8,833 matches
-
și cu bune și cu rele în noi. Și reprezentarea acestora în structura fiecărui om depinde de educație, de mediu, de înțelepciune și nu în ultimul rând de ceea ce ne este hărăzit. Suntem atrași câteodată spre ceva care pare a străluci, frumos, dar când ne adâncim în cercul magic spre care am fost împinși de o mână nevăzută, descoperim, nu chiar de la început, că ceea ce părea a fi lumină este, de fapt, întuneric. Bezna pătrunde în întreaga noastră făptură și fără
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ascultarea și tot ce derivă din acestea și multe altele care la un loc dau culoare mai târziu interpretării. Intuiția poți să o ai sau să nu o ai. Dacă te bazezi numai pe intuiție nu faci mare lucru. Poți străluci azi și mâine nu. Dar în momentul în care știi că ea există vei putea s-o stăpânești, s-o dirijezi așa cum se procedează cu un cal sălbatic. Animalul acesta sublim este fermecător când îl vezi alergând în libertate cu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și rolul va fi al lui. În acest fel cel care merită rămâne fără palmares. Din păcate montările nu se repetă și astfel un actor dotat va rămâne în conul de umbră iar „mâncătorul de roluri” va da impresia că strălucește. E doar un licărit de licurici, o stea falsă, un foc de paie și nimic mai mult. Un actor adevărat trebuie să introducă în el sufletul personajului. Acest lucru va fi posibil după ani de muncă, de căutări, după experiențe
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
De aceea munca actorului trebuie să fie asemănătoare cu cea a unui șlefuitor de diamante. Piatra, oricât de valoroasă ar fi când e scoasă din adâncuri, nu emoționează decât după ce va fi șlefuită pe toate părțile și va începe să strălucească datorită meșteșugarului priceput care i-a descoperit frumusețea pentru a o oferi iubitorilor. 1 octombrie 2004 - Iași Imaginația te poate ajuta să creezi un personaj necunoscut folosindu-te de observațiile proprii asupra naturii. Acest lucru se poate întâmpla și în
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
pentru bijuteria de rol și personaj pe care l-a creat interpretând-o pe „Babakina” din spectacolul „Ivanov”, după piesa lui A.P. Cehov, în regia lui Ovidiu Lazăr. Chipul i s-a luminat iradiind uimire, iar ochii imenși, albaștri au strălucit de bucurie la cuvintele mele. Astfel, acolo și în acele clipe, destinul ne-a întâlnit. După acel moment de la începutul lui iunie 1988, vreme de 17 ani am fost prieteni, soț și soție, camarazi, confrați, tovarăși de drum la bune
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Pelea. A fost delegația cea mai curtată, aplaudată și fotografiată! La încheierea Festivalului nemții au organizat o mare recepție pe un vaporaș de agrement, pe Muggel See. Mâncare și băutură "ca în vest", o vreme superbă, atmosferă destinsă. Frumoasele noastre străluceau, iar băieții "ai noștri ca brazii" înalți, bine clădiți, în costume închise și papion! La un moment dat vine la mine directorul de protocol de la "Cinematografie" și mă întreabă dacă artiștii noștri sunt cumva supărați de ceva, întrucât nu "trecuseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la Paris, apoi la Madrid și am început traversarea oceanului. Era prima traversare și bineînțeles am avut emoții. După câteva ore de zbor am mai făcut o escală la San Juan de Puerto Rico. În întunericul nopții și al oceanului insula strălucea ca un briliant, imagine superbă rămasă până astăzi în memoria noastră. Spre dimineață am atins coasta Americii, făcând escale la Caracas și apoi la Bogota. Escalele erau destul de scurte, dar aveam posibilitatea să ne plimbam puțin prin aeroporturi și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
petrol și gaze. La data vizitei noastre, zăcămintele de petrol erau ca și epuizate, rămânând în exploatare doar cele de gaze. Am ajuns la Punta Arenas la mijlocul lui decembrie, perioada zilelor de 20 de ore și a "nopților albe". Orașul strălucea sub soarele mereu prezent pe un cer albastru, limpede și proaspăt. La sediul regional al CONAF ne aștepta directorul Juan Mauricio, "martorul" care avea să ne semneze la plecare "diplomele de patagonezi". Ne-a prezentat date despre localitate, despre localnici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
