82,461 matches
-
care subzistă în ele. Barzaḫ-ul e clasificat astfel nu ca o lumină pură, ci ca una care este calitate pentru altceva (nūr ʻăriḍ)), o lumină obscură. În plus majoritatea calităților tenebroase sunt cauzate de lumină. În cel de al patrulea tratat din Ḥikmat al-ʼ išrăq, Suhrawardī afirmă că lumina nu preexistă corpului, căci fiecare individ (šaḫs) are o esență care se cunoaște pe sine și care își cunoaște stările, care sunt ascunse celorlalți. Dacă luminile ar preexista corpului, unitatea nu ar
Sohrawardi () [Corola-website/Science/331119_a_332448]
-
prima inteligență, Bahman. Prin urmare, totul se petrece într-o lume intermediară, o magia imaginatio așa cum o numea Jacob Boehme. Totul va avea loc într-o lume unde se vor actualiza arhetipuri în individualitatea permanentă (Corbin, 83 : 21). Al cincilea tratat din Teosofia iluminării, analizează în a noua epistolă stările mistice, menționându-se profunda legătură dintre substanța cosmosului și spirite în timpul iluminării. În plus se amintește de un decret divin preeten pentru care o cerere de ajutor al unui individ este
Sohrawardi () [Corola-website/Science/331119_a_332448]
-
dar insurecția a fost de scurtă durată. După ce și-a asigurat poziția sa pe plan intern, Magnus a pornit o campanie în jurul Mării Irlandei (1098 - 1099). El a atacat Orkney, Insulele Hebride și Mann și a asigurat controlul norvegian printr-un tratat cu regele scoțian. Stabilindu-se în Mann în timpul său petrecut în vest, Magnus a avut o serie de forturi și case construite pe insulă, probabil pentru a obține suzeranitatea din Galloway. El a navigat în Țara Galilor mai târziu, câștigând controlul
Magnus al III-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331151_a_332480]
-
urmă, Marele Consiliu crea două seturi de memorii, una pentru împărat și alta pentru Cixi, o practică care va continua până în toamna anului 1898. După înfrângerea umilitoare a Chinei și după ce a fost obligat să fie de acord cu termenii Tratatului de la Shimonoseki, Guangxu și-a exprimat dorința de a abdica. În urma războiului, Guangxu a ajuns să creadă că învățând de la monarhiile constituționale, cum ar fi Japonia, China va deveni mai puternică din punct de vedere politic și economic. În iunie
Împăratul Guangxu () [Corola-website/Science/331142_a_332471]
-
dar insurecția a fost de scurtă durată. După ce și-a asigurat poziția sa pe plan intern, Magnus a pornit o campanie în jurul Mării Irlandei (1098 - 1099). El a atacat Orkney, Insulele Hebride și Mann și a asigurat controlul norvegian printr-un tratat cu regele scoțian. Stabilindu-se în Mann în timpul său petrecut în vest, Magnus a avut o serie de forturi și case construite pe insulă, probabil pentru a obține suzeranitatea din Galloway. El a navigat în Țara Galilor mai târziu, câștigând controlul
Dinastia Hardrada () [Corola-website/Science/331160_a_332489]
-
orașului Bohuslän, cu titlul de conte sub regele Inge. Contelui Haakon i s-a dat vestul Norvegiei cu Bergen, în timp ce Inge a fost singurul rege, stăpân peste Philippus și Haakon, fiind conducătorul direct în Trøndelag și Nidaros. Pentru a pecetlui tratatul, Philippus s-a căsătorit cu fiica lui Sverre și verișoara lui Inge, Kristina Sverresdotter. Tratatul de pace a avut loc pentru tot restul domniei lui Inge. Cu toate acestea, Philippus nu a respectat prevederile sale și a continuat să utilizeze
Inge al II-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331171_a_332500]
-
