9,288 matches
-
ilustra, vom urmări modul de funcționare a predicatelor funcționale în situații variate: într-o primă etapă, în interiorul secvențelor descriptive omogene, apoi, în secvențe eterogene. Această diversitate ne va permite să arătăm cum prin intermediul predicatelor funcționale se face trecerea de la descriptiv (polul lui a fi) la narativ sau injonctiv (polul lui a face). A. Predicatele funcționale în interiorul unei secvențe descriptive omogene 1. Caz [1]: Predicatele funcționale descriu acțiuni, din care trebuie derivate TRĂSĂTURILE unui actor Este vorba cel mai adesea de a
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
funcționale în situații variate: într-o primă etapă, în interiorul secvențelor descriptive omogene, apoi, în secvențe eterogene. Această diversitate ne va permite să arătăm cum prin intermediul predicatelor funcționale se face trecerea de la descriptiv (polul lui a fi) la narativ sau injonctiv (polul lui a face). A. Predicatele funcționale în interiorul unei secvențe descriptive omogene 1. Caz [1]: Predicatele funcționale descriu acțiuni, din care trebuie derivate TRĂSĂTURILE unui actor Este vorba cel mai adesea de a caracteriza un personaj (sau un obiect) descriindu-i
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
demonstrarea existenței unui continuum postulat la începutul capitolului între descriere, pe de o parte și povestire sau rețetă, pe de altă parte. C. Schemă recapitulativă Dacă schema 33, p. 190 pune foarte bine în evidență un continuum între cei doi poli ai lui A FI și A FACE, ea arată de asemenea o mare diferență între DA și POVESTIRE. La început se credea că există o simetrie între partea superioară, adică cazul de eterogenitate între descriptiv și injonctiv și partea inferioară
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Citoplasma este brăzdată de o rețea de microtubuli și filamente, care realizează un sofisticat sistem de comunicare, de compartimentare a celulei și de transport a produșilor secretori în mediul din jur. Ca și alte celule epiteliale, celulele β sunt polarizate: polul bazo-lateral este orientat către capilarul din vecinătate, iar polul apical este orientat către spațiul intrainsular, opus celui bazal. Între celulele β alăturate există complexe joncționale strânse (de tip „tight”), joncțiuni comunicante (de tip „gap”) sau joncțiuni de adezivitate strânsă (de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
filamente, care realizează un sofisticat sistem de comunicare, de compartimentare a celulei și de transport a produșilor secretori în mediul din jur. Ca și alte celule epiteliale, celulele β sunt polarizate: polul bazo-lateral este orientat către capilarul din vecinătate, iar polul apical este orientat către spațiul intrainsular, opus celui bazal. Între celulele β alăturate există complexe joncționale strânse (de tip „tight”), joncțiuni comunicante (de tip „gap”) sau joncțiuni de adezivitate strânsă (de tip „desmozom”). O comunicare rapidă între celule este predictibilă
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
esențială a organismului uman este în final dependentă de „suprema” celulă β pancreatică, cea mai importantă celulă implicată în diabetogeneză și una dintre cele mai rafinate celule ale corpului uman. În mecanismul diabetogen al AGL trebuie avut în vedere și polul periferic de acțiune al acestora. Faptul că scăderea medicamentoasă a AGL plasmatici (cu acid nicotinic, de exemplu), influențează atât insulinosecreția (care crește) cât și insulinorezistența periferică (care scade), sugerează existența unei relații fiziologice AGL/secreție de insulină/utilizarea periferică a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
și care vor deschide seria criticilor formulate de "educația nouă". După cum pe plan filosofic gînditorul american ținuse să depășească opoziția dintre materialism și idealism, tot așa și în construirea sistemului pedagogic a urmărit să se situeze dincolo de teoriile aflate la poli opuși. În fundamentarea teoriei sale, pedagogul american a pornit, de cele mai multe ori, de la delimitarea a două poziții extreme, care se înfruntau și pe care tinde să le depășească. Astfel, el distinge două concepții fundamentale asupra educației: una dintre ele aprecia
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
liberală întemeiată, așadar, pe studiu livresc se cultivă inteligența, fiecare elev ajungînd să gîndească în mod personal, să aprecieze faptele și ideile cu care se confruntă prin prisma valorilor "permanente" ale umanității. Dacă progresivismul absolutizează schimbarea, perenialiștii se situează la polul opus, absolutizînd permanența. Dacă progresivismul vrea să aducă școala cît mai mult în miezul problemelor lumii contemporane și s-o lege de viitor, perenialismul tinde spre ancorarea ei cît mai puternică în trecut. Se ajunge astfel la o teorie pedagogică
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
