11,416 matches
-
primar și a consilierilor lui, care asigură securitatea municipiului de faptele răufăcătorilor care fură, distrug, jefuiesc, mai și ucid câte unul care se împotrivește acțiunilor acestora. In prima carte scrisă de mine, "Momente din viața unui militar" am încercat să relatez peripețiile și poznele din timpul copilăriei, adolescenței, armatei și unele evenimente mai importante care mi s-au părut mie mai semnificative și în care sunt sigur că mulți dintre cei care au citit cartea, s-au regăsit. În aceste episoade
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
pe chat și pe site ul evz.ro procentele prezenței la vot, rezultatele parțiale și tot ce se comunica legat de alegeri. Activitatea intensă de pe chat a făcut ca serverele furnizorului de servicii Internet să se blocheze. Tot acolo au relatat jurnaliștii despre mineriada din 1999, ținând lumea la curent cu drumul făcut de Miron Cozma și ortacii săi. Când un grup de marinari români sechestrați într-un port străin au luat legătura prin chat cu echipa de la ziar, Dana Butnaru
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
ochii pe politicieni ca să vadă dacă își fac treaba ca lumea, să inves tigheze afaceri dubioase, să stea de vorbă cu fotbaliștii la terminarea meciului și să încerce să-și dea seama ce vor să spună, să noteze abuzurile, să relateze despre catastrofe, bucurii, războaie, evenimente fericite și mai puțin fericite, să încerce să dis cearnă ce e publicitate deșănțată și ce e informație utilă în ceea ce transmit companiile. Jurnalismul e o meserie de care încă e nevoie în societatea modernă
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
000 de fani în ianuarie 2012 - mulți dintre ei sunt din lumea arabă și au publicat pe pagina lui Kristof informații, clipuri și comentarii despre evenimen tele tumultuoase din zonă. Kristof însuși și-a folosit pagina de Facebook pentru a relata din Egipt, în timpul revoluției de acolo. „Acest mod de întrebuințare [a instrumentelor de socializare online] - mai personal și mai implicat decât simpla publicare a unui link către articole - poate fi eficient în cointeresarea comunității, în special în astfel de situații
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
care își expuneau punctele de vedere în legătură cu situația politică și economică și încercau să influențeze mersul lucrurilor. De prin ultima treime a secolului al XIX-lea, ziarele au început să coboare printre oamenii obișnuiți, scăzând dramatic prețul pe exemplar și relatând despre lucrurile ordinare, de zi cu zi. În destule socie tăți, mass media s-au transformat în instrumente de control ale statului, ca în România socialistă, sau ale oligarhiei religioase, ca în anumite țări musulmane. Când istoria mai mult sau
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
intrat la o școală de pilotaj. În prima sa perioadă de război, escadrila lui nu participă decât până la căderea Odessei. L-oi fi zărit poate evoluând deasupra capului meu în lupte aeriene la Țiganca, sau la nord de Odessa... Ne relatează în capitolul acela cu mare admirație și dragoste performanțele eroice ale sublocotenentului Constantin Catrina. Mă surprinde însă observația ciudată pe care o face însuși Vizanty în relatarea morții lui Catrina: "Pe fiece zi sublocot. Catrina era mai nerăbdător, mai îndârjit
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
cu aproximativ 120 de sburători inamici. Într-o singură dimineață, într-un singur atac, a doborât 3 avioane Liberator în ziua de 5 aprilie în apropiere de Ploești (...). Să-mi fie îngăduit, ca o completare a scurtului meu documentar să relatez, pe cât aceasta va fi de posibil fazele unei singure lupte în care căpitanul Dan Vizanty a doborât 3 avioane Liberator. Aflat în capul formației sale de vânătoare pe care o conducea prin radio căpitanul Vizanty atacă cu tot grupul său
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
redă pensia, și este nevoie ca Vizanty să dea în judecată Ministerul Finanțelor pentru a-și recăpăta drepturile, ceea ce se întâmplă, în final, abia în 1968. Toate aceste eforturi arată un om tenace și curajos. "În ultima perioadă de timp relatează un turnător sursa a discutat de mai multe ori cu Dan Vizanty, care este foarte mulțumit că i s-a anulat sentința de condamnare și ca urmare, a reprimit pensia de 850 lei lunar, casa de la Brașov, construită de el