vestul Norvegiei cu Bergen, în timp ce Inge a fost singurul rege, stăpân peste Philippus și Haakon, fiind conducătorul direct în Trøndelag și Nidaros. Pentru a pecetlui tratatul, Philippus s-a căsătorit cu fiica lui Sverre și verișoara lui Inge, Kristina Sverresdotter. Tratatul de pace a avut loc pentru tot restul domniei lui Inge. Cu toate acestea, Philippus nu a respectat prevederile sale și a continuat să utilizeze titlul de rege, menținând sigiliul său regal. Relația dintre Inge și Haakon a rămas tensionată
Inge al II-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331171_a_332500]
-
orașului Bohuslän, cu titlul de conte sub regele Inge. Contelui Haakon i s-a dat vestul Norvegiei cu Bergen, în timp ce Inge a fost singurul rege, stăpân peste Philippus și Haakon, fiind conducătorul direct în Trøndelag și Nidaros. Pentru a pecetlui tratatul, Philippus s-a căsătorit cu fiica lui Sverre și verișoara lui Inge, Kristina Sverresdotter. Tratatul de pace a avut loc pentru tot restul domniei lui Inge. Cu toate acestea, Philippus nu a respectat prevederile sale și a continuat să utilizeze
Dinastia Gille () [Corola-website/Science/331172_a_332501]
-
vestul Norvegiei cu Bergen, în timp ce Inge a fost singurul rege, stăpân peste Philippus și Haakon, fiind conducătorul direct în Trøndelag și Nidaros. Pentru a pecetlui tratatul, Philippus s-a căsătorit cu fiica lui Sverre și verișoara lui Inge, Kristina Sverresdotter. Tratatul de pace a avut loc pentru tot restul domniei lui Inge. Cu toate acestea, Philippus nu a respectat prevederile sale și a continuat să utilizeze titlul de rege, menținând sigiliul său regal. Relația dintre Inge și Haakon a rămas tensionată
Dinastia Gille () [Corola-website/Science/331172_a_332501]
-
lui Magnus a adus o schimbare a politici externe mult mai agresivă ca cea a tatălui său. În 1266 a renunțat la Hebridele și Insula Man a Scoțienilor, în schimbul unei sume mari de argin și a unei plăți anuale, în conformitate cu Tratatul de la Perth, prin care scoțienii au recunoscut guvernarea norvegiană peste Insulele Shetland și Orkney. În 1269, Tratatul de la Winchester a cimentat relațiile cu regele englez Henric al III-lea al Angliei. Magnus pare să fi avut relații bune cu regele
Magnus al VI-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331245_a_332574]
-
În 1266 a renunțat la Hebridele și Insula Man a Scoțienilor, în schimbul unei sume mari de argin și a unei plăți anuale, în conformitate cu Tratatul de la Perth, prin care scoțienii au recunoscut guvernarea norvegiană peste Insulele Shetland și Orkney. În 1269, Tratatul de la Winchester a cimentat relațiile cu regele englez Henric al III-lea al Angliei. Magnus pare să fi avut relații bune cu regele suedez Valdemar Birgersson, iar în 1260, la granița cu Suedia a fost definit în mod oficial pentru
Magnus al VI-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331245_a_332574]
-
lui Magnus a adus o schimbare a politici externe mult mai agresivă ca cea a tatălui său. În 1266 a renunțat la Hebridele și Insula Man a Scoțienilor, în schimbul unei sume mari de argin și a unei plăți anuale, în conformitate cu Tratatul de la Perth, prin care scoțienii au recunoscut guvernarea norvegiană peste Insulele Shetland și Orkney. În 1269, Tratatul de la Winchester a cimentat relațiile cu regele englez Henric al III-lea al Angliei. Magnus pare să fi avut relații bune cu regele
Casa de Sverre () [Corola-website/Science/331247_a_332576]
-
În 1266 a renunțat la Hebridele și Insula Man a Scoțienilor, în schimbul unei sume mari de argin și a unei plăți anuale, în conformitate cu Tratatul de la Perth, prin care scoțienii au recunoscut guvernarea norvegiană peste Insulele Shetland și Orkney. În 1269, Tratatul de la Winchester a cimentat relațiile cu regele englez Henric al III-lea al Angliei. Magnus pare să fi avut relații bune cu regele suedez Valdemar Birgersson, iar în 1260, la granița cu Suedia a fost definit în mod oficial pentru
