9,297 matches
-
În perioada următoare, boii conduși de Boian (Ștefan Sileanu) și tauriscii conduși de Critas s-au supus triburilor celtice conduse de druidul Breza (Constantin Dinulescu), marele preot al zeiței iepe Epone și ucigașul druidului Dagda. Nemulțumit de stăpânirea lui Burebista, principele trădător Hierpus (Dan Antoci) rupe alianța cu dacii și se supune celților. Boii conduși de Boian atacă ținuturile de graniță din partea de apus, furând aurul agatârșilor, ducând fetele și femeile în robie și ucigându-l pe regele Lup (Vasile Nițulescu
Burebista (film) () [Corola-website/Science/323965_a_325294]
-
graniță din partea de apus, furând aurul agatârșilor, ducând fetele și femeile în robie și ucigându-l pe regele Lup (Vasile Nițulescu). Motivul înfrângerii îl constituie faptul că paznicii ținutului erau beți și au fost căsăpiți, iar Burebista poruncește tăierea viilor. Principele Țap (Iulian Necșulescu) îi ajunge din urmă pe boi, iar Hierpus este grav rănit în confruntare. Pentru a stinge conflictul apărut, Burebista îi trimite ca soli la druidul Breza și regina Hebe pe druidul Șved, trimisul regilor cerbilor, și pe
Burebista (film) () [Corola-website/Science/323965_a_325294]
-
celților. Deceneu îl anunță că în curând va avea loc o eclipsă de soare, iar regele se gândește să se folosească de acest semn ceresc pentru a evita războiul cu celții. În primele lupte sunt uciși Boian, regele boilor, și principele dac Castaboca. Celții se baricadează în cetate și amenință să ucidă robii daci (copii și femei). Atunci Burebista îi cere lui Critas, prințul tauriscilor, să-l abandoneze pe druidul Breza și să încheie pace cu dacii, afirmând că marele preot
Burebista (film) () [Corola-website/Science/323965_a_325294]
-
singurii strămoși direcți ai românilor. În opoziție cu aceștia apare trădătorul de neam și de țară Hierpus. Istoricul Ciprian Plăiașu a constatat că în film sunt prezente o serie de elemente care țineau de „Epoca de Aur”: întruniri frecvente (consiliul principilor, consiliul armelor și fortificațiilor, întâlnirea cu diplomații străini Acornion și Mitran - sfetnicul regelui Mithridates al VI-lea Eupator-, întâlnirea lui Magna mater, consiliul de război înainte de conflictele cu boii și tauriscii, consiliul lui Cezar după cucerirea Galiei), ceremoniile (ceremonia încoronării
Burebista (film) () [Corola-website/Science/323965_a_325294]
-
Fiica lui Costache Conachi, Cocuța, s-a căsătorit la Țigănești, la 2 iunie 1846, cu grecul Nicolae Vogoride (fiul lui Ștefan Vogoride, fost caimacam și capuchehaie a Moldovei la Constantinopol), viitor caimacam al Moldovei (1857-1858). La nuntă a asistat și principele Mihail Sturdza, a cărei soție (Smaranda Sturdza) era sora lui Nicolae Vogoride. Marele logofăt Costache Conachi a murit la 4 februarie 1849, fiind înmormântat lângă soția sa, în cimitirul Bisericii Banu. Ulterior, rămășițele pământești ale lui Costache Conachi și soției
Biserica Sfântul Nicolae din Țigănești () [Corola-website/Science/324003_a_325332]
-
pe care o ctitorise. Averea sa (satul Țigănești și încă 32 de sate întregi sau părți de sate) a fost lăsată fiicei sale, Cocuța Vogoride-Conachi. După moartea lui Nicolae Vogoride, Cocuța Conachi s-a căsătorit la 10 iunie 1864 cu principele italian Emanuele Ruspoli. A decedat la 22 februarie 1870 și a fost înmormântată la moșia familiei de la Țigănești. În anul 1881, Emanoil Conachi-Vogoride, fiul Cocuței, a vândut conacul și moșia de la Țigănești lui Tache Anastasiu, în timp ce partea de moșie aflată
Biserica Sfântul Nicolae din Țigănești () [Corola-website/Science/324003_a_325332]
-
plătea tribut Imperiului Otoman. După victoria Bulgariei în Războiul Sârbo-Bulgar care a urmat, "status quo"ul a fost recunoscut de Poartă prin Acordul de la Tophane din 24 martie 1886. Prin acesta, sultanul Abdul-Hamid al II-lea l-a numit pe principele Bulgariei (fără a da numele cuiva anume) în funcția de Guvernator General al Rumeliei Orientale, păstrând fosta distincție între cele două entități statale și respectând litera tratatului de la Berlin. Era clar, însă, pentru Marile Puteri că unirea dintre Principatul Bulgariei
