10,102 matches
-
Șeful anchetei mă forța să semnez o declarație în care scria că știam că în Satyam nr. 7 se fabrica sarin. Eu am ținut-o pe a mea: Dacă nu știam, nu știam și cu asta basta!» Până la urmă am refăcut declarația și am mințit spunând că știam de sarin. Ulterior am explicat asta judecătorului. Apoi au renunțat la acuzații și mi-au dat drumul. Se pare că decizia de a ne închide sau nu s-a bazat pe participarea, respectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
economice. Americanii au oferit ajutor economic întregii Europe, inclusiv URSS, dar aceasta a declinat oferta pentru ea și sateliții săi (...) S-a ajuns, astfel, la o dezvoltare separată a țărilor din Vestul și Estul Europei, iar inițiativa americanilor de a reface Europa occidentală a pus capăt oricăror speranțe ale rușilor de a obține vreo victorie în Vest16. La momentul lansării Doctrinei Truman, SUA deținea, deja, armament nuclear operațional, beneficiind de un avantaj tehnologic important față de URSS, ca urmare, un potențial conflict
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
țin la clienții lor peste măsură de îndatorați la fel de mult ca la miliardarii lor, mai ales când pasivul lor este urmarea unei averi: bancherii își dau seama că un om care a fost atât de bogat este capabil să se refacă. Dacă s-a îndatorat, înseamnă că a investit. Omul acesta curajos crede în viitor - așa cum o dovedea ambițiosul meu fond de artă contemporană. Sigrid și cu mine reproduceam la scară individuală logica economică a celor mai bogate țări de pe planetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
drept cel mai mare din lume, respiră și trăiește dincolo de pereții camerei mele. Când, în ungherul meu, închid ochii, îi ghicesc umbrele amestecate - e tot ce mă interesează cu privire la oraș, la palatele, moscheile și grădinile sale. Doar aceste două lucarne refac legăturile mele cu lumea exterioară, cu lumea canaliei; dar există în cameră, agățată de perete, și o oglindă în care pot să-mi văd fața. În viața mea restrânsă, oglinda capătă o importanță cu mult mai mare decât lumea canaliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
noastră. Își luă casa în posesie ca pe un domeniu vital pierdut de mult și acum regăsit, făcea proiecte de amenajare a locuinței, tăia din nou dreptunghiuri mici pe care le împrăștia prin cameră, dar, spre deosebire de S., unde încercase să refacă aproape identic locuința pe care fuseserăm siliți s-o părăsim, aici nimic nu trebuia să ne mai amintească de casa de dinainte. Acest lucru era cu atât mai realizabil, cu cât aici aveam foarte mult spațiu la dispoziție, iar dispunerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
spună, eu sunt directorul general de la „HB-Holding“, dar nu avea cuvinte, doar ochi larg deschiși, care îi tremurau. XXVItc "XXVI" Rupturatc "Ruptura" Mama, cu lumina ferestrei în spate, ședea la patul soțului ei care zăcea acolo îngrozit și disperat, dar refăcut în bună măsură după atacul cerebral: fără urmă de paralizie și afazie. Iar ea îi vorbea bărbatului care privea pe fereastră în desimea frunzișului, printre crengi, cu ochii strălucind în reculul luminii. Nu, spuse ea, tu nu ești unul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu decenii în urmă. Plecând de la un sfârâiac de fapt, toate celelalte evenimente ale acelei zile reconstituite se adunau în jurul acelui fapt ca pilitura de fier. Sau, mă rog, nu chiar așa. Dar important e că acea femeie reușea să refacă o zi. Să o refacă oral. Aici, la Eugenia Ionescu, așa cum spuneam, e vorba despre inteligența textului desfășurată pe 24 de caiete, înmulțite cu aproximativ 350 de pagini fiecare caiet. Ceea ce ar da în jur de 8.400 de pagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
de la un sfârâiac de fapt, toate celelalte evenimente ale acelei zile reconstituite se adunau în jurul acelui fapt ca pilitura de fier. Sau, mă rog, nu chiar așa. Dar important e că acea femeie reușea să refacă o zi. Să o refacă oral. Aici, la Eugenia Ionescu, așa cum spuneam, e vorba despre inteligența textului desfășurată pe 24 de caiete, înmulțite cu aproximativ 350 de pagini fiecare caiet. Ceea ce ar da în jur de 8.400 de pagini, în comparație cu care chiar Istoria Literaturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Fără foc, explozii și bubuituri nu există revoluție, schimbare, purificare, nu poți șterge totul cu buretele ca s-o iei de la capăt, e convins Roja. — Sîntem deci o parte a unui sistem care a fost risipit, dar care acum se reface, conchide Dendé. Sîntem un braț viguros de materie. — Sîntem Universul în sine, zice Gulie, amețit parcă de fumul gros. — în sfîrșit toată Planeta a auzit de România, am reușit să devenim oaia neagră a Europei, zice Roja. Știe careva dintre
