82,461 matches
-
conștiința localnicilor romanici de a fi „Moldoveni”, anume descendenți ai locuitorilor vechiului Principat, dar această conștiință, împărtășită de toți între Carpați și Nistru, este diferit exprimată de-o parte și de alta a Prutului, în cele două teritorii separate de Tratatul de la București din 1812. În partea de Apus, care se află în România din 1856 (1918 pentru Bucovina de Sud), a fi „Moldovean” înseamnă a face parte din poporul Român, în aceiași măsură cu Ardelenii, Bănățenii, Dobrogenii, Oltenii sau Muntenii
Moldova () [Corola-website/Science/334107_a_335436]
-
desfășurat la kilometrul 101 depărtare de Cairo. În continuare, în 1978 a făcut parte din delegația israeliană la tratativele cu Egiptul, a participat la formularea acordurilor de la Camp David,la discuțiile asupra Planului Autonomiei pentru arabii palestineni și la negocierea tratatului de pace dintre Israel și Egipt, semnat la Washington în martie 1979. În 1979 Rosenne a fost numit ambasador al Israelului la Paris, post pe care l-a deținut până în 1983. În acest ultim an i s-a decernat Ordinul
Meir Rosenne () [Corola-website/Science/334172_a_335501]
-
35.806 kilometri pătrați, situat între Carpații Orientali și râul Prut, în vestul teritoriului inițial de 86.783 kilometri pătrați, deținut de către vechiul Principat al Moldovei medievale între Carpații Orientali și fluviul Nistru. Conceptul a început să se contureze în urma Tratatului de la București din 1812, prin care arealul Principatului Moldovei a fost redus la o zonă geografică care, a inclus cea mai mare parte a Moldovei Occidentale, în timp ce partea orientală a fost atribuită Imperiului Rus. În prezent, cea mai mare parte
Moldova Occidentală () [Corola-website/Science/334184_a_335513]
-
dezvoltarea etnologiei românești - și nu numai - cu toate că într-un Epitaf (adresat Maestrului Villon) se autocaracterizează ironic: „În lumea asta-s un pârlit N-am facut brumă de avere... Iar tu îți râzi când vezi ce scriu... Lăsă în ciornă cinci tratate... (Balast pentru posteritate...)” Nu putem încheia fără să menționăm câteva citări importane, venite din partea foștilor dascăli și mentori clujeni: 1) Ion Taloș, profesor din Köln- Germania , în “Anuarul de folclor”, I, (1980, pag. 49-65) ”- citează contribuția lui V. Rogoz la
Viorel Rogoz () [Corola-website/Science/334152_a_335481]
-
un geniu imaginativ bogat și un stil liber, fluent și foarte fericit”. Scriind despre „Bob-Bon”, profesoara Zoe Dumitrescu-Bușulenga considera că această povestire „amestecă finețea unei discuții incoerente despre suflet, trup și morală, între diavol și bucătarul filozof francez, autor de tratate de morală, cu groaza unei atmosfere încărcate - "a terrific night", cum sunt una sau două la o sută de ani - cu beția grotescă a lui Bon-Bon, cu portretul lui și al diavolului - ambele, mostre de portrete grotești - și cu sfârșitul
Bon-Bon (povestire) () [Corola-website/Science/334325_a_335654]
-
nr. 32, 18 iunie 1913), revista a publicat un rezumat al romanului, însoțit de o scrisoare a autorului către Victor Anestin în care afirma că dorește să scrie „literatură folositoare (...), sub forma unui roman, atrăgător de se poate, un adevărat tratat de astronomie populară, fără socoteli, fără cifre, fără statistică, și într-o formă literară cât mai îngrijită, cu fraza ritmată”. El critică abundența de romane de dragoste, considerând că s-a abuzat de tema iubirii. Fragmente din acest roman au
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
drapelul românesc înspre Polul Nord, când îl învață pe un marțian "„limba dragă a țării mele”" sau când înfige drapelul românesc pe solul lunar, sub ochii mirați ai unui marțian. Henric Stahl și-a descris romanul său mai mult ca un „tratat popular de astronomie”, o ilustrare „bine scrisă” și accesibilă a faptelor științifice, denumindu-l un „roman astronomic”. Romanul a fost primit cu recenzii elogioase. Astfel, într-un articol publicat în "Revista științifică „V. Adamachi”" (nr. 4, noi. 1914, pp. 249
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
(în ; denumită în Mexic Venta de La Mesilla, sau Vânzarea La Mesillei) este o regiune de 76.800 km² aflată astăzi în sudul statului american Arizona și în sud-vestul statului New Mexico, cumpărată de Statele Unite printr-un tratat semnat la 30 decembrie 1853 de către , la acea vreme ambasador al SUA în Mexic. Achiziția a fost apoi ratificată, cu schimbări, de către Senatul SUA la 25 aprilie 1854, și promulgată de președintele Franklin Pierce, aprobarea finală venind din partea guvernului mexican
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
ei a fost ca SUA să poată construi o de-a lungul unei rute prin sud (care avea să fie construită de în 1881/1883). Un scop secundar era și reconcilierea conflictelor de frontieră ivite între SUA și Mexic în urma tratatului de la Guadalupe Hidalgo, care pusese capăt Războiului Mexicano-American din 1846-1848. Pe măsură ce se înainta în epoca căilor ferate, oameni de afaceri din Sud considerau că o cale ferată care să lege Sudul cu Coasta Pacificului va extinde oportunitățile de afaceri. Ei