multe, noi eram puțini și de aceea trebuia să ne organizăm foarte bine. Împreună cu soția și cu celelalte soții am discutat și stabilit "meniul" și ce trebuie să cumpărăm. Am hotărât, de asemenea, că în ziua "Z" totul trebuia să strălucească soarele, curtea de la intrare, curtea interioară, scările, saloanele, lustrele, inclusiv fețele tuturor. Și așa a fost! Am trimis 300 de invitații și au venit peste 200 de persoane. Recepția a început la ora 20,00 și ultimii invitați au plecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pentru UE și aderarea noastră atunci ne-ar fi adus mai multe dezavantaje decât avantaje. Am fost onorați cu vizitele la ambasadă ale domnilor Ion Iliescu și Teodor Meleșcanu. Pentru aceste ilustre prezențe ambasadorul dispusese "măsuri speciale": totul trebuia să strălucească, ceea ce era normal, și nimeni să "miște în front", respectiv toate geamurile să rămână închise, ușile să nu scârțâie, copiii să nu râdă sau să plângă, iar cei care eventual dispuneau de patrupede erau obligați să le eutanasieze, tranchilizeze sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nici neoclasic, era o construcție stil "realist socialist", cu tencuiala căzută, roasă de igrasie, cu o grădină în față sălbăticită, o Cenușăreasă care putea arăta bine dacă era îngrijită. Și mi-am asumat eu rolul de a o face să strălucească. Pentru orice lucrare în orice țară al cărei beneficiar este o misiune diplomatică, fii sigur că ți se va pretinde un preț de 2-3 ori mai mare pe motivul că "ăștia au de unde". Eu nu aveam de unde plăti oricât, aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
un castel pe valea Loirei și a povesti că ți-ai petrecut vacanța aici îți oferă uși deschise în cele mai alese cercuri. Punta del Este reprezintă o creație de 5 stele, de la hoteluri și restaurante, la magazine, discoteci, parcuri. Strălucește peste tot, nu vezi gunoaie, cerșetori, câini vagabonzi și stațiunea oferă turiștilor tot ce-și doresc: plaje curate, piscine, terenuri de golf, de tenis, de călărie, spectacole muzicale cu cele mai mari formații și soliști de pe planetă, cazinouri, plimbări pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
calcul a structurilor, bazată pe generalizarea metodei deplasărilor pentru structuri plane alcătuite din elemente liniare, denumită de autori: „Metoda momentelor active”. Activitatea didactică a profesorului Nicolae Orlovschi, desfășurată în cadrul unor discipline esențiale în formarea inginerului constructor, este îmbinată în mod strălucit cu munca de cercetare științifică. Astfel, în 1970 susține teza de doctorat în domeniul analizei structurilor alcătuite din bare prin metode de modelare electrică. Este autor și coautor la peste 140 de lucrări științifice, publicate în țară și străinătate, în
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
tratez piesa deloc realist, ci ca pe un poem dramatic scris de un vizionar. Urâciune, decrepitudine, dezgust, umor satanic, fețe de oameni din care transpar alcool și corupție, ce seamănă mai mult a vampiri, a demoni rafinați, cu ochi care strălucesc de răutate, În același timp patetici și triști În singurătatea lor - astfel apăreau personajele izolate În cutii de sticlă, cuști cu pereți transparenți, ce defineau decorul expresionist semnat de Michael Yeargan, un tânăr absolvent de la Yale, care mi-a devenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
nici un fel de milă creștinească. Îmi sunau mereu În ureche cuvintele lui Cehov: „nici eroi, nici ticăloși“, dar mi-a luat ceva timp ca să ajung să le și Înțeleg... Splendidul Teatru Nissei din centrul orașului, construit În formă de scoică, strălucind alb-albastru, se potrivea minunat cu atmosfera piesei, al cărei simbol central era lacul ce acoperea toată Întinderea scenei. Am fost inspirați și de faptul că am putut face câteva repetiții În cadru natural, la munte, pe malul unui lac. Improvizând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
-ți iubești părinții. E greu, știu, În ziua de azi, după Freud. Dar, hmm... cum să facem cu Oreste, care acum intră și În catedrală s-o căsăpească pe mumă-sa!?“ După o pauză de căutare febrilă, văd că Îi strălucesc ochii părintelui: „Unde vrei s-o căsăpească, sper că nu la altar!“. I-am spus că, dimpotrivă, deasupra porții de intrare, la balconul unde se află orga, la apusul soarelui, când lumina pare mai transparentă, filtrată prin rozeta centrală. „Frumoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
al terenului, În timp ce bătrânul Dmitri era trimis să aducă din casă umbrele și mantale de ploaie. După un sfert de ceas, reapărea sub un maldăr de haine pe lunga alee și, pe măsură ce Înainta, Își recăpăta petele de leopard, căci soarele strălucea din nou și imensa lui povară nu mai făcea trebuință. Mamei Îi plăceau toate jocurile de Îndemânare și de noroc. În mâinile ei pricepute, cele o mie de piese ale unui joc de puzzle alcătuiau treptat o scenă de vânătoare