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
oricînd se poate întoarce la ea, ești naiv Gulie, ascultați ce vă spun eu, e dragostea vieții lui, o are ascunsă acolo în subconștient, ba nici să nu te gîndești, Curistule, îi atrage atenția Tîrnăcop cu seriozitate, cum adică? Să refacă ei întreg angrenajul, mecanismul, nu se poate, Baraca a fost una, Parlamentul e alta, nici gînd, cum să fie imposibil? Avem locurile rezervate, s-a făcut un fel de algoritm, oare nu pentru asta ne-am riscat pielea? Ai scrîntit-o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pufoaicei pînă sub bărbie, zgribulind de frig. E singur în stradă, începe să țopăie pe loc neștiind în ce direcție s-o apuce, i-auzi cu ce trăsnăi îmi mai venise și secătura asta de Patru Ace, începe să-și refacă în minte dialogul, e leit unchiu-său, își spune, oriunde mergi dai peste ei, a naibii Securitate, au împînzit toată țara mai ceva ca înainte de Revoluție, atunci știai cel puțin despre ce era vorba, era clar la ce te puteai aștepta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
din trăsăturile mai definitorii ale celui vizat, pentru a-și putea alcătui un portret cît mai complet al respectivului. Cîte un ochi, gura, o sprînceană, urechile, sau conturul nasului îl ajutau de minune cînd ajuns acasă seara, dorea să-și refacă în minte profilul celui urmărit răsfoindu-și notițele. Datele despre fiecare individ nu trebuiau să depășească mai mult de o pagină. Cînd i se părea că are destule informații despre o anumită persoană punea punct și căuta un alt subiect
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
lan. Părea uitată acolo. Ne-am făcut un culcuș în ea. Am stat acolo aproape o săptămână. Norocul nostru că nu prea departe era o gârlă, de unde aduceam apă. Aveam la noi cartofi copți, morcovi și roșii. Ele l o refăcut pe Filip. „La noapte plecăm, Costăchele, că ne apucă iarna pe aici” o vorbit într-o dimineață, cu ochii spre miază-zi... Nu aveam curaj să mergem și ziua. Din adăpostul pe care-l aveam pe timp de zi, urmăream ce
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
național-socialistă a fost explicată de către Hitler și Goering. Ei, acești oameni de afaceri au răspuns contribuind cu mai multe milioane de mărci la vistieria Partidului În schimbul promisiunii ferme a lui Hitler de a-i elimina pe bolșevici și de a reface armata. A fost un parteneriat care nu a durat mult. Ca mulți dintre industriașii germani, Six vede cu ochi buni extinderea activității economice și creșterea schimburilor comerciale. În ceea ce privește industria oțelului, mai ales, preferă să-și cumpere materia primă din străinătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Înapoi ca să-mi iau arma de rezervă. Urmă o nouă bătaie În ușă, de data asta mai puternică, și apoi o voce de bărbat zise: — Hei, Gunther, eu sunt, Rienacker. Haide, deschide, că vreau să vorbesc cu tine. — Încă mă refac după ultima noastră mică discuție. — Hai, zău așa, că doar nu-mi porți Încă pică pentru aia, nu? — Mie mi-a trecut, dar gâtul meu Încă se resimte, pentru el ești persona non grata, mai ales la ora asta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Manea, Mă aflu Într-o clipă foarte grea a vieții mele. Nu din cauza cărții care nu va mai apare, căci, la drept vorbind, am și publicat-o pe toată În reviste (un singur capitol dintre cele astfel apărute l-am refăcut ulterior și nu mai arată aproape deloc ca În tipar), ci din cauza unor lucruri mai mult sau mai puțin ponderabile (unele foarte ponderabile) ale vieții mele. Rezist, dar nu știu până când și cu ce preț. În preț intră, văd de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
