8,805 matches
-
fug de pe cer, calul cu două capete, dintre care unul vorbește omenește, pietrele nestemate topite de focul din cer, toate aceste imagini nu au o funcție decorativă, ci una simbolică. Pronunțarea dialectală, transilvăneană și arhaică, notată de copiști, mărește farmecul straniu al tâlcurilor cu vădite trimiteri eschatologice. Ediții: Cele mai vechi cărți populare în literatura română. VIII. Cărți populare de prevestire. Cele douăsprezece vise în tâlcuirea lui Mamer. Învățătură despre vremea de apoi a Prorocului Isaia, îngr. și introd. Alexandru Mareș
CELE DOUASPREZECE VISE IN TALCUIREA LUI MAMER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286159_a_287488]
-
făurește chiar și o emblemă aristocratică, reprezentând doi îngeri de-a dreapta și de-a stânga unei coroane, sub care așază deviza: Cave, age, tace („Ferește-te, lucrează, taci”). Apariția lui în viața cotidiană a Bucureștiului din perioada interbelică era bizară, stranie prin rigiditatea cu care își confecționase morga aristocratică, anacronică mai ales prin aspectul vestimentar. În 1925, întâiul volum din Antologia poeților de azi de I. Pillat și Perpessicius semnalează titlul unui volum de versuri aparținând lui C., Pajere, care nu
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
strămoșești” (Clio). Versurile lui se circumscriu ariei parnasianismului, autorul fiind obsedat de frumusețea exterioară, de formele de versificație impecabile, de ritmurile sonore, de picturalitatea în sine. Remember (1924) aduce în plan artistic un fantastic al senzațiilor, țesut în jurul enigmaticului și straniului Aubrey de Vere. Figura, vestimentația, comportarea, gusturile, preocupările și gesturile acestuia sunt bizare, misterioase. Prin reliefarea lor, narațiunea incită simțurile, în special pe acelea vizual și olfactiv, provoacă senzații neobișnuite, de ireal și fantastic, aprinde imaginația. Fantasticul se realizează prin
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
1926-1927. La apariția în volum, în 1929, s-a bucurat de un răsunător succes, impunându-se atenției tuturor prin farmecul cu totul aparte al paginilor de incantație evocatoare, prin pasta densă a imaginilor caracteristice atmosferei balcanice și levantine, prin ineditul straniu al stilului. Valoarea romanului rezidă în substanța fondului său, în semnificațiile pe care le degajă, în structura caracterologică a personajelor și, mai cu seamă, în ciudățenia atmosferei și pitorescul stilului. G. Călinescu avea să remarce, în pofida rezervelor pe care le
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
din paginile romanului se degajă un farmec particular. Cu o remarcabilă intuiție artistică, C. a putut extrage o poezie indicibilă din boema și surparea prin viciu a personajelor coborâtoare din stirpea aristocratică. Peste tot este infuzată poezia tainei, a ființelor stranii, corelată cu voluptatea farmecului nocturn. Scriitorul șterge adesea hotarul dintre trecut și prezent, interferează datele realității cu cele ale visului și fanteziei, creând viziuni fascinante și o dicție poematică, de incantație. Stând de vorbă cu Pantazi, în fața naratorului se desfășoară
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
Drumul, să transmită prezența misterului. În ciuda mimeticelor Nevroze și a clișeelor simboliste (Parc mort, Căderea frunzelor), a neputinței de a ocoli conceptul și alegoria, C. reușește să dea o cosmică arcuire curgerii spre neființă a lucrurilor. Copacii, luna sunt paznici stranii ai morții, un alb suprafiresc își pune pecetea pe Cântecul orelor („Și ziua va fi rece, iar în casă / Va bate-un ceas străin și alb pe masă”), Înaltul „tace-n mii de glasuri” (Cavoul), față în față cu grozăvia
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