Rumelia Orientală () [Corola-website/Science/319434_a_320763]
-
9 octombrie 1878 și 18 mai 1879. În perioada anexării bulgare, Gheorghi Stranski a fost numit "Comisar pentru Bugaria de Sud" (9 septembrie 1885 - 5 aprilie 1886), iar când provincia a revenit sub suveranitate oficială otomană, dar sub control bulgăresc, Principele Bulgariei a fost recunoscut de Sublima Poartă ca Guvernator General. Cum era cazul în secolul al XIX-lea și cu alte regiuni ale Imperiului Otoman, Rumelia Orientală avea o structură etnică diversă. Cele mai vechi informații despre compoziția etnică a regiunii
Rumelia Orientală () [Corola-website/Science/319434_a_320763]
-
la nepot, vlădicii fiind membri ai ordinului clerului negru (adică clerul monahal) cărora le era interzis să se căsătorească. O schimbare a fost introdusă de către Danilo I, care a refuzat demnitatea episcopala, s-a căsătorit și a declarat rangul de principe ca fiind ereditar pe linie masculină. Cum Mirko Petrović-Njegos renunțase la pretenția să la tron, fiul său a fost desemnat prinț moștenitor și vechiul sistem de succesiune a continuat, astfel, accidental. Prințul Nikola, care fusese instruit de mic pentru cariera
Nikola I al Muntenegrului () [Corola-website/Science/319517_a_320846]
-
și Cașin a fost cel care a demolat conacul medieval aflat pe proprietate, construind o clădire mai amplă refolosind unele segmente ale vechii clădiri. Cel mai vechi corp al clădirii actuale datează din 1532, restul fiind adăugate între 1631-1632. Vărul principelui a dorit încă de la început o reședință demnă de un principe care să exprime o influență a vieții politico-administrative a Principatului și a reușit să ilustreze acest aspect prin detaliile construcției: scara monumentală, bastioanele decorate cu inscripții și blazoane și
Castelul Lázár () [Corola-website/Science/318967_a_320296]
-
pe proprietate, construind o clădire mai amplă refolosind unele segmente ale vechii clădiri. Cel mai vechi corp al clădirii actuale datează din 1532, restul fiind adăugate între 1631-1632. Vărul principelui a dorit încă de la început o reședință demnă de un principe care să exprime o influență a vieții politico-administrative a Principatului și a reușit să ilustreze acest aspect prin detaliile construcției: scara monumentală, bastioanele decorate cu inscripții și blazoane și cornișa pictată după stilul renascentist. Recent, construcția a fost cercetată de către
Castelul Lázár () [Corola-website/Science/318967_a_320296]
-
armate. În această calitate el exercita "comanda de căpetenie" în timp de război. Pe timp de război acesta putea delega atribuțiile executive ale comenzii de căpetenie unui "generalisim", așa cum s-a întâmplat în timpul celui de-Al Doilea Război Balcanic, când principele moștenitor Ferdinand a fost numit generalisim, la 24 iunie 1913 și însărcinat cu conducerea operațiunilor Armatei României în Bulgaria. Comandanți de Căpetenie Ministerul de Război avea un rol pur administrativ, fără atribuții în comanda operativă. Sarcinile sale principale erau gestionarea
Ordinea de bătaie a Armatei României (1916) () [Corola-website/Science/333018_a_334347]
-
Pentru Consiliu Președintele O. SCHILY ANEXĂ LISTA COMUNĂ AVUTĂ ÎN VEDERE LA ART. 1 I. STATE: Afganistan Ghana Republica Dominicană Albania Guyana Republica Federală Iugoslavia (Serbia și Muntenegru) Algeria Guineea România Angola Guineea Bissau Rusia Arabia Saudită Guineea Ecuatorială Rwanda Armenia Haiti Sao Tome și Principe Senegal Azerbaidjan India Sierra Leone Bahrain Indonezia Siria Bangladesh Iraq Somalia Benin Iran Sudan Belarus Iordania Sri Lanka Bhutan Kazahstan Surinam Birmania/Myanmar Kirghistan Tadjikistan Bulgaria Kuwait Tanzania Burkina Faso Laos Thailanda Burundi Liban Togo Cambodgia Liberia Tunisia Camerun Libia Turkmenistan Capul Verde Madagascar
