9,175 matches
-
altceva? — Păi... — Mă concediezi? Mă privește de parcă tocmai i-aș fi spus că mariajul nostru de zece ani s-a sfârșit. Doar pentru că am depășit ușor termenul? — Nu te concediez! Dar, zău, nu pot să fiu domnișoară de onoare fără rochie, nu? Dar cu ce altceva să te îmbraci? — Păi... Îmi răsucesc degetele, stângace. Am o rochie de rezervă în șifonier și... Nu pot să-i spun că, de fapt, am trei. Și încă două, pe care mi le-am oprit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
zece ani s-a sfârșit. Doar pentru că am depășit ușor termenul? — Nu te concediez! Dar, zău, nu pot să fiu domnișoară de onoare fără rochie, nu? Dar cu ce altceva să te îmbraci? — Păi... Îmi răsucesc degetele, stângace. Am o rochie de rezervă în șifonier și... Nu pot să-i spun că, de fapt, am trei. Și încă două, pe care mi le-am oprit la Barneys. — Făcută de cine? — Ăă... Donna Karan, zic vinovată. — Donna Karan? Trădarea mea îl lasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
la Barneys. — Făcută de cine? — Ăă... Donna Karan, zic vinovată. — Donna Karan? Trădarea mea îl lasă fără voce. O preferi pe Donna Karan în locul meu? — Normal că nu! Dar zău, cel puțin există, cusăturile sunt chiar cusute... — Îmbracă-te cu rochia mea. — Danny... — Îmbracă-te cu rochia mea! Te rog! Se aruncă pe podea și vine spre mine, în genunchi. O să fiu gata, o să lucrez toată ziua și toată noaptea. — Nu avem toată ziua și toată noaptea! N-avem decât vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Donna Karan, zic vinovată. — Donna Karan? Trădarea mea îl lasă fără voce. O preferi pe Donna Karan în locul meu? — Normal că nu! Dar zău, cel puțin există, cusăturile sunt chiar cusute... — Îmbracă-te cu rochia mea. — Danny... — Îmbracă-te cu rochia mea! Te rog! Se aruncă pe podea și vine spre mine, în genunchi. O să fiu gata, o să lucrez toată ziua și toată noaptea. — Nu avem toată ziua și toată noaptea! N-avem decât vreo... trei ore. — Atunci o să lucrez trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
câteva chestii personale - și, sub poza lui, au scris Brandon: însurătoarea e ultimul lucru pe lista lui de priorități. Chestie care nu mă deranjează deloc. Pentru că ăsta e ultimul lucru și pe lista mea de priorități. În timp ce Danny îmi finisează rochia, eu fac puțină ordine prin casă. Adică arunc farfuriile de la micul dejun în chiuvetă, unde le las să se înmoaie, șterg în treacăt o mică pată pe blatul mesei, după care aranjez un pic borcanele de pe raftul cu mirodenii, în funcție de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
-mi săgețile din privire. Ridică shakerul și începe să-l răsucească dintr-o mână într-alta. E perfect. Uitați-vă la voi. Locuiți împreună, nu vreți să vă omorâți unul pe altul, nu sunteți rude... Ți-aș putea face o rochie de vis... Lasă jos shakerul și mă privește brusc foarte intens. Hei, Becky, ascultă-mă. Promite-mi, dacă te măriți, eu îți fac rochia. E strigător la cer. Dacă o ține tot așa, Luke o să creadă că vreau să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nu vreți să vă omorâți unul pe altul, nu sunteți rude... Ți-aș putea face o rochie de vis... Lasă jos shakerul și mă privește brusc foarte intens. Hei, Becky, ascultă-mă. Promite-mi, dacă te măriți, eu îți fac rochia. E strigător la cer. Dacă o ține tot așa, Luke o să creadă că vreau să-l presez. Poate chiar să creadă că eu l-am pus pe Danny să aducă vorba despre subiectul ăsta. Trebuie să redresez cumva balanța. Repede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
amândouă avem ochii ușor înroșiți, și scot un hohot de râs cam stângaci. Doamne, ce dor mi-a fost de Suze, mai mult decât am crezut. — Hai la mine în cameră! zice Suze, luându-mi mâna. Hai să-mi vezi rochia! — E frumoasă? spun nerăbdătoare. În poză arăta senzațional. — E pur și simplu perfectă! Plus că trebuie neapărat să-ți arăt, am cel cel cool corset de la Rigby and Peller... și niște chiloței de te ia cu leșin... Luke își drege
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