Tomis”, „Arta”, „România literară” ș.a. Semnificativ este faptul că a reușit să-și atragă chiar înainte de debutul în volum sancțiunile criticilor proletcultiști, care îl enumeră fie printre suprarealiștii de categorie inferioară, fie printre autohtoniștii condamnabili pentru că „ajung la o comuniune stranie interioară cu întreg cosmosul, cu duhul pământului sau cu spiritele strămoșilor” (Ov. S. Crohmălniceanu). În volumul Zumbe, al unui poet din familia ironiștilor protestatari și nonconformiști de după 1940 (Dimitrie Stelaru, Constant Tonegaru, Geo Dumitrescu), numai titlul rămâne ludic-provocator. C. este
CHIVU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286218_a_287547]
-
lectură. Dacă inițial autorul smulgea frânele coerenței universale, aruncând cosmosul în prăbușire și dezagregare, acum el încearcă să-i regăsească echilibre și chiar o anume rațiune organizatoare. Această imagine se coagulează treptat, prin deturnări periodice ale povestirii dinspre real către straniu și ezoteric. Trebuie spus însă că din această nouă perspectivă alte personaje apar în prim-plan, reprezentative în ordine realistă. Îndeosebi Logofeteasa, stăpână a tuturor eresurilor, devine o omniprezență ce supraveghează principalele evenimente ale comunității: naștere, moarte, nuntă etc. Chemată
CIOBANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286236_a_287565]
-
rime rare: „atinse” / „inse”, „doar ce” / „întoarce”, „pentru a-l” / „cal”, „scumpe” / „arumpe”, „deschise” / „ori se”. Poveștile reciclează legende, basme și anecdote autohtone, dar și străine (Goethe, Adelbert von Chamisso, Uhland, François Copée, Frații Grimm ș.a.). Prin încărcătura simbolică, inserția straniului și prin muzicalitate, legenda Cerbul anunță baladescul poeților din Cercul Literar de la Sibiu. Volumul Vestiri și versurile postume, alături de traduceri, anunțau o personalitate complexă și novatoare. SCRIERI: Povești în versuri, București, [1925]; Prichindel. Chipuri și priveliști. Întâmplări și istorisiri, București
CIORANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286268_a_287597]
-
prin condițiile corelării cu stimulul de întărire sau prin felul în care răspunsul trebuie să opereze în cadrul mediului pentru a produce întărirea. 3.6. Legile dinamice ale forței reflexuluitc "3.6. Legile dinamice ale forței reflexului" Skinner a sesizat fenomene „stranii” în relația S-R pe care „clasicii” le ignorau complet. El a ajuns să formuleze în legătură cu ele patru legi esențiale ale adaptării și învățării. Forța unui reflex nu trebuie confundată cu magnitudinea răspunsului. Ultima este o funcție a intensității unui
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
teoria câmpului din fizică (idei inspirate din studiile lui Marx Planck, din perioada când Köhler era la Universitatea din Berlin). 6.3. Teoria învățării prin iluminare 1tc "6.3. Teoria învățĂrii prin iluminare1" Ce este iluminarea (einsight)? La această întrebare stranie pentru behavioriști, tânărul asistent al lui Wertheimer a dat un răspuns ce a revoluționat psihologia secolului XX. În sens strict, termenul se referă la faptul că, atunci când suntem conștienți de o relație, această relație nu e resimțită ca un lucru
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
din 1987, conținând integral traduceri din literatura universală. Secțiunea rezervată traducerilor este, de altfel, cea mai bine reprezentată. Alice Georgescu tălmăcește o secvență dramatică din Dino Buzzati, Sanda Chiose Crișan traduce din Histoires malicieuses des grands hommes, oprindu-se la „Straniile metode de lucru ale lui Zola”, Cezar Baltag optează pentru C. G. Jung (Despre relația psihologiei analitice cu poezia), Dana Balteșiu pentru Michel Tournier, iar Iosefina Simionescu pentru Guy de Maupasant. Al. Andrițoiu și Mihai Giugariu publică însemnări de călătorie
