8,941 matches
-
șeful comitetului, și l-a Întrebat: „Ia spune, care nu vrea să facă demascare?”. Și Juberian a arătat la Gogu Crainic: „Ăsta nici gând nu are. Hai, vino aicea, banditule!”. L-a apucat aicea la gât, i-a dat un pumn, Încât imediat a căzut jos, a leșinat. Și pe urmă l-a luat iarăși de la gât, l-a ridicat și a spus: „Bagă mințile În cap, pentru că ăsta e numai Începutul. O să vezi mai târziu!” Și pe urmă s-a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
luat echipa de bătăuși, l-au dezbrăcat la pielea goală și l-au bătut la tălpi cu bețele și pe urmă pe tot corpul. Mai țineți minte cine era În echipa aceea? Nu mai știu. Ș-apăi i-au dat cu pumnii În abdomen, În zona rinichilor și-a ficatului. L-au bătut În mod animalic, l-au fugărit, că era pe jos mozaic, ciment. Și țin minte când o spus: „Nu mă omorâți, dom’ Țurcanu!”. Textual vă redau: „Nu mă omorâți
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și mi-au spus că mă cheamă să dau niște relații. Eram În curtea facultății... „Păi, domnule, eu trebuie să mă duc la masă.” „Lasă că mănânci la noi.” Și cum am intrat În Pobedă, unul mi-a dat un pumn aici după cap, domne, și m-a și băgat sub banchetă. Și zic: „Domne, ce faci domne”. „Lasă, mă, că vezi tu ce-ți facem acum.” Și m-au dus la depozitul ăla din Uranus, că fuseseră niște pivnițe acolo
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că eram sensibil... Pe urmă au mai pus un pat așa de-a curmezișul, la capetele ălora... Apoi m-au scos să-mi ia amprentele... și era ordinul să te bată pe drum până la celulă... Te bătea cu picioare, cu pumnii, cu ce-apuca... Îți punea ochelarii ăia mați la ochi și te băga, al dracului, În calorifer și zicea: „Ce faci, mă, vrei să evadezi? Sau vrei să fugi!”. El căuta Întotdeauna un motiv să te bată, domne. Aia era
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
rangă de fier, o băga pe-aici pe sub picioare, prin spatele genunchilor, te legau, te punea pe masă și pe un scaun... și te bătea la tălpi până Îți zdruncina creierii În cap. Așa... Plus cu picioarele, cu palmele, cu pumnii, cu ce nemereau. Absolut cu ce nemereau... La proces cum a fost? Ce vă mai amintiți? După terminarea anchetei ni s-a făcut un dosar de trimitere În judecată și În noaptea de 10 spre 11 aprilie 1959 ne-au
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Întâmplarea a făcut că am sărit cu fața către Dincă și l-am luat de mâini: „Stai, mă! Sunteți nebuni! Nu suntem noi chinuiți destul?”. Ne mai trebuie alt chin? Și Petrache Gherghișan, peste mine, i-a mai dat un pumn ăstuia. Ăsta a bătut În ușă, a venit gardianu’... În fine... Ne-a scos la anchetă. Și ăsta a reclamat că noi facem politică În celulă... Domnule..., au venit doi ofițeri de Securitate de la Pitești. Prima dată l-a scos
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
tii ești pe rându’ ăsta?”. Zâc: „Io sunt, domne!”. Vă spusei, io știam să prășesc, că-s copil de țăran. „De ce ai tăiat atâta porumb aici?” „Pă’, domne, așa ne-a spus maistru’!” Domne, și mi-a dat vreo patru pumni de m-a amețit. Am văzut stele verzi... cum să spune În vorbă românească. Și i-am zis: „De ce dai, domne-n mine că... te tai cu sapa aicea și te Îngrop În porumb!”. Atuncea a scos pistolu’ cu rachete
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
stătea, fuma o țigară afară și te bătea ăștia... Apoi: „Hei, bă, cum Îi, ai zis da? Că te mai iau o dată!”. Ei, dacă am văzut așa, am zis: „Pizda mă-sii”... și am recunoscut. „Am dat la unu-doi pumni”... Am zis pentru că oricum m-au turnat ăștia... „Cum, mă? Ăsta spune și tu nu spui!” „Am dat, dom’le, de două ori, am dat doi pumni.” M-am gândit, cât o să hie pedeapsa? O lună, două?”. Și mi-a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am zis: „Pizda mă-sii”... și am recunoscut. „Am dat la unu-doi pumni”... Am zis pentru că oricum m-au turnat ăștia... „Cum, mă? Ăsta spune și tu nu spui!” „Am dat, dom’le, de două ori, am dat doi pumni.” M-am gândit, cât o să hie pedeapsa? O lună, două?”. Și mi-a tras zece ani... Și a fost trei inși care am fost cu zece ani, restul 18, 15, 20 și 25 de ani. Și cum a decurs procesul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pieile așa, goale... Știți? Noi, aicea, eram toți la rând... Și Întreba: „Pentru ce ești, mă?”. „Păi, pentru colectiv.” „Mă, pentru ce ești tu?” „Pentru colectiv.” Toți așa știam. Și punea chiciorul ’colea, uite așa, și când Îți dădea un pumn veneai dincoa’... „Bă, nu ești pentru colectiv, ești pentru acte de teroare!” Fii atent ce Îți spun... și acte de teroare e scris și aici... Când Îl lua pe ălălalt la bătaie, de frică, nu știa să mai zică „acte
