KorAP: Find »[drukola/base=tremura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...326 327 328 ...384 >

9,583 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

Într-o parte. Se Întunecase de-a binelea. De pe trotuarele de dincolo de grădină apăreau umbre nedeslușite de la lanterne, raze care scădeau, se-mprăștiau și țîșneau. Dar casele Înalte, simple, care mărgineau piațeta erau cufundate În tăcere. O simți pe Betty tremurînd, și Începu și ea să tremure. Dar nu se ridicară. Betty Își strînse gulerul și-și Încrucișă brațele. — Ai putea vorbi cu Reggie, zise ea din nou. — Nu, spuse Viv. N-am de gînd să-i spun. Dar de ce nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
a binelea. De pe trotuarele de dincolo de grădină apăreau umbre nedeslușite de la lanterne, raze care scădeau, se-mprăștiau și țîșneau. Dar casele Înalte, simple, care mărgineau piațeta erau cufundate În tăcere. O simți pe Betty tremurînd, și Începu și ea să tremure. Dar nu se ridicară. Betty Își strînse gulerul și-și Încrucișă brațele. — Ai putea vorbi cu Reggie, zise ea din nou. — Nu, spuse Viv. N-am de gînd să-i spun. Dar de ce nu? E al lui, nu-i așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
cu buricele degetelor - Duncan auzi... și suflă brusc. — La naiba, spuse el Încet. Aș vrea să fiu c-o fată, Pearce, chiar acum. O fată obișnuită. Nu genul de fată cu care mă Întîlneam - tipul cerebral. RÎse și cadrul paturilor tremură. Dumnezeule, zise el, nu-ți Îngheață sîngele la expresia asta? „O fată cerebrală“. Își schimonosi vocea. Ți-ar plăcea prietena mea - e Întotdeauna atît de cerebrală. De parcă asta vrem de la ele... RÎse de data asta, a batjocură, dar era prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
pentru a fi examinată de Kay. — Ce elegant arăți! fluieră Kay. La fel ca Greta Garbo În Grand Hotel. Totuși, nu arăta prea stilată; dar părea tînără, mică și destul de solemnă. În cameră era frig, satinul era rece, și ea tremura și-și sufla În mîini. Încercă din nou să-și ruleze mînecile, aproape iritată - uitîndu-se, În timp ce o făcea, În oglindă, și apoi Întorcîndu-și iute capul. Kay o urmărea cu un fel de ghimpe În inimă. În asemenea momente, Își simțea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
și cu mine ieșeam și mergeam pe el. Sărmana maică-mea! Detesta chestia asta, credea c-o să ne Înnecăm cu toții. Eu nu-nțelegeam. Toți băieții pe care i-a cunoscut au fost omorîți unul după altul... Ți-e frig? Helen tremură. — Puțin, dădu ea din cap. Kay se uită În jur. — E o lăptărie pe-aici. Am putea bea o ceașcă de ceai. Ți-ar plăcea? — Da, poate. Ți-ar trebui o prăjitură sau niște chec de ziua ta. Nu crezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Într-un internat, și nu Într-o Închisoare - Îi transforma dezamăgirea În furie. Uneori se abținea cît putea să se uite la fața tatălui și să nu-și dorească să se repeadă și să-l lovească. Simți că Începe să tremure. Își reținu mîinile pe masă, dar văzu cum Îi zvîcnesc. Așa că și le retrase și le Împreună În poală. Se uită la ceasul din camera pentru vizite. Mai aveau unsprezece minute... Taică-său se strîmba din nou la bebeluș, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
aveau ce să-și spună, care atinseseră acel punct Într-o seară plicticoasă, cînd puteau să-i studieze pe ceilalți și să depisteze mici defecte și ciudățenii. Se uită din nou la ceas. Mai erau zece minute. MÎinile Încă Îi tremurau. Mai mult, simți că transpiră. În el apăru brusc o dorință nestăvilită de a strica toate aranjamentele, de a face tot ce era mai rău, de a-i face pe tatăl lui și Viv să-l urască. Taică-său se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
