către elevii lui cum ar fi: G. Mateescu, R. Vulpe, V. Dumitrescu, Gh. Ștefan, I. Nestor, etc. Au fost realizate săpături pentru descoperirea cetăților geto-dace în toate regiunile țării: Tinosu (Prahova), Poiana pe Siret (Galați), în munții Orăștiei - Sarmizegetusa Regia, Popești pe Argeș (Ilfov), Covasna și Jigodin în Transilvania răsăriteana, Pecica în cea apuseana, etc. Desigur nu trebuie să trecem cu vederea nici contribuțiile unor oameni de știință străini, precum S. Casson
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
anul 1648, iar în toamna aceluiași an călugării, în frute cu „[...]Calivit egumenul cil bătrân și schimnic[...]“ și cu Dragomir, iuzbașa din Sărata (unul din ctitori), au primul proces cu călugării de la mănăstirea Găvani pentru dreptul de folosință al unei poiene (D.R.H., B, vol.XXXII, p. 264-265). Într-un act din 24 ianuarie 1694 dat de Constantin Brâncoveanu, găsim mănăstirea ruinată, ca multe din ctitoriile lui Matei Basarab, iar domnitorul iubitor de cultură dar și prețuitor al operei strămoșilor săi, o
Mănăstirea Pinul () [Corola-website/Science/298842_a_300171]
-
789 km și se varsă în Tisa. Mureșul izvorăște din Munții Hășmașu Mare, străbate Depresiunea Giurgeu și Defileul Deda - Toplița, traversează Transilvania separând Podișul Târnavelor de Câmpia Transilvaniei, străbate culoarul Alba-Iulia - Turda, în Carpații Occidentali separă Munții Apuseni de Munții Poiana Ruscă, străbate Dealurile de Vest, Câmpia de Vest trecând prin municipiul Arad spre Ungaria, unde se varsă în râul Tisa. Pentru 22,3 km râul marchează frontiera româno-ungară. Afluenți: Târnava Mare, Târnava Mică (din Carpații Orientali) ce se unesc la
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
de valea Bejanului, terasele apar ca nivele extinse pe interfluvii care coboară din dealurile Bejan, Roșilor și Moțar, după care se efilează până la dispariție spre intrarea râului în defileul de la Șoimuș. La vest de localitatea Deva, până la Zam, între Munții Poiana Ruscăi la sud, și Munții Apuseni (Munții Metaliferi) la nord, Mureșul își sculptează o vale îngustă cu aspect de defileu (în fapt o succesiune de îngustări ale văii de 1-3 km în alternanță cu lățimi de până la 5-6 km, adevărate
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
trenul sau cu autobuzul, drumul este de aproximativ două ore și jumătate. Zakopane are o altitudine de 800-1.000 de metri deasupra nivelului mării. Cele mai vechi actele care menționează Zakopane datează din secolul al XVII-lea, care descrie o poiană numită Zakopisko. În anul 1676 a fost un sat cu 43 de locuitori. Zakopane a devenit un centru pentru industria minieră și metalurgică din regiune, în secolul al IXX-lea, fiind cel mai mare centru de metalurgie din Galiția. Acesta
Zakopane () [Corola-website/Science/297820_a_299149]
-
În primăvara lui 1902 a participat la prima expoziție a Tinerimii artistice cu opt tablouri, dintre care s-a ramarcat capodopera "După ploaie la Băneasa". O dată cu venirea verii, Luchian a părăsit spitalul și a mers la Govora și apoi la Poiana din Bărăgan unde a făcut o mulțime de schițe. La Govora l-a cunoscut pe colecționarul de artă Virgil Cioflec, cu care a legat o strânsă prietenie. Cu Cioflec, Ștefan Luchian a purtat o corespondență intensă, fapt ce l-a
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
de creație. În anii următori, Luchian a făcut o mulțime de peisaje în pastel, ulei și acuarelă. În fiecare vară însoțit de familia Cocea în mijlocul căreia a trăit până la sfârșitul vieții, a pictat în mijlocul naturii la Constanța (1903, 1904), la Poiana din Ialomița (1904 și anii următori), la Techirghiol (1903, 1904), Govora (1902), Bărăgan (1902), Filipeștii de Pădure (1903), Brebu (1908), Bărăgan și Moinești (1909). În restul anului a pictat peisaje din București, din locurile unde se muta cu locuința și
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]