8,602 matches
-
să devină o problemă. Dar dacă zeci de mii de telespectatori împărtășesc indignarea față de această stare de lucruri și gândesc că ar trebui făcut ceva în legătură cu ea, apare o problemă socială. Putem spune că problemele sociale sunt acele situații care tulbură mulți oameni și declanșează interesul acestora, formează opinii și dezvoltă presiunea socială necesară pentru căutarea unei soluții. Bazați pe cele spuse până aici, putem concluziona că problemele sociale sunt sociale prin origine ("O condiție care afectează un număr semnificativ de
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
naționalistă, ridicând poporul român la cea mai înaltă culme a spiritualității ortodoxe: "Poporul cel mai pătruns de spiritualitatea ortodoxă se dovedește cel român. El s-a născut creștin. El n-are la bază o altă structură religioasă, care s-o tulbure pe cea ortodoxă". Superlativul intensității este completat de creștinătatea incipientă și puritatea ortodoxiei românești. La care se adaugă tocitele mituri ale cumințeniei românești ("neamul nostru n-a făcut și nici nu va face răsboaie de cuceriri, răsboaie din îngâmfare") pus
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
o condamnare a acelei vita contemplativa medievale, autorul oferind ca alternativă trăirea exuberantă, plenară a vieții. Boccaccio este un fin psiholog care a înțeles că „îngrădirea femeilor le determină să-și ascundă pasiunile și, odată ascunse, flăcările dragostei care le tulbură profund se intensifică.” 119 Bărbatul medieval, chiar dacă e măcinat mereu de sentimentul puternic al iubirii (singura dominație pe care femeia reușește să și-o asigure cu adevărat este aceea asupra sufletului masculin, pe care și-l subordonează prin forța pasiunii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
celei firave îi prescrie un atac verbal, care poate fi la fel de eficient și la fel de dur împotriva dominației masculine, celor frumoase le îngăduie expunerea publică spre o admirație generală, iar urâtelor, risipa și flirtul, și toate acestea numai spre a-i tulbura pe cei care se cred infailibili - bărbații: „Voinico, tu să stai în apărare,/ Căci, ești cât o cămilă de-ncălată/ și nu-l răbda pe soț a te-njurare;/ Tu, pirpirio, nefiind bărbată,/ Cumplită fii ca tigru-ntre jivine/ și turuie ca
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
întruchipa decât cele cinci simțuri ale bărbatului, care au fost rănite, deoarece el s a îndepărtat de creștinism, preferând o cinstire a zeilor războinici. Încercarea Prudenției, prin măiestria discursului, nu este doar aceea de a readuce pacea în comunitatea vizibil tulburată de un spirit vindicativ, ci, mai ales, de a restaura liniștea în sufletul soțului prea dispus a se conforma, mimetic, normelor unei societăți desuete. Povestirea se dovedește astfel mult mai complexă, pentru că nu dezbate doar răul exterior, ci mai ales
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
autoritatea prietenului, oarecum patron. Editorii prosteriori /sic! E joc de cuvinte, nu greșeală de tipar/ au înghesuit fără nici un discernământ și fără nici o evlavie toate petecuțele poetice sub pretextul că sunt postume. Nepioasă și condamnabilă râvnă. N-aș vrea să tulbur sărbătorirea de astăzi cu o imputare. Dar mă întreb cu nedumerire, cum nu s-a gândit nimeni, înainte de un monument în bronz, la „ediția-monument” a lui Eminescu. Un monument în bronz va ilustra mai degrabă pe artistul care îl concepe
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
dejun cu d-sa dându-i rachiu, mâncări sărate, vin etc., cu totul contra curei și chiar boalei lui. Venind acasă, i-a fost foarte rău. Eu, de frică că va cădea iarăși în starea din trecut, plângând mult și tulburându-mă, mi s-a făcut așa de rău că am crezut că mor. Al 2-lea, în fiecare zi sunt torturată până voiește să ia hapurile. Al 3-lea iarăși simt frica de două ori pe zi, când iese la
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
cu o lumânare de la Paști cu care luminează fața apei și rostesc: "Sfinte Andrei, / Scoate-i chipul în fața apei, / Ca în vis să-l visez, / C-aievea să-l văz!" Se spune că, în momentul descântării, apa din fântână se tulbură și fata își vede ursitul.400 În Bucovina se crede că apele potopului care "căutau, după învăluirea pământului și prăpădirea lumii, să înece corabia lui Noe, au fost oprite de Sfântul Nicolae.401 În general, forțele tainice ale sărbătorilor primenesc