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Întreba de alții... Și eu: „Nu știu”. Eu l-am luat pe nu știu În brațe și nu am spus nimic... nu am recunoscut nimic, chiar dacă știam, da’ n-am recunoscut nimic. Și dă-i bătaie... Îmi dădea câte un pumn, așa, și rămâneam cu falca umflată... după care o dădeam la loc... Cu pumnii tare ne băteau... Până la proces, cât am stat În anchetă... am luat bătaie... Mai țineți minte cine erau bătăușii? Anchetatorii ăștia? Perlea. Maioru’ Perlea, și mai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În brațe și nu am spus nimic... nu am recunoscut nimic, chiar dacă știam, da’ n-am recunoscut nimic. Și dă-i bătaie... Îmi dădea câte un pumn, așa, și rămâneam cu falca umflată... după care o dădeam la loc... Cu pumnii tare ne băteau... Până la proces, cât am stat În anchetă... am luat bătaie... Mai țineți minte cine erau bătăușii? Anchetatorii ăștia? Perlea. Maioru’ Perlea, și mai erau un locotenent... Crucea mamii lui! Nu știu cum Îl chema... Cum era celula de la Galați
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
set de scrisori primite de fostul fruntaș al „fracțiunii li bere și independente“ din Iași, Nicolae Ionescu, decedat cu 15 ani mai înainte, dintre care va re pro duce câteva, comentân du-le, în cadrul rubricii sale (scrisori semnate de Aron Pumnul, C.A. Rosetti, Ion Bălăceanu, D. Petrino, datate între 1865 și 1877). Incursiunea într-un trecut ce fusese și al ti nereții sale îi trezește, desigur, amintiri nostalgice care, începând din 1921, vor invada din ce în ce mai mult coloanele rubricii sale săptămânale
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
vorba asta. După ieșirea lui Maxim am intrat în clasă. Unul din ai noștri, care ascultase la ușă, auzise lecția profesorului. Bineînțeles cei mai zvăpăiați au pus mantalele în capul celor trei „trădători“ și le-au tras un număr de pumni. Respectul nostru pentru Maxim a crescut considerabil. O dovadă puternică a înrâuririi pedagogului asupra sufletelor tinere. O dovadă mai mult că profesorul trebuie să fie nu numai învățător, ci și pedagog. Conul Alecu Borănescu 11 era pentru matematici. Dar nu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
-te (Cântec popular), reprodusă din Telegraful, a apărut în Ghimpele, an. XIII, nr. 11, 16 aprilie 1872, p. 3. Iar voi ciocoi Și vechi și noi Cătați-vă pungile Și plătiți bacșișele! Paparudele! Di ha, paparudele, C-a-nceput snopelile, Pumnii, târnuielile Să ție ulițele... Paparudele! Bate-n palme, zi din gură De vrei să-ți pice-n gură Țigări de la Gospodin Și zgripțori de la Berlin! Iar voi lachei Seci și mișei, Împletiți cununele Să-ncoronați cadrele! Paparudele! Di ha, paparudele
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Iancu: 82 Predescu, Eugeniu: 241 Pretor, Ion: 256, 257 Protici, Petre: 149 Protopopescu, D.: 266 Protopopescu-Pake, Em.: 72, 241, 247, 264, 266, 273, 300, 302, 315, 353 Protto, Al.: 102 Proudhon, Pierre Joseph: 246 Pruncu, D.: 273 Psalle, G.: 82 Pumnul, Aron: 22 Purcică, Andrei: 402 Puricescu, A.: 273 Puțureanu, Dincă: 253, 254 Quinet, Edgar: 124, 126, 264, 267, 305 Quinet, Hermiona (n. Asachi): 267 Rac (pseudonim): v. Caragiale, I.L. Racine, Jean: 107, 108 Racotă, Hariton: 288 Racoviceanu (dr.; poreclit „Pițurcă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Vreau să ajung barem cu 5 minute înainte de începerea serialului...” * Revenit acasă, adorm de fiecare dată tîrziu, mult după miezul nopții, invadat de tot felul de gînduri. Număr trenurile, mașinile, tresar la zgomotele străzii. Dimineața am genunchii moi, strîng anevoie pumnii, amețesc cînd mișc brusc capul. Deși s au împlinit două săptămîni de la operație, „pipăi” încă lucrurile. Cînd ies în oraș, ritmul străzii mă copleșește. Fac mari eforturi să maschez pentru cunoscuți faptul că sînt încă în convalescență. Azi, în dreptul Institutului