unui al treilea tip de dinamică antagonistă, ce coexistă cu cea a eterogenității, care guvernează materia vie, și cu cea a omogenizării, care guvernează materia fizică macroscopică. Acest nou mecanism dinamic presupune existența unei stări de echilibru riguros, exact între polii unei contradicții, într-o semi-actualizare și o semi-potențializare strict egale. Această stare, numită de Lupasco starea T ("T" fiind inițiala "terțului inclus"), caracterizează lumea microfizică, lumea particulelor. Noua dinamică acționează ca o veritabilă forță conciliatoare între eterogenizare și omogenizare. Structura
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
spațiu, ci derulează un spațiu. Nu există obiecte în spațiu, ci spațiu în obiecte; obiectele nu sunt localizate, ci localizează, creează localizări. Spațiul, ca și timpul sunt funcții de elemente, mai degrabă ansambluri, sisteme de elemente... "39. În fine, fiecare pol al structurii ternare omogen-eterogen-stare T conduce la un spațiu-timp propriu. În consecință, timpul corespunzător unei actualizări va fi necesarmente discontinuu, căci rezultă din acțiunea concomitentă a acestor trei poli cu spațiul-timpul asociat fiecăruia: "Orice timp evoluează în sacade, în salturi
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
elemente, mai degrabă ansambluri, sisteme de elemente... "39. În fine, fiecare pol al structurii ternare omogen-eterogen-stare T conduce la un spațiu-timp propriu. În consecință, timpul corespunzător unei actualizări va fi necesarmente discontinuu, căci rezultă din acțiunea concomitentă a acestor trei poli cu spațiul-timpul asociat fiecăruia: "Orice timp evoluează în sacade, în salturi, prin înaintări și reculuri, prin însăși constituția dialecticii care îi dă naștere... Temporalitatea logică este astfel discontinuă... "40. Fecunditatea abordării lupasciene a spațiului-timp în muzică 41 și literatură este
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
defini sacrul ca fiind tocmai tot ceea ce este ireductibil în raport cu operațiile mentale? Totul se petrece, în modelul pe care îl propunem, ca și cum nu ar exista o opoziție, ci o cooperare permanentă între rațional și irațional, care se manifestă ca doi poli contradictorii ai unei aceleiași Realități, care îi transcende pe amîndoi. Totul se petrece ca și cum ar exista o interacțiune reciprocă, o transformare reciprocă între rațional și irațional. Iraționalul nu apare ca atributul unei entități exterioare sferei cognoscibile, ci ca pol al
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
doi poli contradictorii ai unei aceleiași Realități, care îi transcende pe amîndoi. Totul se petrece ca și cum ar exista o interacțiune reciprocă, o transformare reciprocă între rațional și irațional. Iraționalul nu apare ca atributul unei entități exterioare sferei cognoscibile, ci ca pol al unui dinamism care îl înglobează și în centrul căruia se află omul. Acest dinamism este sursă de libertate, de spontaneitate, de creativitate în evoluția sistemelor naturale. Imaginea pe care o propunem este destul de apropiată de concluziile care se conturează
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
a Realității înseși. TERȚUL TRĂIT Structura ternară a Realității se află înscrisă în omul însuși: centrul intelectual reprezintă dinamismul eterogenizării, centrul motor dinamismul omogenizării și centrul emoțional dinamismul stării T. Viața întreagă a omului este o pendulare între cei trei poli ai ternarului. Dinamismul intelectual (prin forma sa trunchiată "metal") poate conduce la moarte prin extrema diferențiere (și asta se poate întîmpla dacă știința devine religie unică, absolută a omului). Dinamismul motor poate conduce la moarte prin realizarea identității absolute, non-contradictorii
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Heisenberg regrupează numeroasele regiuni de realitate în trei niveluri distincte. "Este clar afirmă el că organizarea regiunilor ar trebui să se substituie diviziunii grosolane a lumii într-o realitate subiectivă și o realitate obiectivă și să se desfășoare între acești poli ai subiectului și obiectului în așa fel încît la limita sa inferioară să se afle regiunile în care putem obiectiva complet. Apoi, ar trebui să vină regiunile în care stările lucrurilor nu pot fi complet separate de procesul de cunoaștere
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
său, ceea ce dă naștere unei conștiințe a conștiinței sale și o conștiință a inconștiinței sale. Din nefericire, conflictul, în virtutea logicii clasice a non-contradicției care guvernează toate demersurile științifice, înspăi-mîntă și trebuie eliminat. Pacientul va trebui deci, plecînd de la acest dublu pol al contradictoriului antagonist, să încline doar spre unul din poli printr-o defulare puternică, dacă nu chiar totală"20. Pentru Lupasco, "normalitatea" este conflictul. Lupasco dezvoltă această idee în capitolul "Dialecticele normale și patologice și dialectoterapia antagonistă. Paradialecticele". Însă aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
o conștiință a inconștiinței sale. Din nefericire, conflictul, în virtutea logicii clasice a non-contradicției care guvernează toate demersurile științifice, înspăi-mîntă și trebuie eliminat. Pacientul va trebui deci, plecînd de la acest dublu pol al contradictoriului antagonist, să încline doar spre unul din poli printr-o defulare puternică, dacă nu chiar totală"20. Pentru Lupasco, "normalitatea" este conflictul. Lupasco dezvoltă această idee în capitolul "Dialecticele normale și patologice și dialectoterapia antagonistă. Paradialecticele". Însă aceasta este, trebuie s-o recunoaștem, prea puțin pentru a putea
