8,695 matches
-
El aduce la lumină umbra morții. 23. El face pe neamuri să crească, și El le nimicește; El le întinde pînă departe, și El le aduce înapoi în hotarele lor. 24. El ia mintea căpeteniilor poporului, El îi face să rătăcească în pustiuri fără drum, 25. unde bîjbîie prin întuneric, și nu văd deslușit; El îi face să se clatine ca niște oameni beți. $13 1. Iată, ochiul meu a văzut toate acestea, urechea mea a auzit și a luat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
bătrânul, m-am întins în crivat, cu gând să împuținez din nesomnul de astă noapte. Nu după multă vreme am ațipit, dar am căzut într-un vis chinuitor... ... Se făcea că am pornit către căsuța din vale, dar nu știu cum am rătăcit drumul și am nimerit prin locuri râpoase și împădurite, de unde nu mai puteam să ies. Gândul că sunt așteptat de bătrân și că nu voi putea ajunge la timp mă făcea să încerc imposibilul... Urcam în câte un copac până în
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
din mulțime, va fi venit aici și ca să vândă niscaiva semințe de povești? Bine, du-te. Pa, m-am dus. și, cu adevărat, căutătorul de semințe de povești s-a pierdut în mulțimea iarmarocului. Altul, în locul său, s-ar fi rătăcit, cu siguranță. El, însă, nu!Cum să se rătăcească, badea Minciună? Tot umblând, așa, când pe ici, când pe colo, și tot ochind ce căuta, a ajuns în miezul acelei lumi. Acolo, împrejurul câtorva posesori de marfă din care tocmai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
niscaiva semințe de povești? Bine, du-te. Pa, m-am dus. și, cu adevărat, căutătorul de semințe de povești s-a pierdut în mulțimea iarmarocului. Altul, în locul său, s-ar fi rătăcit, cu siguranță. El, însă, nu!Cum să se rătăcească, badea Minciună? Tot umblând, așa, când pe ici, când pe colo, și tot ochind ce căuta, a ajuns în miezul acelei lumi. Acolo, împrejurul câtorva posesori de marfă din care tocmai căuta el, se învârteau, pe lângă ei, câțiva precupeți. Pe
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
altul, pieriseră. Toamna, terenul respectiv începuse să se prezinte, sfintei naturi, cu un alt obraz, cu o altă față. Încărcată de vigoare și de promisiuni. Întrun loc, mai pe la mijlocul Repedei, Mihai Tatulici plantase, cu mîna sa, un puiuleț de brad, rătăcit prin lădițele cu salcâmi aduși din pepinieră. Careva, dintre silvicultori, și-a exprimat o părere: să știi, domnule jurnalist, că, nu prea văd ca, din această părere de copac, se va ridica unul mare-mare. Dacă va ieși ceva, oricum, va
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de femei! Dar, nici una dintre aceste devenite de-acum metehne, nu i-a adus și nici nu-i va aduce, vreodată, liniște. Nu. Pentru că, la bani, se impune să ai tot timpul, gândul; altfel, le poți pierde numărul și poți rătăci posibilitatea de a-i reface, de a-i spori continuu. În privința femeilor, cel de sus l-a bătut cu alt bici. Acela al hachițelor fiecăreia dintre ele. Prima: n-a fost pe deplin satisfăcută, decât, în primele momente ale iubirii
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Și, deodată, ceea ce părea a fi o bucată de lemn putred sau o frunză uscată se ridica în zbor și se pierdea departe, în zare, lăsându-l pe vânător cu o expresie năucită și cu plasa în aer. Privirile lui rătăciră în sus, rămânând subjugate de o orhidee născută în echilibru deasupra abisului, exact în unghiul de unire a unei crengi cu trunchiul. De culoare liliachie cu alb, își alesese locul pe care l-ar fi ales un „viet“ ca să pregătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
la un cot al râului, pe o plajă liniștită, sări din caiac. Apa era călduță, dar într-o clipă ajungea să se simtă chiar rece. Se culcă cu capul pe un trunchi căzut lăsându-și ochii și mintea să-i rătăcească. Străbătu cu privirea iarăși și iarăși silueta familiară a copacilor înalți, toți atât de asemănători și, fiecare în parte, atât de diferit, atunci când ajungeai să-l cunoști. Erau milioane și milioane - infinit de mulți! dar, la fel ca o ființă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să i se prefire liber printre degete. Era un nisip călduț și grunjos, aspru și strălucitor, cristalizat cu reflexe sclipind sub razele de soare ce reușeau să se strecoare printre ramurile dese. Continuă să se joace distrat, în vreme ce mintea îi rătăcea aiurea, până când îi rămase în mână o piatră de mărimea unui bob de năut din care soarele scotea o explozie de sclipiri. Studie cu grijă diamantul. Nu era primul pe care îl găsea, dar cu adevărat cel mai mare. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
