10,459 matches
-
dublu rol a impus ca argumentația politică să integreze substanțial dogma creștină, ceea ce a dus, încă de la Eusebiu din Cesareea, la elaborarea teoriei naturii duble a basileului, situat în descendența împăratului și judecătorului celest. Oíkonomía (ca umanitate creștină) devenea astfel o moștenire specială, o sarcină "delegată", pe care doar autocratul avea dreptul să o guverneze mai departe. Cercul se închide astfel spectaculos: regele−filosof al lui Platon, asemănător tânărului Christos de mai târziu, și datorită unor trăsături
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
întemeietori sanctificați, de monarhi constructori, dar și "oglinzile principilor" și întreaga exemplaritate prescrisă de "literaturile" medievale (de orice tip ar fi ele) atestă obsesia puterii creștine de a se erija în singurul și cel mai îndreptățit agent al împlinirii destinului umanității, printr-o guvernare perfectă, într-un stat perfect. Relația dintre arta de a conduce "cetatea"−stat - politeía - și justiție se reflectă întru totul în imaginarul medieval, în care, de altfel, ocupă poziția centrală. Din nou ca la Platon
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
roman de către stoici, apoi sunt preluate în cel creștin (secolul XIII), unde configurează modelele și tipurile de comportament oglindite de imaginarul medieval: cumpătarea, prudența, simțul justiției, curajul. Forța modelelor nu s-a dovedit însă suficientă, doar ea, pentru a mobiliza umanitatea în slujba unei dogme, care, de altfel, nu oferea recompense terestre. Pentru a fi mai convingător și pentru a asigura respectarea legii, a statului, implicit a puterii laice și a ecclesiei, imaginarul medieval occidental dezvoltă o reprezentare a "lumii de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
creștină, prin voia sau harul divin). Realizând totuși un important pas dincolo de platonism și de tradiția patristică, Palamas a refondat teologia trinității pe experiențele spirituale ale practicanților isihaști, pentru care divinul, transcendent și imanent, nu era o categorie filosofică preconcepută. Umanitatea christică, precum cea adamică, era pătrunsă de puterea divină; astfel, ființa muritoare căpăta dreptul de a accede la o cunoaștere specială, a puterilor necreate − nu totuși a esenței divine. Apropierea lui Varlaam de problema trinității s-a făcut numai pe
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
urmând a fi din nou aflate și înfățișate în alte forme de expresie. Puține sunt sensurile cardinale lumii care, odată descoperite, scoase din ascundere și înfățișate, rămân permanent în această stare de înfățișare, de expunere deschisă în conștiința și tradiția umanității. Și poate că infinit este numărul acelor sensuri vitale a căror descoperire este revendicată de mistic sau care rămân încă ascunse și își așteaptă descoperitorul ce le interpretează sub spectrul rațiunii spre a fi dăruite înțelegerii și asumării umane. Dialectica
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
existențial-complicate. Un astfel de context definit drept complicat poate fi înțeles ca unul dintre labirinturile existențiale în care destinul necruțător ne aruncă precum o piesă dintr-un joc demiurgic glacial. Prezent în arhitectură, mit și alte forme de creație ale umanității, labirintul a fascinat meditația contemplativă omenească prin ascunderea de sine, prin structura sa de închidere lăuntrică a propriilor resorturi, de floare ce nu mai înflorește întru deplină deschidere. Labirintul poate fi înțeles drept reversul grafic al enigmei, drept replica sa
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
pertinentă a drumurilor zeului. Și chiar de ar cunoaște aceste căi, nu le-ar putea urma, destinul și natura sa limitându-l la un nivel maxim prestabilit de progres spiritual, omul fiind capabil de perfecționare și desăvârșire numai în cadrele umanității și pe căile acesteia. Așadar, însoțirea Divinului de către om, a infinitului de către finit s-ar putea dovedi o idee hazardată și riscantă în raport cu perspectiva universal-religioasă a relației dintre om și zeu. În schimb, teza însoțirii omului de către Divin este una
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
așezarea coerentă în spațiu și inserarea în succesiunea temporală, mai exact, este una aspațială și supra-temporală. De fapt, însoțirea omului de către zeu nu poate fi datată și localizată în interiorul istoriei umane, interogările când și unde a început pe firul evoluția umanității această însoțire fiind nejustificate. Dimpotrivă, apariția omului a survenit în interiorul ființării eterne a Divinității. Apelul la conceptul de atotprezență divină pare aici binevenit. Astfel, istoria, prezentul, dar și viitorul umanității, întregul ei destin sunt asumate de către credincios drept segmente înglobate
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