Casa de Sverre () [Corola-website/Science/331247_a_332576]
-
contra-terorismului. Acest domeniu de cooperare se dovedește a fi fructos având în vedere experiența Algeriei dobândită în timpul războiului civil. În ceea ce privește relațiile cu Franța, întrevederea cu presedintele Jacques Chirac în anul 2003 la Alger, duce la un acord pentru semnarea unui tratat de prietenie între cele două țări. Totuși votarea Legii din 23 februarie 2005 de către parlamentul francez (recunoscând, în special, rolul pozitiv al colonizării) face ca acest acord să nu mai aibă nicio finalitate. Pe parcursul alegerilor prezidențiale din 1999, cele două
Abdelaziz Bouteflika () [Corola-website/Science/331264_a_332593]
-
să adere la Sistemul Continental al lui Napoleon. Danemarca a declarat, de asemenea, război Suediei. În doar câteva luni după aceea, aproape toată Finlanda a fost pierdută și preluată de Rusia. Ca urmare a războiului, la 17 septembrie 1809, în Tratatul de la Hamina, Suedia a predat o treime din partea estică în Rusia. La 29 martie, pentru a salva coroana de fiul său, Gustav a abdicat în mod voluntar, însă pe 10 mai, Parlamentul suedez, dominat de armată, a declarat că nu
Casa Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/331304_a_332633]
-
Consiliul norvegian rămas cu un singur candidat pentru tron. În vara anului 1450, Cristian a navigat în Norvegia cu o flotă mare și la 2 august a fost încoronat regele Norvegiei în Trondheim. La 29 august, a fost semnat un tratat de uniune între Danemarca și Norvegia în Bergen. Norvegia avusese mereu o monarhie ereditară veche, însă acest lucru devenea din ce în ce mai puțin o realitate, de vreme ce la ultimele succesiuni regale, cererile ereditare au fost ocolite din motive politice. Acum fusese declarat în
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
veche, însă acest lucru devenea din ce în ce mai puțin o realitate, de vreme ce la ultimele succesiuni regale, cererile ereditare au fost ocolite din motive politice. Acum fusese declarat în mod explicit ca atât în Norvegia, cât și în Danemarca, să existe monarhie electivă. Tratatul prevedea ca Danemarca și Norvegia să aibă același rege și să fie ales dintre fiii legitimi ai regelui anterior, în cazul în care acesta avusese. Carol a devenit tot mai nepopular în calitatea sa de rege al Suediei și a
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
acestea, tulburările interne din Suedia și preluarea administrării daneze de capabilul ministru de finanțe Peder Oxe a stabilizat situația. Războiul s-a încheiat printr-un status quo care a permis Danemarcei să obțină pacea. Frederic al II-lea a semnat Tratatul de pace de la Stettin (1570), care nu a adus decât slabe avantaje Danemarcei însă a arătat limitele puterii militare daneze. După război Frederick a menținut pacea fără să renunțe la încercarea sa de a-și extinde prestigiul în domeniul naval
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
semnat manifestul care justifica războiul, un război care nu a fost niciodată în mod oficial declarat. În cele din urmă, convins de miniștri englezi și francezi, Carol al X-lea al Suediei a acceptat mutilarea Danemarcei decât anihilarea monarhiei daneze. Tratatul de la Taastrup a fost semnat la 18 februarie iar Tratatul de la Roskilde la 26 februarie 1658. Prin acest ultim tratat, Danemarca a abandonat Suediei provinciile sale din sudul peninsulei scandinave (Skåne, Blekinge, Halland, Bohuslän). Încheierea păcii a fost urmată de
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