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
oprit când l-am incitat pe Serghei să exploreze mormanele pufoase și netede de zăpadă care vara erau ronduri cu flori. Nu ne-a lăsat să umblăm pe sub sistemul de țurțuri uriași ca tuburile unei orgi, agățați de streașini și strălucind magnific În lumina soarelui palid. Și a respins, considerând-o nedemnă, una din distracțiile mele preferate (născocite de Miss Robinson) - să stau Întins pe burtă pe o săniuță căptușită cu pluș, legată În față cu o bucată de sfoară, de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fluture“. În vara aceea, adunasem multe exemplare pentru colecție, În nopți fără lună, Într-o poieniță din parc, așternând un cearșaf peste iarbă și peste enervanții licurici, și luminându-l cu o lampă cu acetilenă (care, peste șase ani, va străluci asupra Tamarei). În pata aceea de lumină, fluturii de noapte ieșeau planând din bezna Înconjurătoare și În felul acesta, pe pânza magică, am prins o frumoasă Plusia (acum Phytometra), care, am observat imediat, se deosebea de aliatul său cel mai
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
se reflectau În fereastră. Printre păduri, câmpuri și râpe abrupte, printre căsuțe Îngropate, acei jucători de cărți imateriali continuau să joace constant pentru mize constant sclipitoare. Era un joc lung, foarte lung: În această dimineață cenușie de iarnă văd cum strălucesc În oglinda luminoasei mele camere de hotel aceeași, exact aceeași Încuietoare a valizei care are acum șaptezeci de ani, un nécessaire de voyage destul de elegantă și de grea, din piele de porc, având Încrustate literele „H.N.“ Împletite meticulos cu argint
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
să mă pun În pielea unui trecător, care - Îmi imaginam - era impresionat așa cum aș fi fost și eu, văzând lungile și romanticele vagoane acaju, cu draperiile dintre culoare negre ca aripile de liliac și cu literele lor de metal ce străluceau ca alama În lumina de apus a soarelui, traversând agale un pod de fier peste o stradă frecventată zilnic și apoi cotind cu toate geamurile brusc cuprinse de flăcări, după un ultim grup de case. Aceste amalgamări optice aveau Însă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu barmanul de „saloon“ În cămașă cu mânecă scurtă - un filfizon de felul lui, de vreme ce cămașa avea un jabou „din cea mai fină pânză cu dantelă“. Sticlele colorate (printre care „ticăia bizar“ un ceas olandez) erau ca „un curcubeu ce strălucea În spatele umerilor lui“, ca „o aureolă ce-i Înconjura capul Înfumurat“. Gheața, vinul și apa râului Monongahela treceau din pahar În pahar. Saloon-ul mirosea a mosc, absint și coajă de lămâie. Lumina lămpilor cu camfan scotea la iveală asteriscurile
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
colorate, produse pe pardoseala pavilionului de Întoarcerea soarelui, păreau niște rubedenii sărace. O clipă mai târziu a Început prima mea poezie. Ce a declanșat-o? Cred că știu. Fără nici o adiere de vânt, simpla greutate a unui strop de ploaie, strălucind cu o extravaganță de parazit pe o frunză cordată, Îi făcea vârful să picure și ceea ce părea o globulă de mercur executa un glissando brusc În jos, pe vena centrală și apoi, după ce Își lepăda povara strălucitoare, frunza ușurată se
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Încet-Încet, cu grijă ca să nu tulbur aranjamentul de cuvinte din capul care mă durea, am urcat scara. Mama era Întinsă pe canapea cu ziarul Rech din St. Petersburg În mâini și un Times din Londra În poală. Un telefon alb strălucea pe măsuța acoperită cu sticlă de lângă ea. Deși era târziu, ea Încă mai aștepta telefonul tatei de la St. Petersburg, unde era reținut de Încordarea produsă de apropierea războiului. Lângă canapea era un scaun, dar eu Îl evitam Întotdeauna din cauza satinului
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
anotimp, În pavilionul cu ferestre de curcubeu, am văzut-o intrând pe intrusa mea - abia atunci am reușit să-mi fac curaj ca să-i vorbesc. Văzută prin lentilele timpului șterse cu grijă, frumusețea chipului ei Îmi este la fel de apropiată și strălucește la fel ca Întotdeauna. Era scundă și un pic cam durdulie, dar foarte grațioasă, cu glezne suple și o talie zveltă. Un strop de sânge tătar sau cerchez explica ochii ei negri și veseli, puțin oblici și obrajii rumeni măslinii
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]