și pantaloni bine Întinși și mîini curate. Sala părea imensă pentru că era goală. În momentul În care cei opt oameni Își tîrÎră picioarele pe trepte, coridoarele Începură să vibreze și să scoată sunetul acela care te Îngheța, te făcea să tremuri, și pe care Duncan Îl pîndea În timpul nopții. Fiecare se duse direct În celula lui, de parcă s-ar fi bucurat să intre acolo. Duncan se așeză pe patul lui și-și puse capul În mîini. Apoi auzi pașii fermi dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Își Încreți nasul. Fumeaz-o acum. S-o fumez? — Haide, c-o să stau cu tine. Ca doi prieteni care fumează Împreună. Duncan rîse. Dar rîsul Îi răsărise prea curînd după șuvoiul de lacrimi: Îi rămase În piept și-l făcu să tremure. Domnul Mundy se prefăcu imediat că nu observă. Luă o țigară și scoase o cutie de chibrituri. Îi ținu flacăra lui Duncan mai Întîi, apoi o trase spre sine. Fumară o jumătate de minut, În tăcere. Apoi, Duncan depărtă țigara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Împărțea cu Betty și o altă fată, Anne. Betty și Anne dormeau orice s-ar fi Întîmplat - Anne amețindu-se cu veramon, iar Betty puîndu-și o mască pe ochi și dopuri din ceară roz În urechi. Doar Viv se agita, tremurînd violent la sunetele tunurilor anti-aeriene, gîndindu-se la Reggie, Duncan, tatăl ei, sora ei, apăsîndu-și stomacul și Întrebîndu-se ce naiba o să se Întîmple cu chestia aia care-i creștea Înăuntru și care trebuia scoasă afară. Încercase tabletele pe care le folosise Felicity

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
vreau, Reggie. Dar poate-ar merita să mai Încerci. M-a făcut să mă simt groaznic. — Dar nu crezi că...? — O să mi se facă rău iar. O, Reggie, nu cred că o să pot! Nu știu ce-o să se-ntîmple. Vocea Îi tremurase tot timpul; acum, devenise mai Încrîncenată și i se ridicase În gît. Intrase În panică și aproape plîngea. — OK, zise Reggie. Bine. Ascultă-mă. E-n ordine, păpușă. Ascultă-mă. M-ai speriat de moarte, asta-i tot. Trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
vin. Dar totul era rece la atingere și plin de praf; din loc În loc erau grămezi de praf de vopsea și tencuială, care probabil căzuseră În urma raidurilor. Încăperile miroseau a umed, a spațiu nelocuit. Viv se așeză În fotoliu Încă tremurînd, cît mai aproape de foc. — Al cui e apartamentul? Întrebă ea. — Al nimănui, spuse Reggie, ciucindu-se lîngă ea și jucîndu-se cu butoanele de control al focului. Este un apartament de prezentare. Cred că unul dintre elemenți a dispărut. — Ce? — E doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ei. — Isuse! spuse el, cînd văzu conținutul din vasul de toaletă. Se dădu Înapoi, la fel de palid ca ea. — S-a mai Întîmplat așa? — Nu. Încercă să-l oprească folosind hîrtie de toaletă. SÎngele lunecă și-i mînji mîinile. Începuse să tremure. Inima Îi bătea sălbatic. Nu vrea să se oprească, spuse ea. — Oprește-l cu chestia aia. Se referea la tamponul igienic. — Continuă să curgă, nu-l pot opri. O, Reggie, nu-l pot opri! Cu cît era mai speriată, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
chestiune de viață și moarte! Reggie se răsuci și o luă la goană. — Acum, zise femeia dîndu-și jos paltonul. Crezi că-i bine să stai acolo, drăguțo, lăsîndu-l să curgă din tine așa? Îi puse mîna pe umăr. MÎna Îi tremura. Nu crezi c-ar fi mai bine să te Întinzi? Viv clătină capul refuzînd. — Vreau să stau aici. Atunci stai. Dar să te ridic puțin și... Așa, Înțelegi ce vreau să-ți spun. Baia avea un singur prosop - de culoarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
și „Mickey“ - și Înțelese, cu un val de disperare, că nu erau bărbați ci, pur și simplu, femei cu părul scurt... Atunci, toată Încrederea pe care le-o acordase, sentimentul că e Îngrijită și În mîini sigure, dispăru. Începu să tremure. Ele păreau să creadă că-i e frig și-o acoperiră cu o pătură. Aduseseră un scaun pliant din pînză unde o așezară și o legară și o scoaseră din baie, luînd-o pe pielea de tigru, apoi prin salon, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
o puseră pe Viv jos și deschiseră ușa. Acum o să te punem la orizontală, spuse Mickey. Credem că asta o să te-ajute la sîngerare. Haide. O ridicară, o dădură jos din scaun și apoi o puseră pe pat. Ea Încă tremura de parcă Îi era frig, iar sîngele Încă se prelingea; Începuse să se lupte să respire, de parcă alergase Într-un cros sau ceva de genul ăsta. O auzi pe Kay spunîndu-i lui Mickey că putea conduce, adică, ea, Mickey; apoi patul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ea Însăși Împingea Înnebunită. Se gîndea la oamenii din apartamentele apropiate. Taci, Helen! Taci! — Îmi pare rău, zise Helen fără suflare, și gemu din nou. Nu semăna deloc cu felul lejer În care făcuseră dragoste Înainte. După aceea, Helen rămase tremurînd, Încercînd să se liniștească, de parcă s-ar fi certat cu cineva. CÎnd se ridică În picioare, Își dădu seama că tremură. Se duse la oglindă: rujul Juliei era Întins În jurul gurii, iar buzele Îi erau umflate, de parcă ar fi fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