fost niciodată în mod oficial declarat. În cele din urmă, convins de miniștri englezi și francezi, Carol al X-lea al Suediei a acceptat mutilarea Danemarcei decât anihilarea monarhiei daneze. Tratatul de la Taastrup a fost semnat la 18 februarie iar Tratatul de la Roskilde la 26 februarie 1658. Prin acest ultim tratat, Danemarca a abandonat Suediei provinciile sale din sudul peninsulei scandinave (Skåne, Blekinge, Halland, Bohuslän). Încheierea păcii a fost urmată de un episod surprinzător. Frederic și-a exprimat dorința de a
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
convins de miniștri englezi și francezi, Carol al X-lea al Suediei a acceptat mutilarea Danemarcei decât anihilarea monarhiei daneze. Tratatul de la Taastrup a fost semnat la 18 februarie iar Tratatul de la Roskilde la 26 februarie 1658. Prin acest ultim tratat, Danemarca a abandonat Suediei provinciile sale din sudul peninsulei scandinave (Skåne, Blekinge, Halland, Bohuslän). Încheierea păcii a fost urmată de un episod surprinzător. Frederic și-a exprimat dorința de a face cunoștință cu cuceritorul său iar Carol al X-lea
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
democratică prin crearea Adunărilor de Succesiune (aveau rol pur consultativ). Christian a încercat să atragă interesul marilor puteri asupra cauzeei Norvegiei însă nu a avut succes. Fiind presat de comisarii puterilor aliate în legătură cu uniunea dintre Norvegia și Suedia în conformitate cu termenii Tratatului de la Kiel, și întoarcerea în Danemarca, el a replicat că fiind rege constituțional nu poate face nimic fără acordul parlamentului, care nu poate fi convocat până nu se suspendă ostilitățile din partea Suediei. Suedia a refuzat condițiile lui Christian și a
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
lui Christian și a urmat o scurtă campanie în care armata norvegiană a fost învinsă de forțele suedeze ale Prințului Carol. Scurtul război a fost în cele din urmă încheiat de Convenția de la Moss la 14 august 1814. Potrivit acestui tratat, regele Christian Frederick a transferat puterea executivă Parlamentului apoi a abdicat și s-a întors în Danemarca. Parlamentul la rândul său a adoptat amendamentele constituționale necesare pentru a permite uniunea cu Suedia și, la 4 noiembrie carol al XIII-lea
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
de hadith-uri, . Informații despre viața sa și activitățile sale științifice și creative pot fi găsite în lucrările lui Taj ad-Din Subki ("Tabakat Ash-Shafii'yya Al-kubro"), Hatiba Baghdad ("Tarih Baghdad"), Ibn Hajara AskAlani ("Lisan Al-Miyzan"), Sulami ("Tabakat As-Sufiyya") și în alte tratate. Al Hakim At-Tirmidhi vorbește despre viața sa în lucrarea "Bad'u Shaani Abu Abdullah" („Începutul căutării lui Abu Abdullah”), publicată alături altă lucrare a sa, "Hatm Al-Awliya" („Sigiliul protectorilor”) la Beirut, în 1965, de către Yakh'ya Ismail Usman. Al-Ḥakīm al-Tirmidhī
Muhammad ibn `Ali al-Ḥakīm at-Tirmidhi () [Corola-website/Science/334100_a_335429]
-
fiind considerat prea complicat și subtil. Ibn Arabi este unul dintre savanții remarcabili care i-au preluat ideile, uneori chiar ca punct de plecare pentru a-și expune propriul sistem de gândire (în cazul lui Ibn Arabi, este vorba despre tratatul " - Revelațiile Meccane"). Un al doilea exemplu celebru îl constituie Al-Ghazali, care utilizează câteva din conceptele lui Al-Tirmidhi în lucrarea sa "" (Renașterea științelor religioase). Al-Tirmidhi a fost un precursor al mișcării de ”renunțare” și ascetism din Iran (), în ciuda provenienței sale dintr-
Muhammad ibn `Ali al-Ḥakīm at-Tirmidhi () [Corola-website/Science/334100_a_335429]