parte a lagunei. La mlaștină. Noii veniți tresăriră, alarmați. Negrul cu pușca strânse cu putere patul armei. — Glumiți? întrebă el și, văzându-i expresia, păru convins. Fire-ai al naibii să fii! exclamă el. Ți-am spus că ne-am rătăcit și tu te jurai că ajungem la izvoarele râului Napuari. — Râul Napuari e la Vest , le arătă el; trebuie să vă întoarceți pe canal și să vă abateți din drum când o să dați peste două insulițe gemene. O luați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ajunge în Amazonia, încercase doar o singură dată o senzație asemănătoare. S-a întâmplat într-o dimineață, pe o șosea din California, când un ocol neprevăzut l-a silit să intre pe un vechi drum de pământ și s-a rătăcit. Deodată, s-a trezit singur în pădure, lângă o fântână veche, la care s-a oprit. S-a așezat pe marginea ei, a aprins o țigară, s-a gândit la o mie de lucruri pe care le avea de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nopții și ai lagunelor adânci și, de aceea, yubani-i se culcau de îndată ce se întuneca și nu se aventurau pe râurile mari. Când veneau noaptea la coliba omului alb, o făceau ca să se convingă că și el dormea și că nu rătăcea în întuneric ca aliat al spiritelor răului. Pentru asemenea escapade nocturne, războinicii aveau nevoie de o zi întreagă să se pregătească, să stea la soare ore întregi și să se îmbibe cu forța lui binefăcătoare, forță care îi va ocroti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pene în urechile perforate. Vorbeau între ei pe șoptite. În sfârșit, unul mai în vârstă i se adresă lui: — Ei vor să-ți vorbesc, începu el, pentru că sunt cel care știe cel mai bine limba albilor... De mic, m-am rătăcit, m-au găsit misionarii și am trăit cu ei mai mulți ani. Îmi ziceau José Correcaminos, adică José, „Curierul lui Dumnezeu“, pentru că ani de zile am dus scrisori de la o Misiune la alta - făcu o pauză de parcă i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în caiac o oră mai târziu, cu toate că o vedea îngrozită din pricină că înaintase până în apele adânci, pe tărâmul acelor Taré, dușmani ai neamului ei. Un yubani care moare noaptea, departe de focul protector al colibei, sau se îneacă, este condamnat să rătăcească sute de ani prin tărâmurile reci ale nopții și ale apei, fără să simtă niciodată căldura soarelui, blândețea sigură a pământului, miracolul luminii și al culorilor. Pentru o indiancă înspăimântată de superstiții și care nu știa să înoate, să înainteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să fim iubiți, fără să ni se ceară nimic în schimb. Să ni se țină companie, fără să trebuiască să ținem companie. Să fim ascultați, fără să trebuiască să ascultăm. Rămase tăcut, evocând singurătatea copilăriei sale lipsite de bucurii, când rătăcea căutând soarele și parcul, fără să dorească prietenia altor copii, ale căror jocuri nu le înțelegea. Își aminti apoi singurătatea lui de băiat, părăsit într-un colț al marii biblioteci publice, citindu-I pe Stevenson și pe Melville, visând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Focul îi însemna chipul pământiu cu umbre ciudate. Taré al morții trecu vâslind în lungul lui caiac, pe râu în jos, și o luă cu el, dar Intié al focului o însoțise până în ultima clipă, iar spiritul Piei nu va rătăci pentru totdeauna în nopțile reci și în apele adânci. Ca femeie yubani nu avea drept la un suflet, dar orice ar fi fost ceea ce a hrănit viața din trupul ei, se va odihni în pace pentru totdeauna, bucurându-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nou alături de el și se așeză pe o pirogă răsturnată cu fundul în sus pe mal. — Se deghizează în schelete, răspunse el. Azi e o zi cumplită. Ziua în care capetele vor fi într-adevăr micșorate și când spiritele morților rătăcesc prin sat, încercând să-i prindă pe învingătorii lor. Văzând scheletele care umblă, ele cred că și aceia sunt morți, că sunt spirite ca și ei și îi lasă în pace fără să fie atente