și gemu din nou. Nu semăna deloc cu felul lejer În care făcuseră dragoste Înainte. După aceea, Helen rămase tremurînd, Încercînd să se liniștească, de parcă s-ar fi certat cu cineva. CÎnd se ridică În picioare, Își dădu seama că tremură. Se duse la oglindă: rujul Juliei era Întins În jurul gurii, iar buzele Îi erau umflate, de parcă ar fi fost lovită. Apoi se duse aproape de șemineu, de lumina flăcărilor și văzu că avea semne pe coapse și sîni, de parcă ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
asta de Kay? Julia se Încruntă. — Ce-i cu tine? Vorbește mai Încet! Cuvintele ei erau ca o palmă. Helen se așeză și-și luă capul În mîini. Ce naiba mi-ai făcut, Julia? spuse ea În cele din urmă, Încă tremurînd. Ce-ai făcut? Eu Însămi nu mă recunosc. Îi detestam pe cei care făceau ce mi-ai făcut tu. Credeam că sînt probabil cruzi sau nepăsători sau lași. Dar nu vreau să fiu crudă cu Kay. Și mi se pare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
argintate de lumina lunii și, În timp ce privea, cerul era luminat de scîntei și flăcări sinistre; le simțea vibrația ușor, În frunte, prin scîndură. Tresărea la fiecare din ele. Se părea că nu mai avea nici o urmă de Încredere. Începu să tremure - de parcă și-ar fi pierdut deprinderea, trucul de a trăi În vreme de război, de parcă știa dintr-odată doar de amenințare, de pericolul sigur, de iminența răului. Dumnezeule, spuse Fraser. Aia a picat aproape, nu-i așa? Bombele și focurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
mîini. Apoi surprinse privirea lui Duncan și, cînd acesta, jenat, se uită În altă parte, se calmă. Crezi că mor de frică, zise el. — Nu, spuse Duncan. Nu mă gîndeam la asta. — Ei bine, poate că mor. Îi arătă mîna. Tremura. Uită-te la mine! — Ce importanță are? — Ce importanță? Isuse! Nici nu-ți imaginezi! Eu... La naiba! Oamenii Începuseră să strige. Aveau o voce speriată, ca a lui Fraser. Unul Îl chema pe domnul Garnish. Altul izbea cu ceva În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
mai nasoale decît sînt. Amplifică bubuiturile. Crezi tu? — Da. N-ai observat ecoul, atunci cînd strigă cineva de la fereastră? — E adevărat, zise Fraser, dînd din cap și agățîndu-se de această idee. Am observat. E adevărat, ai dreptate. Dar el Încă tremura, și, după o clipă Își frecă brațele. Era Îmbrăcat doar În pijama iar În celulă era un frig pătrunzător. — Du-te-n pat, repetă Duncan. Și apoi, cînd Fraser nu se clinti, se ridică În picioare, se urcă pe scaun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
prin contaminare. — Dumnezeule! spuse Fraser, rîzÎnd. Îi clănțăneau dinții. Îmi pare rău, Pearce. — N-ai de ce să-ți pară rău, zise Duncan. — Tremur și se pare că nu mă pot opri. — Așa se Întîmplă. — Te fac și pe tine să tremuri. Nu contează. O să te Încălzești curînd, și o să-ți fie bine. Nu doar pentru că mi-e frig, Pearce, zise Fraser clătinînd din cap. — Nu contează. — Tot o ții cu asta. Contează al naibii. Nu-ți dai seama? — Să-mi dau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
mie. Duncan se mișcă din nou. Își săltă capul de parcă, În Întuneric chiar, dorea să respingă privirea lui Fraser. — Nu știi nimic despre asta, zise el cu asprime. Crezi... Vai! Se simțea dezgustat. Pentru că nici măcar În acel moment, cu Fraser tremurînd lîngă el, nu se putea aduna să-i spună purul adevăr. Nu mai vorbi despre asta, zise el. Taci. — În regulă. Îmi pare rău. Apoi tăcură. BÎzîitul avioanelor era Încă intens deasupra lor, iar bubuiturile tunurilor anti-aeriene Încă oribile. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
tunurilor anti-aeriene Încă oribile. Dar următoarea explozie avu loc la o distanță mai mare, iar cealaltă și mai departe, pentru că raidurile se mutau În altă zonă... Fraser se calmă. În următorul minut, se declanșă semnalul că pericolul trecuse, iar el tremură pentru ultima oară, Își trecu mîneca peste față și rămase nemișcat. În clădire era liniște. Nimeni nu stătea la fereastră să fluiere sau să ovaționeze. Oamenii care stătuseră Înțepeniți ca el, sau ghemuiți, Își ridicau acum capetele, Își Întindeau membrele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]