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pupăză / Dintr-o mierță, / Și-un covrig / Dintr-un miertic. Hai la socri / Peste codru`, / În mijlocul codrului, / Veler, Velerița mea, / Cântă-mi tu / Cântecuțu, / Veler, Velerița mea. Eu cântecul ț-oi cânta, / Dar munții s-or tremura, / Văile s-or tulbura, / Păunașu-a auzi / Și-nainte mi-a ieși, / Nouă bine nu ni-a fi. / Cântecul i l-a cântat, / Munții s-au cutremurat, / Văile s-au tulburat, / Păunaș a auzit / Și la dânșii a venit. / Tu ești Popa Popovici, / Care poartă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mea. Eu cântecul ț-oi cânta, / Dar munții s-or tremura, / Văile s-or tulbura, / Păunașu-a auzi / Și-nainte mi-a ieși, / Nouă bine nu ni-a fi. / Cântecul i l-a cântat, / Munții s-au cutremurat, / Văile s-au tulburat, / Păunaș a auzit / Și la dânșii a venit. / Tu ești Popa Popovici, / Care poartă bernevici / Din coți, douăzeci și doi, / Cum n-am văzut pe la noi. / Din luptă să ne luptăm, / Ori din săbii să ne tăiem? Ba din luptă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
datele simțurilor, deoarece o judecată Îndrăgostită de ea Însăși și necontrolată de realitate dă naștere fie la „idoli”, fie la „monștri”. „Mai degrabă suferim din cauza părerii decît a realității.” (L.A. Seneca) Același lucru Îl spune și Epictet: „Pe oameni Îi tulbură nu lucrurile, ci părerile despre lucruri”. Și mai tranșant este Marc Aureliu: „Noi ținem mai mult seama de ceea ce gîndesc alții despre noi, decît de noi Înșine”. Mai mult chiar, sîntem gata să desconsiderăm și ce avem: „Nu prețuim niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
tendința de a se impune mai mult, cu atît va declanșa un „război” al contraargumentelor, care va duce la distrugerea ambițiilor lui. * „Rar sau niciodată vine binele curat și neamestecat, fără să fie Însoțit de vreun rău care să-l tulbure sau să-l neliniștească.” (Miguel de Cervantes) La această coexistență a valorilor opuse, care se presupun și se determină reciproc, se referă mulți Învățați: „Nu se poate numai bine sau numai rău, ci un amestec din amîndouă” (Euripide); „E imposibil
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
deoarece există diferențe individuale de organizare și de bună funcționare a organelor senzoriale. Oamenilor Însă le place să lege „adevărul” de conștiință, crezînd că astfel Îi asigură o demnitate, uitînd faptul că, de cele mai multe ori, conștiința este un factor care tulbură adevărul (ex.: teama unora de propria conștiință, sau tendința altora de a suprasolicita valoarea adevărului prin scrupule de conștiință). * Suferința - factor de remodelare spirituală „Cine știe să sufere totul „poate Îndrăzni totul.” (Vauvenargues) Unii reflexologi merg chiar mai departe, spunînd
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ai resimțit, care să-ți dea satisfacția primară că celălalt suferă mai mult decît te-a făcut el să suferi!... * „Mai adesea suferim din cauza părerii, decît a realității.” (L.A. Seneca) Același lucru l-a spus și Epictet: „Pe oameni Îi tulbură nu lucrurile, ci părerile despre lucruri”. Faptul acesta se verifică chiar și și atunci cînd este vorba de noi Înșine: mai mult ținem cont de părerea altora despre noi, decît de ceea ce credem despre noi Înșine; sau sîntem Înclinați să
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
că „binefacerea” care ți s-a făcut la un moment dat, cu cît este mai mare, cu atît Îți Înfrînge orgoliul de a te vedea dependent de cel care ți-a făcut-o: „Necesitatea de a fi recunoscători ne cam tulbură recunoștința. Răpește oarecum recunoștinței bucuria. SÎntem Înclinați să devenim susceptibili față de cel ce ne obligă să-i fim recunoscători, prin faptul că Întrebuințează În avantajul lui starea de constrîngere În care ne aflăm” (Th. Mann). Sentimentul libertății umane Libertatea este
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
om care nu crede În nimic, este un monstru al naturii căci trăiește, fără să știe pentru ce și moare, fără să știe ce va deveni. În această lume, el este lipsit de consolarea speranței, iar În cealaltă, va fi tulburat de certitudinea suferințelor eterne” (Johan Oxenstiern). * „Pentru numele lui Dumnezeu! dați-mi-l pe tînărul care are destulă minte ca să se facă de rîsul lumii!” (R.L. Stevenson) Într-o primă fază, nonconformismul produce ilaritate, Însă apoi ajungem să-l apreciem
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Dorința Reginei era să armonizeze relațiile dintre Spania și Austria, iar pentru a cimenta pactul de neagresiune cu aceste țări, a decis ca Ludovic al XIII-lea să se căsătorească cu infanta Spaniei, Ana de Austria. Următorii ani au fost tulburați de lupte politice și intrigi, atmosfera de la curtea regală marcându-l pe Ludovic, un copil timid și introvertit. Jean Heroard, medicul particular al lui Ludovic al XIII-lea oferă date deosebit de importante privind comportamentul său. În jurnalul zilnic, Heroard relatează