ALMANAH „VIAŢA ROMANEASCA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285269_a_286598]
-
indiferent de versiunile sale, amestecă date istorice cu scene imaginare, evenimente reale cu descinderi fantastice într-o geografie fabuloasă, mitologică. Firește, eroul este creștinizat, devenind un soldat al lui Dumnezeu. Prin intermediul Alexandriei pătrund în imaginarul românesc tot felul de ființe stranii, "fabuloase", cum le numim noi astăzi în mod nepotrivit. În primul rând, bidiviul împăratului, Bucifal, "iaste roșu și cu corn negru între urechi, de un cot de lung"59. În călătoriile sale prin tot felul de teritorii feerice sau înspăimântătoare
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
scriitorii latini, la cei orientali, de la stoici la protestanți, totul se amestecă într-un creuzet al gândirii cantemiriene, care dă semne că numai forțată de împrejurări acceptă corsetul dogmatic. În plus, preferința pentru unitarianul Andreas Wissowatius poate părea și ea stranie în epocă. Pentru Cantemir nu conta natura argumentelor sale, ceea ce importa era faptul că el le folosea pentru a susține superioritatea valorilor spirituale, creștine, față de cele vremelnice, lumești. Deși condimentat cu argumente păgâne și chiar eretice, mesajul său este unul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
convinge în măsura în care întruchipează o idee, un ideal, dar rămâne mai curând o funcție, un principiu tradus alegoric decât un personaj bine articulat. 2. Monocheroleopardaliprovatolicoelefas-ul Evocat cu pioșenie de fiul său, Inorogul, chiar la jumătatea Istoriei ieroglifice, Monocheroleopardalul reprezintă cel mai straniu hibrid al cărții. În alcătuirea sa, Cantemir nu mai ține cont de nici o logică a combinațiilor posibile, dorind să creeze o imagine a perfecțiunii absolute. Oricum, se observă din start că autorul nu se mai mulțumește să preia ființe hibride
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
un posibil și necesar precedent pentru discuția ce va urma. Cel mai potrivit, adaug. Asta pentru că, de la Aristotel, Plinius și până la Buffon, a fost mereu dificil pentru învățații antici sau medievali să hotărască în ce clasă merită numărată această creatură stranie. Primul dintre aceștia își descria franc ezitarea de a încadra foca și liliacul într-un regn cert, în lucrarea De partibus animalium (IV, 13, 697b). Ba chiar considera că cele două creaturi, trăind atât pe uscat, cât și în apă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Iar o coadă i-ar încurca de asemenea dacă ar exista printre pene"6. Interesant este că ezitarea, absolut firească, nu impunea neapărat și o valorificare negativă la nivel simbolic. Pentru lumea antichității grecești și romane, liliacul reprezenta o creatură stranie, dar nu una malefică. De pildă, el apare evocat de două ori în Odysseia (XII, 433, rspectiv XXIV, 6), dar de fiecare dată doar ca termen de comparație. Ceea ce atrage atenția este fie poziția sa cu capul în jos, fie
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
liliacului: reputația sa de ființă schimbătoare, duplicitatea sa, predispoziția de a trece cu ușurință de la o cauză la alta. Dar tot din această fabulă mai învățăm că, încă din Antichitate, liliacului i se rezervase un statut de hibrid, de ființă stranie. Și tot ce este altfel înspăimântă. Sau stârnește, în orice caz, neîncrederea. Liliacul este și pasăre, și mamifer, iar această natură duală stârnește suspiciuni. Doar că, la 1749-1767, când își publica marele biolog francez studiile despre patrupede, tot la fel
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
