8,957 matches
-
, Mihai (13.II.1955, Petroșani), critic literar și prozator. Este fiul Floarei (n. Cismaru), economistă, și al lui Ioan Dragolea, jurist. A fecventat clasele primare, gimnaziale și liceale în orașul natal, iar după bacalaureat și după stagiul militar, devine student (în 1975) al Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai
DRAGOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286853_a_288182]
-
comun, modul de participare individuală și diferențele implicite etc.), în schimb, comentariul, interpretarea scrierilor „târgoviștenilor” au o formulă colocvială, suplă, ingenioasă, echilibrat distribuită între rigoarea supunerii la obiect și digresiunea confesivă. Criticul investighează nuanțat modurile particulare și formele predilecte ale prozatorilor analizați de a se raporta la lumea literaturii („catalogul de imagini”, „lista”, „repertoarul de teme”, „jurnalele”, „autoportretele”). Felul de a proceda din primul studiu critic este continuat în Arhiva de goluri și plinuri. Literatura fragmentară (1998), încercare de a aproxima
DRAGOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286853_a_288182]
-
2000, 2; Dana Gheorghe, Mihai Dragolea, „Călătorie spre muchia de cuțit”, OC, 2000, 8; Iulian Boldea, În căutarea ficțiunii, VTRA, 2000, 3; Ruxandra Ivănescu, Farmecele povestitorului, VTRA, 2000,3; Nicoleta Sălcudeanu, Cronică în fărâme, VTRA, 2000, 3; Cornel Moraru, Un prozator, VTRA, 2000, 3; Maria Ștefănescu, Elogiul fragmentarului, „Discobolul”, 2000, 34-36; Petraș, Panorama, 273-274; Catrinel Popa, Un roman al ratării, RL, 2002, 18; Lefter, Critica, 384-387. C.H.
DRAGOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286853_a_288182]
-
, Vicențiu (6.II.1942, Bogdănești, j. Vaslui - 16.VII.2001, Iași), prozator. Este fiul Sofiei (n. Gâlea) și al lui Constantin Donose, profesor. A urmat clasele primare în comuna natală, fiind înscris apoi la Școala generală din Costești. După terminarea liceului, la Vaslui (1955-1959), a devenit student al Facultății de Filologie a
DONOSE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
a colaborat cu nuvele și fragmente de roman la „Convorbiri literare”, „Neamul românesc”, „Flacăra Iașului”, „Opinia”. A scris, în colaborare, scenarii radiofonice. Împreună cu Nicolae Busuioc, a elaborat monografia „Gh. Asachi” - 80. O istorie de suflet și de minte (2000). Înzestrat prozator de stirpe moldovenească, imaginativ și cu șartul glăsuirii, D. s-a învăluit în viața de zi cu zi într-o discreție care i-a menținut și scrierile într-o nemeritată penumbră. Prima lui carte, culegerea de nuvele Vara cu trei
DONOSE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
de cealaltă parte a baricadei, ilegaliștii, „tovarășii” angajați în misiuni de sabotare a mașinăriei de război nemțești, „partizanii” sunt, firește, eroii pozitivi, proiectați cu ingenuitate în prototipul comunistului („Hristos era tot un comunist”), investit cu har auroral. Primenindu-și registrul, prozatorul abordează genul științifico-fantastic în Insula cu amintiri de acasă (1978), închipuind o călătorie în Cosmos, spre Planeta Roșie. Astronauții sunt trei tineri cu firi romantice, stângaci disimulate, care, între flash-urile suvenirurilor nostalgice și fantasmele visării, ajung să se descopere
DONOSE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
în colaborare cu Nicolae Busuioc), Iași, 2000. Repere bibliografice: Gheorghe Drăgan, Despre fascinația realului, IL, 1969, 2; N. Barbu, Vicențiu Donose. Vara cu tei, IL, 1970, 5; Ioan Holban, „Gura lumii”, CRC, 1982, 42; Val Condurache, Un poet și un prozator, CL, 1985, 1; Busuioc, Scriitori ieșeni (1997), 152-154; Constantin Dram, Povestirea, între inocență și convențional, CL, 1999, 2. F.F.