jrc4185as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89349_a_90136]
-
fundamentale, precum și ale statului de drept, principii care sunt comune tuturor statelor membre și trebuie să respecte drepturile fundamentale, garantate de Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, rezultate din tradițiile constituționale comune tuturor statelor membre, ca principii generale ale dreptului comunitar. (3) dreptul la egalitate în fața legii și protecție împotriva discriminării pentru toate persoanele constituie un drept universal recunoscut de Declarația Universală a Drepturilor Omului, de Convenția Națiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare a femeilor
jrc4592as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89758_a_90545]
-
Țara Românească și-a obținut temporar independența față de Imperiul Otoman. Vlad Țepeș a devenit vestit prin severitatea sa și pentru că obișnuia să își tragă inamicii în țeapă. Din cauza conflictelor cu negustorii brașoveni, aceștia l-au caracterizat, propagandistic, ca pe un principe cu metode de o cruzime demonică. În 1453, resturile Imperiului Bizantin sunt cucerite de otomani, care obțineau astfel controlul asupra Constantinopolului (actualul Istanbul) și amenințau Europa. Imperiul Otoman ajunge să stăpânească mare parte din Balcani (teritoriile statelor actuale Serbia, parțial
Vlad Țepeș () [Corola-website/Science/297239_a_298568]
-
din resturile din epoca migrațiilor popoarelor provenite din estul Europei s-a format populația bavareză, vorbitoare de dialecte germanice și creștinată începând din secolul al VII-lea, în urma misionariatului unor călugări irlandezi. Din anul 555 este amintit principatul dinastiei de principi ziși "Agilolfinger", peste care au venit francii în timpul dinastiei merovingiene. Monarhul merovingian cel mai de seamă, Carol cel Mare, îl înfrânge în 788 pe prințul Bavariei Tasilo III, ceea ce înseamnă sfârșitul acestui principat.Dezmembrarea Imperiului carolingian dă din nou posibilitatea
Bavaria () [Corola-website/Science/297272_a_298601]
-
seamă, Carol cel Mare, îl înfrânge în 788 pe prințul Bavariei Tasilo III, ceea ce înseamnă sfârșitul acestui principat.Dezmembrarea Imperiului carolingian dă din nou posibilitatea prinților bavarezi să devină independenți, procesul fiind grăbit de atacurile ungare începând cu anul 862. Principele Bavariei, "markgraf"-ul (margraf, marchiz) Luitpold von Bayern, cade în Bătălia de la Pressburg (907), fiind învins în lupta cu ungurii.Urmează pe tron fiul lui, Arnulf I. După victoria decisivă în alianță cu monarhul saxon Otto I cel Mare împotriva
Bavaria () [Corola-website/Science/297272_a_298601]
-
față de monarhia germană. În 976 Bavaria se separă de principatul Carintia (Kärnten)."Ostarrîchi; prințul de Babenberg" caută să redobândească și reușește în parte să obțină suveranitatea Bavariei prin crearea "Marcha orientalis". Începând din 1070, în timpul dinastiei Guelfilor ("die Welfen"), poziția principilor bavarezi se reîntărește. Conflictul dintre Guelfi și dinastia Stauferilor ("die Staufer") se termină cu victoria celei din urmă (1180), în timpul împăratul Frederic I Barbarossa, care îl învinge pe Henric Leul ("Heinrich der Löwe") (1129-1195) al Bavariei, care făcea parte din
Bavaria () [Corola-website/Science/297272_a_298601]
-
Pavia (1329) Bavariei i-au fost alipite provinciile Oberpfalz (franconă), Tirol (din Austria) și Brandenburg (din jurul Berlinului), precum și ținuturi din Olanda. Ulterior (1363) Bavaria pierde Tirolul în favoarea Habsburgilor, iar Brandenburg trece în posesia principatului Luxemburg. Prin Bula de Aur (1356) principele Bavariei a pierdut demnitatea de principe elector, aceasta fiind preluată de principii din Palatinat ("Pfalz"). În 1503 Albrecht al IV-lea a reușit reunificarea celor trei linii ale Casei de Wittelsbach. Bavaria a ocupat poziția dominantă în cadrul "Ligii Catolice" din