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o discuție pe „Serioja”, în timpul căreia, mimînd seriozitatea, dar de fapt turnînd gaz pe foc, l-a întrebat: „Ai auzit ce zice lumea despre dumneata, că dezbraci babele, ca să îmbraci fetele?” în loc să rîdă, „Serioja” a primit vorbele ca pe un pumn în bărbie. A insistat să afle ale cui sînt, mergînd de la unul la altul, pîrpălindu-se, iar cînd a descoperit, a înjurat-o pe C. ca-n „Țara de lut”. Horribile dictu: „Nu i-i rușine? Eu și babele?! Nu vede
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cadavru expus. *Ca Roxana să plece liniștită la examen, i s a ascuns moartea „Bunicii”. Fiecare intenție de a o vizita (și-au existat trei sau patru) i-a fost sabotată, sub un pretext sau altul. La ultima, strîngînd din pumni, a strigat: „Rezistă, Bunică, rezistă!...” și pentru ca lucrurile să pară normale, la București a mers cu ea Ani, conform celor stabilite anterior. Nimeni nu se îndoiește că însăși „Bunica” și-ar fi dat acordul pentru așa ceva. Numai de nu s-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Nu cheltuiam un leu în plus peste bursă!” „Alte vremuri”, zic eu, dar nu se înmoaie. „Ei nu înțeleg - continuă el și mai indignat - că banul meu e cîștigat cu sudoare de sînge!” în atare momente, cînd vorbește, C. strînge pumnii și crîșcă din măsele. Iar uneori, cînd enervarea e prea mare, își împinge capul în față într-o poziție agresivă: fruntea i se încrețește, ochii i se bulbucă, gura i se rotunjește dînd drumul cuvintelor într-un fel de parcă acestea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cum vrea el: „Unii tovarăși se întreabă «cum s-a ajuns în această situație?» S-ajunge, domnule, s-ajunge... Uitați-vă în istoria civilizațiilor celor mai perfecte!” Vorbind, se întărîtă, duce mîna la buzunarul interior al hainei, o scoate, strînge pumnul, amenință: „Dacă trebuie, punem mîna și pe pușcă!” în fine, ca să nu plecăm cu gîndul că doar alții sînt vinovați, ne trîntește în față „adevărul”: „Ni s-a tocit spiritul critic, și cu spiritul critic tocit nu se poate face
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Unde-i pace și iubire / E noroc și fericire”. Simplu, liniștitor! *Metamorfozele unui bărbat: la culcare era „șarpe” (care, bineînțeles, a fost încălzit mereu la sîn), iar dimineața „mătrăgună”. Ce va fi la prînz, și apoi, din nou, seara? *Cîți pumni verbali poate încasa cineva într o zi fără să se clatine? *Protestul unui cărturar (Florea Fugariu, editorul Țiganiadei), cu care am stat mai mult de vorbă în curtea Liceului Bacovia: „Ni-i jefuit timpul prin ședințe”. *O declarație a profesorului
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și făcut ceva pentru viață. Nam mai citit o asemenea bogăție de vieți de oameni Înzestrați, porniți, veniți, plecați de pe pământul Fălticenilor. Este Întradevăr o muncă și o izbândă de nesperat a autorului să adune atâta viață. Lovineștii sunt un pumn de oameni, aici sunt sumedenii și pierzi urmărirea destinului unui personaj, Înlocuindu-l cu destinul pământului de care vă ocupați. Este frumos redactată, litera, hârtia, coperta dl. Severin le-a ales cu gust. Mă bucur mult de apariția rândurilor mele
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
să Întrevăd câte lucruri pasionante se pot face În deceniile pe care una ca mine le-a consacrat unei unice „cauze”. E Într-adevăr neprețuită această activitate de descâlcire a ițelor În vechimea și Încrengăturile unei „dinastii culturale”. Vă țin pumnii cu toată convingerea s-o duceți la capăt și aștept cu tot interesul (fie și „trădător” pentru... Lovinescu) paginile xerox promise. Sunt sigură că veți reuși, dacă vă cruțați și, precum atât de mișcător deconspirați, sunteți cruțat de doamna dvs.
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
că, azi-mâine, mă așez și vă răspund. Iată că n-am reușit și, Între timp, a venit și cea de a doua scrisoare, cu continuarea captivantelor dvs. excursuri genealogice. Sunt foarte substanțiale și se citesc cu viu interes. Vă țin pumnii să duceți cartea la bun sfârșit și s-o vedem tipărită. Sper că, până la faza definitivării, voi reuși și eu să vă trimit cele câteva minore observații de redactare - venind din deceniile de rutină editorială - care să contribuie, În caz că le
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]