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Ion Brătianu. Gheorghe Negoițescu, al cărui părinte ținuse în București birjă cu un cal - taică-meu îi spunea simplu și crud: birjar -, se trăgea poate din țărani de pe lângă Vălenii de Munte, unde există un sat cu Negoițești, după cum mi-a relatat un tovarăș de suferință al meu la penitenciarul Jilava, și trebuie să fi fost un om cu sănătatea șubredă, căci a murit tânăr, lăsând după el o văduvă cu doi copii: Marioara și Ionel. Cum văduva lui s-a recăsătorit
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de ți-a luat cartea.“ Dacă se întâmpla să fiu singurul în clasă care ridica cele două degete la o problemă greu de rezolvat, moș Litan mă apostrofa: „Lasă mâna jos, că tu ești prost.“ Lacrimile din belșug vărsate acasă, relatând ofensa și nedreptatea, n-aveau nici un rezultat. Când ne scotea la câte o scurtă excursie prin pădurile apropiate (la Făget, la Fântâna lui Bilașcu), înaltul și veșnic zeflemitorul Tătaru nu scăpa ocazia a mă blagoslovi cu câte un „Măi băiete
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mai exact perioada: numere din Axa am înaintea ochilor doar din vremea înscăunării legionarilor la putere - și asta, din cauza poeziilor lui Ion Barbu consacrate naziștilor și a unui articol al său împotriva lui Bălcescu). N-aș fi în stare să relatez mare lucru din acele lecturi politice de copilărie, de articolele abordate, de numele autorilor: Mircea Eliade, Noica, Cioran nu existau pentru mine decât ca nume pe coperte de carte (ceea ce nu înseamnă că nu l-am întâlnit în presă: de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
am mai fi întâlnit, dacă în toamnă cursurile Facultății de Științe nu s-ar fi deschis la Timișoara, în refugiu. Afară, în curtea Liceului „Gh. Barițiu“, unde se ținea bacalaureatul, mă aștepta deci, vizibil emoționat, mai ales după ce i-am relatat cele întâmplate, Grigore Popa: nu eram oare un răsfățat al sorții? Însă vara aceea trebuia să-mi aducă extraordinare, fericite surprize. Ultimul meu eseu din Țară nouă a stârnit ecou - a fost comentat favorabil la postul de radio București, în cadrul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
nu aveam, de fapt, cui să mă adresez, căci nu cunoșteam „autorități“, am cerut audiență la comandantul organizației studențești, un ins dur, cu pistrui deloc încurajatori pe față, ca să spun așa, deși probabil pistruii erau atributul lui cel mai candid, relatându-i cele întâmplate, însoțind relatarea mea de date precise, de numele răufăcătorilor: m-a țintit cu priviri reci, tranșante și m-a sfătuit cu glas aproape amenințător să nu mă mai amestec unde nu-mi fierbe oala. Îmi venea să
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
apartenență al populațiilor. În consecință, urbaniștii concep proiectele mai mult în funcție de ideea pe care și-o fac despre orașul ideal, decât inspirați de analiza situației reale a locuitorilor. Astfel, în cadrul unui proiect de recalificare a unui cartier social, Michel Bonetti relatează că, în numele dezenclavizării și al integrării urbane, urbaniștii și-au centrat atenția pe crearea de noi căi rutiere, "în timp ce 95 % dintre locuitori se simțeau perfect legați de oraș datorită sistemului de circulație și transporturilor în comun adaptate perfect la nevoile
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Muncitorilor Socialiști (broussiștii și germaniștii). 1 Vezi Friedrich Engels, Problema locuinței, 1872. 2 Léon Bourgeois, Solidarité, Paris, Armand Colin, 1914 (ediția a 8-a, august); prima ediție 1896, p. 269. Citatele care urmează sunt extrase din această lucrare. 1 Anecdotă relatată de L. Houdeville, op. cit., 1969, p. 67. 1 Le Journal des Débats, 23 iunie 1894, citat de L. Houdeville, op. cit., p. 67 2 J. -P. Flamand, op.cit., 1989, p. 80. 3 Din punct de vedere politic, Frédéric Le Play este
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
unul dintre cei mai talentați propagandiști ai ideologiei pavilionare "care ar fi trebuit să contamineze toată clasa mijlocie" (p. 230) (R.-H. Guerrand, op. cit., 1992). 10 Citat de L. Houdeville, op.cit., 1969, p. 187. 11 Louis Houdeville povestește o anecdotă relatată în jurnalul Combat din 12 ianuarie 1952: "[...] Domnul Claudius-Petit, când i-a întrebat pe patronii care construiau locuințe pentru muncitorii lor: "De ce, în loc să prevadă în fiecare locuință un loc pentru mașina de spălat, nu se gândeau să înființeze o spălătorie
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
asemănătoare șepcii ofițerilor ruși, în loc de nădragii largi turcești, pantaloni și în locul papucilor galbeni cizme negre” (Veress, 1928-1929, 379). Odată cu veșmintele se schimbă și interioarele caselor, mobilele europene luând locul celor orientale, îngreunând și mai tare adaptarea la nou. Tânărul pictor relatează cu amuzament: „Tot modei europene a căzut jertfă și barba frumoasă neagră a lui Cantacuzeno, cu care eram bine. Acest boier avea un cap de o rară frumusețe și mă durea sufletul, când a trebuit să-și rază barba, care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