DONOSE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
DORIAN, Emil (16.II.1891, București - 1956, București), poet, prozator și traducător. Este fiul Ernestinei și al lui Herman Lustig. A început să publice versuri originale și traduceri în „Noua revistă română” (1912-1913), semnând Castor și Pollux, pe când era student la medicină în București. După războiul din 1916-1918 (la care
DORIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286835_a_288164]
-
DRĂGAN, Daniel (20.XII.1935, Glodeni, j. Dâmbovița), poet, prozator și publicist. Este fiul Floricăi (n. Nițescu) și al lui Ion Drăgan, comerciant, petrolist și brutar. Frecventează școala primară din satul natal, apoi Colegiul Național Militar „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu. Între 1949 și 1952, este elev al Liceului „Ienăchiță
DRAGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286845_a_288174]
-
Carol Ardeleanu. Autorul îmbină, aici, observarea realității cu ficțiunea. Apropierea de reportaj este mereu vizibilă, în stil și atitudine, în cadrul epic realist-documentar, cu evenimente și personaje recognoscibile din Brașovul industrial al anilor ’60-’70. În același timp, se vădește preferința prozatorului pentru un fel de roman-biografie (a unei uzine sau a unui șantier și a oamenilor de aici, personaje construite maniheist, după canonul ideologic al epocii), elemente ale trilogiei de început fiind de regăsit în alte romane, publicate în anii ’80
DRAGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286845_a_288174]
-
DRAGOMIR, Constantin (pseudonim al lui Constantin Ciobanu; 20.XI.1948, Mărinici, j. Ungheni), poet și prozator. Este fiul Paraschivei și al lui Alexandru Ciobanu. A absolvit Universitatea de Stat din Republica Moldova (1971), după care a fost, timp îndelungat, redactor, șef de redacție și director de editură pentru copii în Chișinău. A debutat cu placheta de versuri
DRAGOMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286854_a_288183]
-
, Ioan (pseudonim al lui Ion Drăgescu; 5.XI.1889, Constanța - ?), jurnalist și prozator. Tatăl său, Ioan (Ioachim) C. Drăgescu, era medic și un modest mânuitor al condeiului. D. a absolvit la București Facultatea de Litere și Filosofie, după care s-a consacrat, din 1909, gazetăriei. Combatant în primul război mondial (participă și la
DRAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286862_a_288191]
-
DUMBRĂVEANU, Victor (20.VIII.1946, Corlăteni, j. Bălți), prozator și publicist. A absolvit Universitatea de Stat din Republica Moldova în 1968 și a activat timp îndelungat în presă, pornind de la funcția de corespondent la diferite publicații și ajungând redactor-șef adjunct la „Tinerimea Moldovei” (1972-1977), redactor-șef la revista „Orizontul
DUMBRAVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286900_a_288229]
-
DRUMUR, Marian (pseudonim al lui Marian Ștefan Pavelescu; 6.VIII.1943, Cernăuți), prozator. Este fiul Aspaziei Pavelescu (n. Coșara), cântăreață de operă, și al poetului George Drumur. După absolvirea, la Timișoara, a liceului (1957-1961) și a Facultății de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic (1962-1967), este inginer în Timișoara și Pitești (1968-1971), cercetător științific la
DRUMUR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286884_a_288213]
-
față de observarea insistentă a lumii înconjurătoare. Narațiunile, cu personaje și conflicte lipsite de spectaculozitate, surprind o lume dominată de mecanismele elementare ale supraviețuirii sociale, o lume în care locurile comune ale limbajului și ale comportamentului nu sunt decât rareori contrazise. Prozatorul construiește mici întâmplări ce se petrec, de preferință, în mediul muncitoresc, adunând fișe despre existențe neînsemnate și folosind, de regulă, stilul notației fidele, dar exprimându-se, intermitent, cu sobrietate și intuiție de psiholog. Atmosfera este omogenizată de intervențiile naratorului, mai
DRUMUR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286884_a_288213]
-
, Constantin (20.X.1958, Războieni, j. Neamț), prozator și critic literar. Este fiul Rucsandei (n. Nacu) și al lui Spiridon Dram, țăran. Urmează clasele primare și gimnaziul în comuna natală (1965-1973), studiile medii la Liceul „Petru Rareș” din Piatra Neamț (1973-1977) și studiile universitare la Facultatea de Filologie a
DRAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286864_a_288193]
-
, Ion (pseudonim al lui Ion Ivaciuc; 14.VI.1875, Fălticeni - 4.V.1928, Fălticeni), prozator și poet. Este unul dintre numeroșii copii ai Domnicăi (n. Ciuca) și ai lui Vasile Ivaciuc Sumanariu, țărani bucovineni stabiliți la Fălticeni. Părinții scriitorului, tatăl - mare povestitor de „brașoave”, iar mama - pricepută la doftoricit și descântat, aveau o situație materială
DRAGOSLAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286860_a_288189]
-