nouă, a eroului din umbră, Batman, din această tradiție își trag rădăcinile. Un alt aspect care a condus la această reputație demonică a liliacului este alcătuirea aripilor sale. Acestea au atras atenția, de altfel, tuturor autorilor care au scris despre straniul animal: aripilor solare, din pene, ale păsărilor, menite să ridice către cer, către lumină, li se opun cele membranoase, acoperite cu o piele întinsă, întunecată, ale liliacului, destinate să poarte creaturi dubioase prin întuneric. Prin urmare, dacă îngerii și făpturile
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
fi un semn de mare generozitate; se subînțelege că prețul plătit trebuie să fie obediența, păstrarea tăcerii asupra unui lucru care nu trebuie discutat: legitimitatea alegerii Strutocamilei ca epitrop în împărăția animalelor. Doar că, luând cuvântul pentru a se apăra, strania creatură se dovedește a nu fi deloc "scurtă și puțină la voroavă", ci, dimpotrivă, nu doar pricepută, ci chiar cu un verb tăios, care provoacă mari dureri de cap celor puternici. Sunetele acute ale vocii sale se conjugă perfect cu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
nedefinit, seria Instrumentality of Mankind editată în Franța de Jaques Goimard 64 sub titlul Lorzii instrumentalității 65, în care apar nuvele de o mare cruzime precum A Planet Named Shayol ⁄ O planetă numită Shayol (1961)66 sau de o poezie stranie precum The Ballad of Lost C'Mell ⁄ Balada pierdutei C'Mell (1962)67. Printre noii nuveliști, se remarcă îndeosebi Harlan Ellison, care coordonează două enorme antologii de texte originale, marcând dorința de a ieși din tiparele prestabilite 68. Vom reține
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
de scriitori din Statele Unite, precum K. W. Jeter sau Tim Powers. Autori din alte culturi vor veni abia mai târziu să exploateze acest filon nou. Nu este vorba despre romane istorice, fiindcă Londra este străbătută de idei bizare, de obiecte stranii sau de evenimente imposibil de trăit în perioada respectivă. Londra servește drept decor și permite numeroase hibridări. În La Lune seule le sait / Numai Luna știe (2002), Johan Heliot își imaginează o întâlnire cu Jules Verne și Louise Michel ambii
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
progresele înregistrate în studiul retrovirușilor, adormiți de milenii întregi în genomul nostru și care s-ar trezi brusc. Romanul înfățișează două piste, care sfârșesc prin a se uni. Una în Alpii elvețieni, cealaltă în Georgia, unde se descoperă niște cadavre stranii într-o groapă comună. În ambele cazuri persistă tăcerea autorităților și dorința de a ascunde ceea ce, încetul cu încetul, se dovedește a fi un secret periculos. Apoi, răspândit în doze mici în tot soiul de anchete, întâlniri, minciuni și peripeții
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
pentru unii, nebunia, dorința de a se sinucide sau voința de a se lăsa înghițiți de amintirile fericite pe care uneori Oceanul îi face să le retrăiască, ca și cum timpul ar fi fost abolit sau încremenit. Se leagă astfel un dialog straniu pe orbește, fiecare parte vizând "curiozitatea" celeilalte pentru a încerca să dea sens "contactului", fără să reușească vreodată, cel puțin din punctul de vedere al unei cunoașteri științifice. În această situație-limită, "celălalt" există, este o "ființă", posedă o anumită formă
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
Pentru pământeni, "lalithele" reprezintă feminitatea în toată splendoarea ei, dar ele mor dacă rămân însărcinate. Ca să evite acest lucru, beau alcool, rămân mereu tinere și astfel apar în ochii oamenilor ca niște zeițe. O frumoasă poveste despre iluzia dragostei. • Relații stranii Philip José Farmer a fost adesea fascinat de problemele rezultate din întâlnirea și iubirile dintre extratereștri sau dintre aceștia și oameni. El a adunat într-o culegere intitulată Strange Relations / Relații stranii (1960), mai multe nuvele în care revine asupra
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]