zone până târziu, în secolului XX. Tema descinderii unui grup uman dintr-un strămoș comun se întâlnește la majoritatea populațiilor europene. În societățile tribale din sud-estul Europei, în Muntenegru și nordul Albaniei, legendele eponime culese în secolul al XIX-lea relatează formarea triburilor (Stahl, 2000b, 42-51). Și la români formulele de adresare pot integra termeni cu trimitere la rudenie (cum ar fi maică, taică, mătușă, tataie, soră, frate ș.a.), fără a avea însă amploarea semnalată de Haxthausen în cazul rușilor. De
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
cazul de față împărțirea în presă de calitate și populară. Sunt formule, scheme care pot fi foarte ușor învățate și care, odată însușite, ne constrâng să privim realitatea prin ochelarii lor. „Masele” sunt asociate în acest caz cu publicații care relatează despre crime, sex, divertisment, filme, sport, iar „minoritatea”, cu acele publicații care prezintă politica tradițională, arta „înaltă” etc. Această inerție a modelului comunicațional care persistă, în ciuda prefacerii din realitatea propriu-zisă, este problema care interesează sau ar trebui să intereseze specialiștii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
mută la Birmingham. Se stinge din viață în 1989. 2 În lucrarea sa Keywords (1983), Raymond Williams insistă asupra termenului comun și asupra înțelesurilor sale. Întrucât multe dintre informațiile furnizate pot ajuta la înțelegerea considerațiilor de față privind comunicarea, vom relata mai pe larg prezentarea autorului englez. În engleză, precizează Williams, common are o arie largă de înțelesuri. Communis a derivat fie de la com, „împreună”, și munis, „aflat sub obligație”, ori de la com și unus, „unul”. Aceste sensuri s-au contopit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
aceeași armată lupta pentru the commons (pentru Parlamentul de atunci). Opțiunea lor este interesantă pentru că au vrut să precizeze că ei erau oameni care își aparțineau; deci, cum remarcă Williams, erau private soldiers in a common cause. Din această situație relatată pe larg de autor reiese limpede un adevăr: comunul nu exclude privatul, nu-l absoarbe, nu-l dizolvă. Mai mult, s-ar putea spune că adevăratul comun implică un nivel privat solid. Ce mai înseamnă comun atunci când totul este comun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
lipsită de noimă, nici atât de hărăzită nean tului și plictisului. Astfel că Madame l-a zugrăvit la fel de bine cât o făcuse și regele prin aforismul pe care l-a formulat cu privire la el în fața lui Mareschal, și pe care l-am relatat. Madame povestea tot felul de povești și mici basme cu zâne. Spunea că toate zânele au fost poftite în ziua în care a născut, că au venit toate, și că fiecare i-a ursit fiului ei câte un talent, astfel
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
timp de trei ani. De asemenea, ține să pară întotdeauna bine informat, dă drept ale sale noutățile auzite de la alții: uneori mi-a recomandat în timpul zilei să consider certă o știre, de altfel știută de toată lumea, pe care i-o relatasem de dimineață. Nu-i place deloc să se observe că ignoră vreun lucru. Ultimul lui gând este să-și manifeste mirarea pentru vreun lucru. Mania aceasta derivă dintr-un anumit ideal, elevat însă imaginar, pe care și l-a făcut
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
liberi 1 în serviciul de poștă 10 cisle (gospodării cu cotă parte din bir fixată de obștea sătească după avere) 20-30 proprietari plătitori de bir. Deducem că, în această perioadă, satul Stâncășeni era încă relativ mic și sărac din faptul relatat de istoricul I.Antonovici că în anul 1775, în timp ce, de exemplu, de la Voinești s-a încasat de la liuzi 120 lei, de la Avrămești 65 lei, de la Mărășești 40 lei de la Stâncășeni doar 20 lei. După Condica Liuzilor (1803), deci în decursul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
să împletesc o pălărie ... În anul următor a adus școlii un car întreg cu snopi de paie de grâu. Mai am multe amintiri din drumurile noastre cu tata, două dintre ele mi-au rămas prea vii spre a nu fi relatate, căci una se referă la o întâmplare de iarnă, care se putea solda cu o tragedie, alta la atitudinea tatii față de școală. Era iarna anului 1938-1939. Tata a venit cu sania cu boi, aranjată după tipic, să ne ia în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]