Bavaria () [Corola-website/Science/297272_a_298601]
-
alipite provinciile Oberpfalz (franconă), Tirol (din Austria) și Brandenburg (din jurul Berlinului), precum și ținuturi din Olanda. Ulterior (1363) Bavaria pierde Tirolul în favoarea Habsburgilor, iar Brandenburg trece în posesia principatului Luxemburg. Prin Bula de Aur (1356) principele Bavariei a pierdut demnitatea de principe elector, aceasta fiind preluată de principii din Palatinat ("Pfalz"). În 1503 Albrecht al IV-lea a reușit reunificarea celor trei linii ale Casei de Wittelsbach. Bavaria a ocupat poziția dominantă în cadrul "Ligii Catolice" din Războiul de 30 de ani. Ca
Bavaria () [Corola-website/Science/297272_a_298601]
-
Pfalz"). În 1503 Albrecht al IV-lea a reușit reunificarea celor trei linii ale Casei de Wittelsbach. Bavaria a ocupat poziția dominantă în cadrul "Ligii Catolice" din Războiul de 30 de ani. Ca urmare a victoriilor militare repurtate de generalul Tilly, principele Maximilian I a obținut în 1623 titlul de principe elector al Sfântului Imperiu Roman. În 1628 principele elector Maximilian I a ocupat Palatinatul drept reparație de război. În timpul lui Napoleon Bonaparte Bavaria a fost de partea Franței, primind Tirolul și
Bavaria () [Corola-website/Science/297272_a_298601]
-
reunificarea celor trei linii ale Casei de Wittelsbach. Bavaria a ocupat poziția dominantă în cadrul "Ligii Catolice" din Războiul de 30 de ani. Ca urmare a victoriilor militare repurtate de generalul Tilly, principele Maximilian I a obținut în 1623 titlul de principe elector al Sfântului Imperiu Roman. În 1628 principele elector Maximilian I a ocupat Palatinatul drept reparație de război. În timpul lui Napoleon Bonaparte Bavaria a fost de partea Franței, primind Tirolul și Salzburgul, prin schimbarea la timp a frontului. După înfrângerea
Bavaria () [Corola-website/Science/297272_a_298601]
-
Bavaria a ocupat poziția dominantă în cadrul "Ligii Catolice" din Războiul de 30 de ani. Ca urmare a victoriilor militare repurtate de generalul Tilly, principele Maximilian I a obținut în 1623 titlul de principe elector al Sfântului Imperiu Roman. În 1628 principele elector Maximilian I a ocupat Palatinatul drept reparație de război. În timpul lui Napoleon Bonaparte Bavaria a fost de partea Franței, primind Tirolul și Salzburgul, prin schimbarea la timp a frontului. După înfrângerea lui Napoleon reușește să mențină unele din teritoriile
Bavaria () [Corola-website/Science/297272_a_298601]
-
a primit feude extinse în Saxonia. Împăratul (romano-german) le-a dat în cele din urmă titlul de Duci ai Saxoniei. Ducele Magnus a murit în 1106, provocând dispariția dinastiei Billungs. În 1485, Saxonia a fost împărțită. O linie colaterale ale principilor Wettin au primit ceea ce mai târziu a devenit Thuringia și a fondat mai multe state mici (ducate) acolo. Restul statului saxon a devenit mai puternic, devenind cunoscut în secolul 18 pentru realizările sale culturale, deși era d.p.d.v. politic, inferior față de
Saxonia () [Corola-website/Science/297276_a_298605]
-
cu fiica lui Șerban Cantacuzino, Casandra, care i-a dăruit pe Matei, Constantin, Șerban, Maria și Antioh (viitorul poet, scriitor și diplomat rus Antioh Cantemir (1708 - 1744). După moartea Casandrei, din a doua căsătorie (la 14 ian. 1717), cu fiica principelui rus Ivan Iurevici Trubețkoi, Anastasia Ivanovna Trubețkaia, a avut o fată: Ecaterina-Smaragda (1720-1761), care s-a căsătorit cu Dmitri Mihailovici Golițîn.Fiul său Antioh Cantemir , ambasador al Rusiei în Marea Britanie și Franța este cunoscut ca "părintele poeziei Rusiei." Turcii l-
Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/297283_a_298612]