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
nord. În cele din urmă, teritoriul pentru calea ferată a fost cumpărat în schimbul a 10 milioane de dolari (260 de milioane după valoarea actuală), dar Mexicul a refuzat orice altă vânzare mai amplă de teritoriu. În Statele Unite, dezbaterile pe marginea tratatului s-au îngemănat cu disputele pe marginea sclaviei, oprind progresul unor planuri pentru construcția unei căi ferate transcontinentale până la Războiul Civil American. În ianuarie 1845, Asa Whitney din statul New York a prezentat Congresului Statelor Unite primul plan de construcție a unei
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
termen scurt, cea mai bună utilizare a capitalului o constituiau investițiile în sclavi și în pământ, mai degrabă decât punerea de impozite pentru a finanța canale, căi ferate, drumuri, sau proiecte de drenaj al râurilor. Istoricul Jere W. Roberson scria: Tratatul de la Guadalupe Hidalgo (1848) a pus capăt Războiului Mexicano-American, dar încă existau probleme ce afectau ambele părți și care rămăseseră nerezolvate: posesiunea asupra Văii Mesilla, protejarea Mexicului de raidurile indienilor, și dreptul de tranzit prin . Tratatul stipula o comisie comună
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
Jere W. Roberson scria: Tratatul de la Guadalupe Hidalgo (1848) a pus capăt Războiului Mexicano-American, dar încă existau probleme ce afectau ambele părți și care rămăseseră nerezolvate: posesiunea asupra Văii Mesilla, protejarea Mexicului de raidurile indienilor, și dreptul de tranzit prin . Tratatul stipula o comisie comună, alcătuită din câte un comisar și un topograf din fiecare țară, care să determine frontiera finală între Statele Unite și Mexic. Tratatul specifica faptul că frontiera Rio Grande va coti spre vest la opt mile (13 km
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
nerezolvate: posesiunea asupra Văii Mesilla, protejarea Mexicului de raidurile indienilor, și dreptul de tranzit prin . Tratatul stipula o comisie comună, alcătuită din câte un comisar și un topograf din fiecare țară, care să determine frontiera finală între Statele Unite și Mexic. Tratatul specifica faptul că frontiera Rio Grande va coti spre vest la opt mile (13 km) nord de El Paso. Tratatul se baza pe o anexă ce cuprindea o copie din 1847 a unei hărți vechi de douăzeci și cinci de ani. Studiile
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
alcătuită din câte un comisar și un topograf din fiecare țară, care să determine frontiera finală între Statele Unite și Mexic. Tratatul specifica faptul că frontiera Rio Grande va coti spre vest la opt mile (13 km) nord de El Paso. Tratatul se baza pe o anexă ce cuprindea o copie din 1847 a unei hărți vechi de douăzeci și cinci de ani. Studiile au arătat că El Paso se află însă la 58 km mai la sud și la 160 km mai la
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
dar și ceva argint și aur care nu fusese încă exploatat. Sudiștii se opuneau acestei alternative din cauza implicațiilor ei pentru calea ferată, dar ea era susținută de președintele Fillmore. Sudiștii din Congres au împiedicat orice acțiune de aprobare a acestui tratat separat de frontieră și au eliminat finanțarea pentru studiile topografice care să clarifice zona de frontieră disputată. Bartlett a fost înlocuit cu , un politician din Alabama apropiat intereselor feroviare. Mexicul a susținut că hotărârile comisarilor erau valide și s-au
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
de frontieră disputată. Bartlett a fost înlocuit cu , un politician din Alabama apropiat intereselor feroviare. Mexicul a susținut că hotărârile comisarilor erau valide și s-au pregătit să trimită trupe pentru a pune în aplicare acordul neratificat. Articolul XI din Tratatul de la Guadalupe Hidalgo conținea o garanție că Statele Unite îi vor proteja pe mexicani împiedicând raidurile transfrontaliere ale triburilor locale Comanche și Apache. La momentul ratificării tratatului, secretarul de stat James Buchanan credea că Statele Unite au și angajamentul și resursele pentru
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
pregătit să trimită trupe pentru a pune în aplicare acordul neratificat. Articolul XI din Tratatul de la Guadalupe Hidalgo conținea o garanție că Statele Unite îi vor proteja pe mexicani împiedicând raidurile transfrontaliere ale triburilor locale Comanche și Apache. La momentul ratificării tratatului, secretarul de stat James Buchanan credea că Statele Unite au și angajamentul și resursele pentru a îndeplini această promisiune. Istoricul Richard Kluger descria însă dificultățile acestei misiuni: În cei cinci ani de după aprobarea Tratatului, Statele Unite au cheltuit 12 milioane de dolari