umane, interogările când și unde a început pe firul evoluția umanității această însoțire fiind nejustificate. Dimpotrivă, apariția omului a survenit în interiorul ființării eterne a Divinității. Apelul la conceptul de atotprezență divină pare aici binevenit. Astfel, istoria, prezentul, dar și viitorul umanității, întregul ei destin sunt asumate de către credincios drept segmente înglobate, învăluite de providență. Zeul a fost este și va fi însoțitorul transcendent al omului în orice locație, în orice amplasament existențial ocupat îndelung sau fulgurant. Astfel, Divinitatea nu tranzitează împreună cu
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
depășește ascendent crucea, celălalt rostindu-și, într-o muribundă aroganță, ne-credința, alunecă fluent la rădăcina crucii sale precum demonul șerpuiește lângă copacul înțelegerii binelui și răului. Extrapolări în damnările Apocalipsei Una dintre imaginile spirituale ce au însoțit constant evoluția umanității a fost cea a Sfârșitului lumii. Această panoramă-scenariu a locuit pulsativ în mintea și afectivitatea ființei omenești, indiferent de timpul și perimetrul viețuirii sale, constituindu-se în temă incitantă de analitică științifică sau îmbrăcând multiple formule de expresie mitică, unele
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
i-a fost oferită inspirația dublată de talent având drept menire a vieții sale rostuirea și lăsarea peste secole a operelor plastice. Dintr-o astfel de perspectivă analogică, actul dăruirii către omenire a revelației apocaliptice descrise de Ioan, donarea sa umanității, precum și profeticile atenționări cristice asupra finalului de lume, înseamnă un apel-oferire către fiecare dintre adepții scenariului religios creștin. Desigur, această chemare, evocând evenimentele unui sfârșit universal-uman, se extinde asupra tuturor ființelor umane indiferent de accepțiunea lor în raport cu experiența mistică, dar
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
perspective înalt-superioare către cercuri înguste, din ce în ce mai strâmte ale pulsiunii mele de viață care tinde spre stingere, finalizându-mă ca o prezență pietrificată. Conflagrația generalizată a războiului mă prinde și cucerește generându-mi descendența, coborârea în jos a spiritului, adică înjosirea umanității din mine până la eclipsarea ei totală. Aici, incapacitatea de a iubi îmi urmărește semenii și mă asistă spre acte diabolice, precum un malefic însoțitor ce îmi ghidează pașii spre pierderea totală, dar și spre viziunea răutății ce a înflorit în mijlocul
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
se împletește aici regrettul pentru suferințele ce le vor îndura oamenii cu regretul pentru incapacitatea acestora de a-și trezi conștiința chiar și în ultimul ceas al orologiului divin. Îngerul șoptește acel vai! pe care îl va exclama prea târziu umanitatea damnată, el anticipează tragedia și exclamă încă ne-rostitul întru solidaritate, empatie, asistare, regret, dar și apostrofare acel vai, ce drame urmează să se prăbușească asupra voastră fiind dublat de un vai, ce ați făcut cu voi? unde v-ați
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Când Universul era ceață sură. Să-ți numeri anii după mersul lumii Pentru-o femeie? - Vezi iubirea cum îi. În scimb Luceafărul e de o construcție muzicală perfectă. Sensul e acum satiric. Astrul e geniul solitar, Cătălin și Cătălina sunt umanitatea efemeră. Tehnica e liturgică. Tema e dezvoltată și analizată, repetată și comentată, reluată din nou până la completa istovire, iar replicile Luceafărului sunt formulistice, fiindcă el , neavând suflet empiric, nu poate găsi relații și expresii noi: Din sfera mea venii cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nereprezentabilă din cauza lungimii ei. Piesa e înțesată cu paranteze care sunt, luate în sine, excelente portrete și analize ale psihologiei de moment. Grija autorului e de a stinge melodramatismul firesc al unor eroi de revoluție, de a scoate efecte de umanitate din faptul diurn și din valoarea intrinsecă a evenimentelor. Mai ales complexitatea oamenilor Revoluției, amestecul de fanatism și frică, de ingenuitate și intrigă, de milă și ferocitate, este cu atenție studiată. Danton e un burghez bonom, soț bun, politician ferm
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nu în romane și nuvele (a scris multe fără a convinge), ci în Memorii I, II. Portretele, precum s-a observat, nu sunt juste și nici complexe. Indivizii sunt văzuți ca niște animale invidioase, egoiste, îngîmfate, fără nici o urmă de umanitate. În mijlocul lor se ridică autorul, dezinteresat, generos, plin de toate darurile. Memorialistul își face cu complezență traiectoria vieții, își fixează stilurile, își pune singur note, cu un subiectivism care nu-i contrar artei, dar care nu are la îndemînă un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
asemănător aceluia napolitan al lui Salvatore di Giacomo sau acelui roman al lui Cesare Pascarella, în care cu cât expresia e mai grotesc tipică, cu atât vibrația autentică e mai surprinzătoare. Acești hoți, borfași, țigani au toată gama lirică a umanității și o execută pe instrumente ce produc o duioasă ilaritate, într-o limbă indecentă, argotică, cum e cazul în delicata explicație mitologică a frumuseții unui "fătălău": O fi fost mă-ta vioară, Cine știe din ce smârc, Trestie sau căprioară