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
să relateze evenimentul:„Asemeni unei statui de marmură, a stat dreaptă, plină de fermitate, fără să se miște. Și băiatul rege, urmând exemplul reginei mamă, a rămas nemișcat, cu ochii închiși, respirand ușor, ca și cum odihna nu i-ar fi fost tulburată de intruziunea supușilor rebeli. A fost un eveniment unic și care a marcat viața mamei și a fiului.“ (trad. n.) După eliberarea prizonierilor de rang înalt și plecarea lui Mazarin în exil, prințul de Condé devenise din ce în ce mai arogant. Într-o
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
pe Dumnezeu, care „dă tuturor viață și suflare și este aproape de fiecare dintre noi.” . Cămara tainică în care trebuie să ne rugăm este inima, iar simțurile sunt poarta; deci ele trebuie bine zăvorâte, că prin ele vine sminteala și ne tulbură rugăciunea. în sfârșit, la rugăciune să ne ferim de orice ținută nepotrivită și să stăm cu frică și cutremur, în genunchi și cu inima smerită în fața împăratului. Rugăciunea trebuie făcută cu inimă curată, adică liberă de păcate sau, cel puțin
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
cu evlavie și cu sfințenie. Să fim conștienți de păcatele noastre și să cerem iertare de la Dumnezeu, ca să avem smerenie și curățire de gânduri și de dorințe. în viața și activitatea noastră de toate zilele, gândurile noastre se risipesc, se tulbură, se amestecă, rătăcesc, se îndepărtează de Dumnezeu, se pierd în preocupări deșarte și păcătoase. Păcătuim cu toată ființa noastră și pierdem mântuirea sufletului. Lumea e o mare de ispite și ne îndeamnă la plăceri, iar aceasta aduce uitare de Dumnezeu
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
caracterul de Taină mântuitoare. Pocăința nu e numai o trebuință religioasă, confesională, ci este o cerință și o necesitate pe care o cere firea noastră însăși. Aceasta reiese din faptul că un păcat greu, care apasă asupra conștiinței și o tulbură, nu poate rămâne multă vreme ascuns, nemărturisit. El produce mustrarea grea a conștiinței, de aceea, pentru ușurare, trebuie mărturisit, iar preotul duhovnic îi face rugăciune de iertare: „ Dumnezeule, Mântuitorul nostru, Care prin proorocul Tău Natan ai dăruit lui David, cel
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
faptul că, o vrem sau nu, avem o relație specială cu emoțiile, sentimentele, dispozițiile și pasiunile noastre. Unii, le consideră esențiale, alții, un capriciu, o fantezie; unii, o stare esențială, alții, o stare derizorie. Unii, spun că emoțiile, sentimentele ne tulbură judecata și ne complică relațiile interpersonale, alții, disting între emoții, sentimente pe care ar dori să le resimtă permanent și cele pe care le detestă și de care le-ar plăcea să se debaraseze (Brillon, 2010, p. 13). Cert este
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
să nu folosim atacul la persoană; • să întrerupem întrevederea dacă simțim că ne pierdem autocontrolul; • să învățăm să întoarcem foaia: "dintre toate emoțiile negative scriu Fr. Lelord și Ch. André (2003) furia este una dintre acelea care continuă să ne tulbure, sub formele atenuate ale resentimentului, animozității, chiar ale urii" (p. 56); • să ne stabilim prioritățile; • să acceptăm consecințele; • să acceptăm reconcilierea, dar nu imediat: în cele mai multe cazuri, exprimarea supărării noastre nu are ca scop încetarea definitivă a relațiilor cu celălalt
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
mereu vom avea impresia că facem și că suntem prea puțin. Astfel conceput și înrădăcinat în atmosfera ideologică a epocii noastre, acest tip de ideal generează stres, instabilitate sufletească, vulnerabilitatea stimei de sine. Invidia stă la orice pas să ne tulbure, să ne dezechilibreze, să ne strivească. Teama de mediocritate intră (tot mai) adânc în cele mai ascunse fibre ale existenței și actelor noastre. Ni se cultivă și ni se întărește în și prin actuala ideologie un eu hiperexigent, care ne
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și dragostea desăvârșită (caracterizată prin intimitate, pasiune și decizie/atașament) (2010, p. 35). 73 T. Bennett Goleman (2002) arată faptul că sentimentul compasiunii se îndreaptă nu numai către ceilalți, ci și către noi înșine. Ea ne liniștește emoțiile care ne tulbură și izvorăște ca o expresie spontană a receptivității noastre "atunci când suntem lipsiți de temeri sau când ne lăsăm copleșiți de milă față de propria persoană, când ne eliberăm de grijile interioare" (p. 31); pe scurt, ne suntem de ajutor nouă înșine
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]