un titlu din ăsta, nu? — Floare la ureche, zice Suze sigură pe sine. Poți să primești un titlu din ăsta pentru servicii aduse industriei sau ceva de genul ăsta. Te propun eu, dacă vrei. Acuma hai, vreau să-ți văd rochia! — OK! Îmi trântesc cu greu valiza pe pat. O deschid cu un clic și scot cu grijă creația lui Danny. Ce părere ai? O pun mândră pe lângă mine și răsucesc cu o mișcare elegantă mătasea aurie. — E cool de tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu ochii cât cepele. N-am văzut în viața mea așa ceva! Pipăie paietele de pe umăr. Unde ai găsit-o? E aia de la Barneys? — Nu, e cea de la Danny. Nu-ți aduci aminte că ți-am zis că îmi face o rochie? — A, ba da. Se strâmbă. Și cine e Danny ăsta? — Vecinul de deasupra noastră, îi amintesc. Designerul. Tipul cu care ne-am ciocnit atunci, mai demult. A, da, spune Suze, încuviințând din cap. Îmi amintesc. Dar, după tonul pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
la New York, cu atât mai tare se îndepărtează aceste vieți una de cealaltă. — OK, uite-o și pe a mea, spune Suze surescitată la culme. Deschide o ușă de la șifonier și fermoarul port-manteau-ului de stambă - și mă găsesc în fața unei rochii pur și simplu fabuloase, din mătase și catifea, cu ape în toate direcțiile, cu mâneci lungi și cu tradiționala trenă lungă. — Dumnezeule, Suze, zic, cu respirația întretăiată și un nod în gât. O să fii nemaipomenit de frumoasă. Încă nu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și i-au cumpărat, și cum un bun prieten de-al lor are o murgă tânără splendidă, care s-ar putea să-i placă mult lui Suze. Pe cinstite acuma. Nimeni nu s-a obosit măcar să mă întrebe cum e rochia mea. Oricum, nu-mi pasă, fiindcă arată trăsnet. Amândouă arătăm trăznet. Am fost fardate de același make-up artist nemaipomenit, și avem părul strâns la spate în cocuri măiestre. Fotograful ne-a făcut niște poze „naturaliste“, cu mine încheindu-i rochia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
rochia mea. Oricum, nu-mi pasă, fiindcă arată trăsnet. Amândouă arătăm trăznet. Am fost fardate de același make-up artist nemaipomenit, și avem părul strâns la spate în cocuri măiestre. Fotograful ne-a făcut niște poze „naturaliste“, cu mine încheindu-i rochia lui Suze (ne-a pus s-o facem de trei ori, de mă dureau brațele când am terminat.) Iar acum Suze se îhmhâie și se aaahăie încercând să aleagă din vreo șase tiare ale familiei, în timp ce eu beau șampanie. Doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și. Nu știu, sincer, de unde o fi reușit Suze să moștenească simțul ăsta al stilului pe care îl are. — Bex, crezi că poți tu să te duci la ea și să ai grijă să nu-mi apară aici cu cine știe ce rochie de grădinărit hidoasă? zice Suze. Pe tine o să te asculte. Sunt sigură. — Păi... OK, spun cu îndoială în glas. O să încerc. În clipa în care ies din cameră, îl văd pe Luke apărând în hol, în costumul de zi. — Ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
spun cu îndoială în glas. O să încerc. În clipa în care ies din cameră, îl văd pe Luke apărând în hol, în costumul de zi. — Ești foarte frumoasă, spune cu un zâmbet. — Nu-i așa? Fac o piruetă. E o rochie superbă, nu? Și îmi vine atât de bine... — Eu nu vorbeam de rochie, spune Luke. Ochii lui îi întâlnesc pe ai mei cu o strălucire cu subînțeles, și mă trece un fior de încântare. Suze e îmbrăcată? adaugă el. Voiam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cameră, îl văd pe Luke apărând în hol, în costumul de zi. — Ești foarte frumoasă, spune cu un zâmbet. — Nu-i așa? Fac o piruetă. E o rochie superbă, nu? Și îmi vine atât de bine... — Eu nu vorbeam de rochie, spune Luke. Ochii lui îi întâlnesc pe ai mei cu o strălucire cu subînțeles, și mă trece un fior de încântare. Suze e îmbrăcată? adaugă el. Voiam să-i urez toate cele bune. A, da, zic. Intră. Hei, Luke, n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Luke despre copilul lui Suze, iar acum cuvintele îmi zboară de pe buze înainte de a le putea opri. — Ce? — O să... O, Doamne, nu pot să-i spun, pur și simplu nu pot. Suze m-ar omorî. O să... aibă cea mai frumoasă rochie de mireasă pe care ai văzut-o vreodată, închei penibil. Foarte bine, zice Luke, aruncându-mi o privire mirată. Ce surpriză! Ei, păi am să intru doar un pic să schimb două cuvinte cu ea. Ne vedem mai târziu. Pornesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