care nu le-am corectat decât În parte pe exemplarul Dumneavoastră, pentru a nu-l desfigura cu totul. În carte, ele succed imediat capitolului intitulat Spre câmp, apărut În Luceafărul, Într-un număr din toamna lui 1973. În prezent, am refăcut adânc acel capitol, păstrând din el doar ce are legătură cu ultimele două sau trei pagini ale cărții. Al Dumneavoastră, Radu Petrescu ș4ț București 18 aprilie 1974 Mult stimate Domnule Norman Manea, V-am căutat de câteva ori la telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Poate și din acest motiv, America permite o estimare mai destinsă a modernității, asupra căreia și-a pus o amprentă decisivă. Mobilitatea, energia histrionică, pionieratul și prospețimea anistorică nu prea Îngăduie aici răgazul retrospectivelor interogative. Supremația autoritară a prezentului „face”, reface și redefinește continuu, firesc, civilizația. În democrația populară, multirasială a imigranților lumii, idealul nazist al supremației rasei este o contradicție În termeni, chiar dacă tensiunile rasiale rămân atât de pregnante și primejdioase. Cât privește proiectul tiranic al fericirii universale, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
a nenorocit viața. Acum înțeleg că o fată poate să facă totul cum trebuie și cu toate astea viața ei să fie nenorocită. Fata are acum unde să stea și un bărbat care să-i plătească facturile. Energia ei se reface. E gata să-și ia din nou viața în mâini. Nu se consultă cu soțul ei. Îl consideră un decor în spectacolul vieții ei. Socrii se plâng de ea și ăsta devine pretextul ei. Nu am de gând să stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
în sfâșit. Aleagă spre sălbăticia pământului, acolo unde pacea își deschide brațele. Când apare durerea și respirația îi devine superficială, ea scoate o șoaptă, un vers care a fost preferatul ei atunci când juca rolul Doamnei Taimo: Oare poate cineva să refacă un șirag de flori de iasomie dintr-un ceainic? 21 Mă epuizează să țin pasul cu Mao, deși tactica jocului a devenit mai simplă. Lupta în vederea înaintării s-a redus la trei persoane. Premierul Zhou, mareșalul Lin Biao și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de râu adăpostește cârdul lung de câțiva kilometri. Apoi, la începutul primăverii, păsările se înalță și pornesc la drum, ghidându-se după simțurile lor până în Saskatchewan, Alaska sau și mai departe. Zborul de anul acesta a existat dintotdeauna. Cumva, păsările refac ruta trasată cu secole înainte ca părinții lor să le-o fi arătat. Și fiecare cocor își amintește de drumul care încă i se așterne în față. Cocorii din această noapte se rotesc iar pe șuvițele împletite ale apei. Strigătele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fi frica. Vreți să spuneți că fratelui meu îi este frică? Prinse aripi la vorbele liniștitoare ale medicului, încântată. Mark simțea. Frică sau orice altceva, nu conta. Dar cum e cu... creierul uman? Partea de deasupra mamiferului? —Încearcă să se refacă din bucăți. Activitatea din cortexul prefrontal se străduiește să reia contactul cu conștientul. Îi ceru doctorului Hayes toate broșurile de care dispunea spitalul pe tema leziunilor craniene. Sublinie toate ideile optimiste cu un marker verde, subțire. Creierul e ultima noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ce știa el? Karin nu putea băga mâna-n foc nici măcar pentru Bonnie. Bonnie cea veselă își recuperă aparatul foto. —O să vă scot poze la amândoi. Îl mângâie pe Mark pe umăr. O să ne distrăm foarte bine, când o să te refaci sută la sută. El rânji și o cercetă. Apoi, o mână țâșni spre sânii ei acoperiți de pulover, în timp ce cu cealaltă își apucă sexul. Din gură îi picurau silabe: Furculiță, fuți o vulpe, sub sug pizdă eu... Ea chițăi, sări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
noaptea în câmp, dacă s-ar opri să asculte. Mark mark mark, îi spun. Cotcodăceli, imitând orice nou-venit. Inutil. Tăcerea nu-l poate ascunde. Îl citesc din hârțoage, îl scot afară prin cuvinte. Îl amestecă, îl împing mai departe, îl refac de la zero. Cuvinte fără limbă. El, limbă fără cuvinte. Mark Schluter. Pantofi, cămașă, serviciu. Bucle mari din el. Pași pe care-i face. De jur împrejur și de-acolo înapoi. Repetă cum se cere. Ceva ia formă, un „el“ suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ai pregătit să-i iei locul. Cuvintele lui o umpleau de speranță și o demoralizau în același timp. —Spune-mi o chestie. Ce dracu’ mai caut eu la recuperare? — Ai suferit mult, Mark. Vor doar să se asigure că ești refăcut sută la sută înainte să te trimită acasă. Sunt sută la sută. O sută zece la sută. O sută cincisprezece. Nu crezi că eu sunt cel mai în măsură să-mi dau seama de asta? De ce să creadă mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]