la ce fac. Nu spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pentru el până în acel moment și își reluă pomelnicul de insulte, la care în curând se alăturară cu toții: războinici, bătrâni, copii, femei, chiar și José Correcaminos. Victoria fusese deplină. Spiritele n-au reușit să se răzbune. Oricât de mult ar rătăci, nu-și vor mai recunoaște niciodată propriile capete, pentru că noua lor dimensiune îi va înșela. Yubani-i îl aclamară pe Xudura. Vechiul ritual reînviase. Kano îl călăuzi din nou până la șosea, care înaintase vreo doisprezece kilometri în adâncul selvei. De la răsăritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
urcăm în el și să vedem pînă unde merge... să ne ducem pînă la graniță... ai vrea? Da, răspunde ea liniștită, însuflețindu-se oarecum. Hai să mergem... Eu ieri nu m-am dus direct acasă, am colindat așa, aiurea, am rătăcit ore în șir... așa am avut chef, să mă plimb. Și mie îmi place să mă plimb la întîmplare... Hai să ne urcăm în tren. Să mergem pînă unde ne duce! N-ar fi fain? Da, chiar..., mă aprobă ea
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
în oasele oamenilor, chiar dacă nu sufereau de reumatism cronic. În primele momente, cînd omul ieșea afară, pielea se făcea de găină și perișorii, moi și incolori, deveneau bățoși, capabili de o poziție verticală raportat la suprafața pielii. Pe străduța Padocului, rătăcită prin cartierul Dalas, un omuleț îmbrăcat întrun burnuz tip pufoaică sovietică înota prin noroiul cleios spre nicăieri. Omul avea capul descoperit și ploaia își făcuse de lucru cu această victimă sigură. Sinuzita, bronșita și pneumonia, plus gîlmele, concurau vesel să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
iubirii dintre cei doi tineri s-a stins în tăcere și fără reproșuri, ca o jertfă inutilă pentru Ionel Datcu. Obsesia lui Gheorghe Gheorghe Șelaru se apropia de șapte decenii. Locuia într-o casă bătrînească, intrată pe jumătate în pămînt, rătăcită prin pădurea de blocuri din Tătărași. În curte sînt stive de cărămizi, camuflate de buruieni înalte, semn că prin tinerețe pe Gheorghe îl bătea gîndul spre o casă nouă. Pînă la urmă, s-a mulțumit cu ceea ce a moștenit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Simion Bratu a surprins pe toată lumea din sat și nu numai. Cel mai afectat era, cu siguranță, Simion Bratu Jr., profesor mare la București, om cu stare bună, fost parlamentar, fost membru de partid, cam pe la toate partidele politice. Complet rătăcit ideatic, conducea bolidul său nervos și puternic în mod mecanic. Făcea tot ce trebuie, la timp și cu mare precizie, dar gîndurile sale zburau spre satul moldav care îl născuse și unde tatăl său a dat ortul popii la nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Îndurerată, Maria stătea mai mult prin biserici și se ruga Celui de Sus. Îl vor lăsa să continuie facultatea, o anunțau cu simpatie. Vrerea Domnului. O companie îl va angaja cu un salariu foarte mare... Cum vrea Dumnezeu. Și Maria rătăcea între ficțiune și realitate. Privea aura lui Iisus, în brațe la Sfînta Maria și șoptea abia auzit: Și al meu are... Nu chiar așa din aur ca Iisus, dar, așa, un picuț tot are. Judecătorul lui Bostan Iosif Bostan s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cablu se spînzurase de o creangă de copac din marginea pădurii. Apa de pe cap se scurgea pe gîtul subțire , vînăt-negriu și Talabă avea senzația că strîngea de ceafă acel gît. N-am știut, nu crezusem că... De fapt, eram cam rătăcit la minte. În spitalul Socola îl întîlnisem pe o alee și el s-a oprit, privindu-mă intens. Sînteți un om cuminte. Da, sînt, confirm cu fermitate. Atunci mă credeți că nu s-a spînzurat din cauza mea, nu? Nu încape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și varsă lacrimi că bărbații nu mai au vigoarea de altădată. M-ai lăsat măicuța meaaa, polițistul să mă iaaa... Fir-ai al dracului de polițist! De ce i-ai dat drumul, mă? Nu puteai să cheltui un glonte, să-l rătăcești ? Te uiți la ceas și oftezi. Este ora unu. Maneaua îți intră în oase, care, din cauza nervilor, te dor. Geamurile zăngăne, bubuiturile tobelor rezonează cu cușca toracică. Mii de persoane suferă ca și tine și ascultă manelele 'mnezeii mamii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]