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
locale Comanche și Apache. La momentul ratificării tratatului, secretarul de stat James Buchanan credea că Statele Unite au și angajamentul și resursele pentru a îndeplini această promisiune. Istoricul Richard Kluger descria însă dificultățile acestei misiuni: În cei cinci ani de după aprobarea Tratatului, Statele Unite au cheltuit 12 milioane de dolari (310.000.000 după valoarea actuală) în zonă, iar generalul Winfield Scott, comandantul armatei americane, estima că pentru securizarea efectivă a frontierei ar fi nevoie de încă de patru ori pe atât. Oficialii
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
că pentru securizarea efectivă a frontierei ar fi nevoie de încă de patru ori pe atât. Oficialii mexicani, frustrați de neaplicarea acestei garanții de către Statele Unite, au cerut despăgubiri pentru pierderile suferite de cetățenii mexicani în urma raidurilor. Statele Unite au susținut că tratatul nu impune nici vreo compensație și nici un efort mai susținut de protejare a mexicanilor decât cel deja depus pentru protejarea propriilor cetățeni. În timpul administrației Fillmore, Mexicul a cerut despăgubiri de 40 de milioane de dolari (1.000.000.000 de
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
să permită SUA să plătească o sumă de 25 de milioane de dolari (660.000.000 de dolari la valoarea actuală) în schimbul renunțării la articolul XI. Președintele Fillmore propusese o sumă mai mică cu 10 milioane de dolari. Pe parcursul negocierilor tratatului, americanii nu au reușit să-și asigure dreptul de tranzit prin Istmul Tehuantepec, larg de 200 km, din sudul Mexicului. Ideea construirii unei căi ferate acolo fusese luată în calcul de mult timp. În 1842, președintele mexican Antonio López de
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
În Mexic, ofițerul topograf i-a raportat secretarului de stat că o cale ferată care să traverseze istmul este o idee „fezabilă și practică”. Clayton i-a dat apoi instrucțiuni lui Robert P. Letcher, ambasadorul în Mexic, să negocieze un tratat cu scopul de a proteja drepturile lui Hargous. Propunerea Statelor Unite dădea mexicanilor reducere de 20% la transport, garanta drepturile Mexicului în zonă, permitea ca SUA să trimită armata la nevoie și acorda taxelor pentru mărfurile mexicane statutul dat de clauza
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
drepturile lui Hargous. Propunerea Statelor Unite dădea mexicanilor reducere de 20% la transport, garanta drepturile Mexicului în zonă, permitea ca SUA să trimită armata la nevoie și acorda taxelor pentru mărfurile mexicane statutul dat de clauza națiunii celei mai favorizate. Acest tratat nu a fost însă finalizat. între Statele Unite și Regatul Unit, care garanta neutralitatea oricărui astfel de canal, a fost finalizat în aprilie 1850. Negociatorii mexicani au refuzat tratatul, deoarece el elimina capacitatea Mexicului de a profita de neînțelegerile între americani
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
pentru mărfurile mexicane statutul dat de clauza națiunii celei mai favorizate. Acest tratat nu a fost însă finalizat. între Statele Unite și Regatul Unit, care garanta neutralitatea oricărui astfel de canal, a fost finalizat în aprilie 1850. Negociatorii mexicani au refuzat tratatul, deoarece el elimina capacitatea Mexicului de a profita de neînțelegerile între americani și britanici. Au eliminat dreptul Statelor Unite de a interveni militar unilateral. Senatul SUA a aprobat tratatul la începutul lui 1851, dar Congresul mexican a refuzat să-l ratifice
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
de canal, a fost finalizat în aprilie 1850. Negociatorii mexicani au refuzat tratatul, deoarece el elimina capacitatea Mexicului de a profita de neînțelegerile între americani și britanici. Au eliminat dreptul Statelor Unite de a interveni militar unilateral. Senatul SUA a aprobat tratatul la începutul lui 1851, dar Congresul mexican a refuzat să-l ratifice. Între timp, Hargous a acționat ca și cum tratatul urma oricum să fie aprobat. și un comitet de oameni de afaceri din New Orleans i s-au alăturat lui Hargous
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
a profita de neînțelegerile între americani și britanici. Au eliminat dreptul Statelor Unite de a interveni militar unilateral. Senatul SUA a aprobat tratatul la începutul lui 1851, dar Congresul mexican a refuzat să-l ratifice. Între timp, Hargous a acționat ca și cum tratatul urma oricum să fie aprobat. și un comitet de oameni de afaceri din New Orleans i s-au alăturat lui Hargous și au asigurat o cartă din partea legislativului statului Louisiana în vederea înființării Companiei Feroviare Tehuantepec. Noua companie vindea acțiuni și
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]