călărie și cizme asortate. Are un corp senzațional pentru vârsta ei. Nu e de mirare că Suze e atât de subțirică. Mă uit în jurul meu, dar nu văd nici urmă de nimic care să semene a port-manteau care ascunde vreo rochie sau a cutie de pălării. — Deci, ăă... Caroline... Mă întrebam cu ce te îmbraci azi. Ca mamă a miresei! — Mamă a miresei? Se uită la mine ușor șocată. Dumnezeule mare, ai dreptate. Nu m-am gândit în felul ăsta. — Așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
șifonier. Deschid larg ușile acestuia, pregătindu-mă pentru un șoc - și rămân cu gura căscată de uimire. Nu-mi vine să cred. E cea mai extraordinară colecție de îmbrăcăminte pe care am văzut-o în viața mea. Costume de călărie, rochii de bal, croieli din anii ’30 se luptă pentru spațiu cu sariuri indiene, ponchouri mexicane... și o expoziție incredibilă de bijuterii tribale. — Doamne, cum pot să fie hainele astea! spun, cu respirația întretăiată. — Știu. Caroline se uită la ele cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
spune-mi... ai vreo idee cu ce te îmbraci la nuntă? — Cu ceva călduros și colorat, zice Caroline, luând un poncho gros, roșu cu galben. — Îhmm... Nu sunt așa de sigură că ar fi extrem de adecvat... Scotocesc printre jachete și rochii și, deodată, zăresc o fulgurare de mătase de culoarea caisei. Ooo! Ce frumos. Mă chinui s-o trag afară și... nu-mi vine să cred. E de la Balenciaga. — Cu asta am plecat în luna de miere, zice Caroline, amintindu-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
tati. Aici sunt, se aude glasul lui Suze. Ridicăm privirile cu toții - și iat-o, plutind pe scări, și ținând strâns la piept un buchet fabulos de trandafiri și iederă. — Vai, Suzie, zice mami, ducându-și mâna la gură. Vai, ce rochie frumoasă! Vai... Becky! O să fiți... Se întoarce spre mine cu o privire extrem de duioasă și, pentru prima dată, pare să-mi observe cu adevărat rochia. — Becky... tu așa te îmbraci? O să-ngheți! Ba nu. Biserica o să fie încălzită. — E frumoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de trandafiri și iederă. — Vai, Suzie, zice mami, ducându-și mâna la gură. Vai, ce rochie frumoasă! Vai... Becky! O să fiți... Se întoarce spre mine cu o privire extrem de duioasă și, pentru prima dată, pare să-mi observe cu adevărat rochia. — Becky... tu așa te îmbraci? O să-ngheți! Ba nu. Biserica o să fie încălzită. — E frumoasă, nu? zice Suze. Foarte deosebită. — Ce deosebită? Nu vezi că-i un tricou? Mă apucă nemulțumită de mânecă. Și cu franjurii ăștia ce e? Ia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Ce deosebită? Nu vezi că-i un tricou? Mă apucă nemulțumită de mânecă. Și cu franjurii ăștia ce e? Ia uite, nici măcar nu e finisată ca lumea! — Așa e modelul, îi explic. E unicat. — Unicat? Păi nu trebuie să ai rochia la fel cu celelalte domnișoare de onoare? — Nu mai sunt alte domnișoare de onoare, îi explică Suze. Singura persoană pe care aș fi vrut s-o rog e sora lui Tarquin, Fenny. Dar mi-a zis că dacă mai e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
du-te după ele! Și tati unde s-a dus? La naiba, am chef de o țigară... — Suze, n-ai voie să fumezi! zic îngrozită. Nu e bine pentru... Mă opresc exact la timp. Că poți să dai scrum pe rochie? sugerează Luke, foarte săritor. — Da. Și... să ți-o arzi cu țigara. Când ajung înapoi în hol, după ce mi-am recuperat florile din dormitorul lui Suze, mi-am împrospătat rujul și am coborât, îl găsesc pe Luke singur. — Părinții tăi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
adaugă, punându-mi pe umeri un cojocel. Mama ta are dreptate, nu poți să mergi așa. — OK, sunt de acord fără prea mare tragere de inimă. Dar o dau jos la biserică. — Apropo, știi că ți s-a cam desfăcut rochia la spate? zice, ajutându-mă să-mi pun haina. — Serios? Îl privesc cu spaimă. Cum arată? — Foarte bine. La colțul gurii i se formează un surâs. Dar poate ar fi bine să faci rost de un ac de siguranță după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]