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
ca pasiv (-)"21. Cuplul (ochi/corp) corespunde binarului (PA, PP). Deci există într-adevăr un cuaternar (AA, AP; PA, PP). În acest cuaternar nu există nici principiu T, nici stare T. Terțul inclus este complet absent aici. "Axa verticală a polilor, ne spune în fine Abellio, face să apară două alte mișcări inverse una față de cealaltă, una orientată spre exemplu în jos, în sensul acumulării de instrumente de către corp, prin care putem spune că lumea se încarnează în noi, cealaltă orientată
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
bineînțeles, adaptată la specificul și particularitățile individuale). Astfel, dacă joggingul este practicat pe o perioadă lungă de timp fără a crește ușor și intensitatea efortului, fitness-ul aerobic va scădea, iar eficiența joggingului pentru activitatea respiratorie va fi diminuată. La polul opus, practicarea joggingului cu creșterea ușoară și treptată a intensității efortului, va angrena automat și o îmbunătățire a capacității aerobe a practicantului de jogging. 1.1.3. Efectele joggingului asupra activității psihice Plecând de la o simplă constatare, ca urmare a
Jogging de la A la Z by Alexe Dan Iulian / Alexe Cristina Ioana () [Corola-publishinghouse/Science/1592_a_3066]
-
lungul coastelor Mediteranei, ale Oceanului, ale Mării Nordului. În secolul al XII-lea, Bîlciurile din Champagne au constituit un punct de cotitură în ceea ce privește schimburile între țările mediteraneene și țările din zona de nord-vest. Genova, Pisa și Veneția reprezintă, alături de delta Escaut-Meuse-Rhin, polii noilor dezvoltări economice. În secolul al XIII-lea, bancherii italieni se instalează la Londra, Paris, Bruges sau Madrid. Creșterea economică este uneori afectată, fiind sortită dispariției sau regreselor. Astfel, Războiul de 100 de Ani distruge Bîlciurile din Champagne, însă în
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
dezordine/organizare în cadrul căreia se dezvoltă "economia-lume" în care se transformă economia europeană: "De fiecare dată cînd se produce o descentrare, are loc și o recentrare, ca și cum o economie-lume nu ar putea exista în lipsa unui centru de gravitate, a unui pol. În cazul Europei și al zonelor pe care și le anexează aceasta, s-a produs o centrare în jurul anilor 1380, de care a beneficiat Veneția. Către 1500, are loc un salt brusc și uriaș de la Veneția la Anvers, iar apoi
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
dintre cei superiori, impozanții arieni blonzi. Acest rasism, inițial de sorginte anglo-saxonă, apoi germanică, dezintegrează dintr-odată orice solidaritate europeană, fapt demonstrat de exacerbarea naționalismelor și de rivalitățile din acest moment dezlănțuite cu privire la colonii, piețe, materii prime, "spații vitale". La polul opus al naționalismelor, al căror caracter războinic se manifestă din ce în ce mai mult, visul de întemeiere a Statelor Unite ale Europei, care apăruse sub formă ectoplasmatică în "utopiile" secolului al XVII-lea (William Penn, abatele de Saint-Pierre) sau "proiectul păcii perpetue" al lui
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
impun la finele secolului al XVIII-lea, mai întîi la singular: civilizația este mai degrabă antonimul barbariei, cultura, antonim mai degrabă al naturii. Cultura și civilizația determină două polarizări: termenilor de singularitate, subiectivitate, individualitate ai celei dintîi le corespund la polul opus noțiunile de transmisibilitate, de obiectivitate, de universalitate ale celei de-a doua. Noțiunile își vor căpăta forma de plural în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, odată cu recunoașterea și a altor culturi și civilizații în afară de a noastră
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
lungul acestei perioade, cuvîntul principal folosit pentru caracterizarea URSS nu mai este stalinism, și nici totalitarism sau imperialism. Potrivit publicației Le Monde sau jurnaliștilor de televiziune francezi, URSS și sateliții săi țineau de socialism, iar țările occidentale se situau la polul opus, al capitalismului. După 1970, optica s-a schimbat. Lagărul de concentrare sovietic nu mai este perceput ca un accident istoric supradeterminat de asediul capitalist și legat de persoana lui Stalin, ci ca esența însăși a sistemului, desemnat și în
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
recăderea sa în dizgrație, moartea lui Mao, mașinațiile Văduvei roșii și ale "bandei celor patru"*** (1976). Vietnamul eliberator se transformă în asupritor (fuga așa-numiților boat-people**** începînd cu 1976), apoi în stat colonialist (invadarea Cambodgiei în 1978), după ce Cambodgia lui Pol Pot devenise o închisoare dementă (1976-1978). Mini-paradisul cubanez se degradează în infern de buzunar, și în cele din urmă Chivotul Legii roșii se pierde undeva între Angola și Abisinia. Lumea a Treia ne dezvăluie nu că va salva lumea, ci
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]