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sunt din speța romanului ciclic. Mediul de lături și insalubritate, unde copiii tânjesc anemici, e acela din opera Sărmanului Klopștock, cu mai puțină pastă dar cu mai multă tehnică literară. În scopul de a ne oferi un mare tablou de umanitate, scriitorul ne înfățișează câteva nuclee adunate într-o curte și încadrate în mahala, insistând asupra aspectului scabros al existenței, pe dimensiuni nesfârșite, și dîndu-ne, sub înrîurirea lui Dostoievski, o mahala idealizată, prea cultivatoare în prostituție de idei morale. Scriitorul aplică
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
îl preocupă și se întreabă asupra modalităților: mântuire în secol prin procreație sau creație, "experiența abisală" prin sinucidere. Mircea Eliade ar înclina spre "soluția magică", adoptând dar calea estetică. D. D. Roșca e un kirkegaardian, întristat de condiția tragică a umanității (Existența tragică). Concluziile sale sunt un agnosticism total și un pesimism excesiv, lumea apărîndu-i ca un "vîrtej de forțe iresponsabile". Emil Cioran, kirkegaardian și el, e pe "culmile disperării", urmărit de "obsesiunea îngrozitoare a morții". Teoria cunoașterii nu-l interesează
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de exemplu, nu se disting, neaparat, printr un coeficient de inteligență deosebit, iar în unele cazuri (sportivii, pictorii, dar și poeții) au un IQ sub medie. Totodată, în competiția socială, după cum ne-a demonstrat-o de prea multe ori istoria umanității, scriitorii, pictorii cunosc rareori performanțe impresionante (considerate așa) din timpul vieții. De obicei, creatorii recunoscuți oficial și cu succese imediate sociale se recrutează dintre cei mediocri, iar după o scurtă perioadă de glorie instituționalizată prin titluri, premii, includeri în programe
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
personalității și diversele contribuții pentru stabilirea acestora, ne oferă D. Ausubel și Fl. Robinson (3, pp. 634 635): . Mersul istoriei și al progresului este marcat de personalități care s-au realizat, constituind adevărate borne ce delimitează drumul spre perfecționarea întregii umanități. Nu trebuie să uităm, însă, că există și personalități negative care, din contra, au întrerupt evoluția omenirii, creând perioade de stagnare, sau chiar de regres. Personalitățile cu adevărat luminoase s-au manifestat multilateral, în mai multe arii, cu alte cuvinte
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
putut să producă o personalitate extrem de complexă, întreprinzând acțiuni de o mare eficiență, cu importante rezultate materiale și spirituale. Exemple de acest gen ar putea continua cu personalități de dinainte sau de după Alexandru Macedon. Unii dintre marii făuritori ai progresului umanității au fost și vor fi întotdeauna chiar anonimi. Nu vom ști niciodată cine au fost cei care au creat primul arc sau prima roată, fără de care nu ar putea exista, astăzi, nici un mecanism. Și în contemporaneitate sunt nenumărate personalități, oameni
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
imposibilității de a cunoaște, până în prezent, esența fenomenului de creație, s-au avansat și unele ipoteze hazardate, mergând, în genetică, până la ideea de a dirija producerea indivizilor dotați, talentați, geniali, prin mijloace care ar încălca normele etice, echilibrul biologic al umanității: (Maximilian, C., Belengeanu, S., Bembea, M., 9, p. 5). Să sperăm că nu vom reuși, totuși, acest lucru, și că trăsătura unică, creativitatea, singura care ne apropie de Creator, va rămâne nealterată de eforturile scormonitoare ale celor ce se cred
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
numai La unele studii critice din anii '30 și '40, citind astfel o afirmație evident sociologizantă făcută de A. A. Smirnov în 1936, care vedea în Shakespeare "ideologul umanist al burgheziei, care a expus programul elaborat de ea atunci când, în numele umanității, a înfruntat prima dată orânduirea feudală" (p. 14). 17 Dar Smirnov însuși a evoluat în opiniile lui *1 și, în orice caz, nu poate constitui etalonul unei shakespearologii marxiste, cel puțin atât timp cât există excelenta monografie al lui Jan Kot, cu
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
sunt parlamentari sau mari demnitari în mascarada „tranziției”, în care se îmbogățesc și se distrează în țări streine, amenințând cu dosariada. Am scris toată această dramă, nu pentru a mă dezvinovăți, ci pentru a aduce în actualitate o crimă împotriva umanității, care se face uitată, care nu se judecă și nu se pedepsește. Cel ce, constrâns de foame, a furat o pâine este condamnat, dar cel ce a furat sute de vagoane de grâu se face uitat pentru că este bogat . Eu
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]