, George (pseudonim al lui George Pavelescu; 14.III.1911, Horecea Mănăstirii - Cernăuți - 7.VI.1992, Timișoara), poet. Este fiul Ilenei (n. Antonovici) și al lui Cozma Pavlovici, țărani. Este tatăl prozatorului Marian Drumur. Urmează cursurile Școlii Normale (1929-1933) și ale Liceului „Aron Pumnul” din Cernăuți (1933-1941), absolvind apoi Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din același oraș, Institutul Regal de Științe Administrative al României (1938), Facultatea de Matematică-Fizică (începută la Timișoara
DRUMUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286885_a_288214]
-
Stănescu și Marin Sorescu. În ansamblu, volumul ilustrează „inteligență critică, orizont intelectual și capacitate analitică” (Pompiliu Marcea). Cea de-a doua carte a sa, Forme literare (1993), este consacrată în întregime literaturii române contemporane, incluzând comentarii despre volume semnate de prozatori și poeți ca Mircea Eliade, Nicolae Breban, Mircea Ciobanu, Tudor Țopa, Mircea Nedelciu, Cezar Ivănescu, Daniel Turcea, Marius Robescu. Demersul și metoda critică s-au consolidat, punând în evidență un mod propriu de abordare a textului literar, bazat pe decelarea
DUGNEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286893_a_288222]
-
literare și eseurile publicate de-a lungul a treizeci de ani de activitate, alcătuind un itinerar critic în geografia literaturii române moderne și contemporane. Pornind de la o carte, exegetul conturează, dincolo de radiografierea esențială a discursului analizat, profiluri relevante de poeți, prozatori, critic. De asemenea, în demersul lui interpretativ, susținut de o serioasă, dar neostentativă armătură teoretică (tematism, semiotică, textualism), criticul procedează frecvent la inedite asocieri și referințe într-un larg cadru cultural. O altă serie de volume abordează și aspecte de
DUGNEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286893_a_288222]
-
vorbi românește (cu un prea vizibil accent german), de a se îmbrăca în tunici învechite (semn de zgârcenie), formația lui intelectuală și gustul său estetic (inexistent, nu-i plăcea decât muzica militară) sunt numai câteva dintre trăsăturile caracteristice. Ca un prozator de vocație, D. știe să descopere amănuntul revelator, capabil să dea întreaga măsură a personajului. Bunăoară, Carol I era afabil, dar ținea pe toată lumea la distanță, nu întindea decât un deget, cel arătător de la mâna dreaptă. Și rolul acestui detaliu
DUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286887_a_288216]
-
DUDA, Virgil (25.II.1939, Bârlad), prozator. Este fiul Ucăi Leibovici (n. Solomon), funcționară, și al lui Carol Leibovici, mic comerciant, și frate cu criticul Lucian Raicu. D., al cărui nume la naștere este Rubin, face clasele primare (1945-1952) și liceul (1952-1955) în orașul natal, după care
DUDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286889_a_288218]
-
reușită socială, întemeiată pe calități reale sau închipuite, îl determină să se conformeze imaginii despre el însuși oferite de cei din jur. Problema relativității adevărului și a cunoașterii este aprofundată în Anchetatorul apatic (1971), roman care valorifică vocația analitică a prozatorului în înfățișarea unei anchete judiciare desfășurate în plan preponderent psihologic și moral de un personaj dilematic, interesat mai degrabă de speculație decât de decizie, până la a deveni victima propriilor șovăieli, cu consecințe asupra întregii sale vieți, inclusiv a celei sentimentale
DUDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286889_a_288218]
-
Hărțuiala, București, 1984; Oglinda salvată, București, 1986; România, sfârșit de decembrie, București, 1991; Alvis și destinul, București, 1993; A trăi în păcat, București, 1996; Viață cu efect întârziat, București, 1998; Șase femei, București, 2002. Repere bibliografice: Cristea, Interpretări, 123-128; Dimisianu, Prozatori, 170-175; Sorianu, Contrapunct, 176-179; Nicolae Manolescu, Vocația romancierului, RL, 1973, 11; Georgescu, Printre cărți, 157-163; Iorgulescu, Rondul, 219-225; Dimisianu, Valori, 96-104; Ciobanu, Critica, 158-162; Ciobanu, Incursiuni, 186-191; Culcer, Citind, 216-219; Cristea, Domeniul, 265-272; Titel, Pasiunea, 69-72; Dimisianu, Nouă prozatori, 44-63
DUDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286889_a_288218]
-
Dimisianu, Prozatori, 170-175; Sorianu, Contrapunct, 176-179; Nicolae Manolescu, Vocația romancierului, RL, 1973, 11; Georgescu, Printre cărți, 157-163; Iorgulescu, Rondul, 219-225; Dimisianu, Valori, 96-104; Ciobanu, Critica, 158-162; Ciobanu, Incursiuni, 186-191; Culcer, Citind, 216-219; Cristea, Domeniul, 265-272; Titel, Pasiunea, 69-72; Dimisianu, Nouă prozatori, 44-63; Tudor-Anton, Ipostaze, 90-96; Dana Dumitriu, Un roman de dragoste, RL, 1978, 9; Georgescu, Volume, 38-45; Iorgulescu, Scriitori, 199-203; Stănescu, Jurnal, I, 99-103; Mioara Apolzan, Casa ficțiunii, Cluj-Napoca, 1979, 185-220; Moraru, Semnele, 239-246; Eugen Simion, Miza romanului, RL, 1982, 19
DUDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286889_a_288218]