82,461 matches
-
interne de exprimare a consimțământului sunt denumite "instrumente de ratificare" sau de "instrumente de aderare". În cazul tratatelor bilaterale, data intrării în vigoare o reprezintă momentul schimbării instrumentelor de ratificare sau al notificării actului de aprobare sau acceptare. În cazul tratatelor multilaterale, instrumentele de ratificare se depun pe lângă unul dintre guvernele statelor participante la negocierea și semnarea tratatului, căruia i-a fost încredințată funcția de depozitar, sau pe lângă o organizație internațională învestită cu aceeași funcție. Data intrării în vigoare a tratatelor
Ratificare () [Corola-website/Science/331544_a_332873]
-
tratatelor bilaterale, data intrării în vigoare o reprezintă momentul schimbării instrumentelor de ratificare sau al notificării actului de aprobare sau acceptare. În cazul tratatelor multilaterale, instrumentele de ratificare se depun pe lângă unul dintre guvernele statelor participante la negocierea și semnarea tratatului, căruia i-a fost încredințată funcția de depozitar, sau pe lângă o organizație internațională învestită cu aceeași funcție. Data intrării în vigoare a tratatelor se stabilește în funcție de acumularea unui număr minim de instrumente de ratificare, prestabilit prin dispozițiile tratatului. Legea nr.
Ratificare () [Corola-website/Science/331544_a_332873]
-
tratatelor multilaterale, instrumentele de ratificare se depun pe lângă unul dintre guvernele statelor participante la negocierea și semnarea tratatului, căruia i-a fost încredințată funcția de depozitar, sau pe lângă o organizație internațională învestită cu aceeași funcție. Data intrării în vigoare a tratatelor se stabilește în funcție de acumularea unui număr minim de instrumente de ratificare, prestabilit prin dispozițiile tratatului. Legea nr. 4 din 11 ianuarie 1991 privind încheierea și ratificarea tratatelor prevede, printre altele, că: Articolul 91(1) din Constituția României stabilește competența Președintelui
Ratificare () [Corola-website/Science/331544_a_332873]
-
și semnarea tratatului, căruia i-a fost încredințată funcția de depozitar, sau pe lângă o organizație internațională învestită cu aceeași funcție. Data intrării în vigoare a tratatelor se stabilește în funcție de acumularea unui număr minim de instrumente de ratificare, prestabilit prin dispozițiile tratatului. Legea nr. 4 din 11 ianuarie 1991 privind încheierea și ratificarea tratatelor prevede, printre altele, că: Articolul 91(1) din Constituția României stabilește competența Președintelui României de a încheia tratate internaționale în numele României, ceea ce înseamnă că acesta va fi competent
Ratificare () [Corola-website/Science/331544_a_332873]
-
pe lângă o organizație internațională învestită cu aceeași funcție. Data intrării în vigoare a tratatelor se stabilește în funcție de acumularea unui număr minim de instrumente de ratificare, prestabilit prin dispozițiile tratatului. Legea nr. 4 din 11 ianuarie 1991 privind încheierea și ratificarea tratatelor prevede, printre altele, că: Articolul 91(1) din Constituția României stabilește competența Președintelui României de a încheia tratate internaționale în numele României, ceea ce înseamnă că acesta va fi competent să semneze tratatele internaționale, având obligația ca ulterior semnării să le supună
Ratificare () [Corola-website/Science/331544_a_332873]
-
unui număr minim de instrumente de ratificare, prestabilit prin dispozițiile tratatului. Legea nr. 4 din 11 ianuarie 1991 privind încheierea și ratificarea tratatelor prevede, printre altele, că: Articolul 91(1) din Constituția României stabilește competența Președintelui României de a încheia tratate internaționale în numele României, ceea ce înseamnă că acesta va fi competent să semneze tratatele internaționale, având obligația ca ulterior semnării să le supună spre ratificare Parlamentului României.
Ratificare () [Corola-website/Science/331544_a_332873]
-
4 din 11 ianuarie 1991 privind încheierea și ratificarea tratatelor prevede, printre altele, că: Articolul 91(1) din Constituția României stabilește competența Președintelui României de a încheia tratate internaționale în numele României, ceea ce înseamnă că acesta va fi competent să semneze tratatele internaționale, având obligația ca ulterior semnării să le supună spre ratificare Parlamentului României.
Ratificare () [Corola-website/Science/331544_a_332873]
-
cel Mare a intervenit în Crimeea cu flota moldoveană și cu o mică oaste. În lunga perioadă otomană care a urmat, singurii creștini din Crimea erau grecii pontici și armenii „cerchezogai”, majoritatea locuitorilor fiind tătari, și, în sud, turci. Prin Tratatul de la Kuciuk-Kainargi, semnat la 21 iulie 1774, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, Hanatul Crimeii a obținut independența, în realitate a devenit un protectorat rusesc, aliat al Imperiului Rus. În urma Tratatului de la Iași, semnat la 9 ianuarie 1792, în 1783
Istoria Crimeii () [Corola-website/Science/331547_a_332876]
-
majoritatea locuitorilor fiind tătari, și, în sud, turci. Prin Tratatul de la Kuciuk-Kainargi, semnat la 21 iulie 1774, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, Hanatul Crimeii a obținut independența, în realitate a devenit un protectorat rusesc, aliat al Imperiului Rus. În urma Tratatului de la Iași, semnat la 9 ianuarie 1792, în 1783, Ecaterina a II-a a anexat Crimeea Imperiului Rus, la nouă ani după ce aceasta a devenit independentă. Din 1783 încoace, colonizarea peninsulei cu ruși și ucraineni, plecarea turcilor și a unei
Istoria Crimeii () [Corola-website/Science/331547_a_332876]
-
Sfântului Imperiu Roman până când Frederick al V-lea a devenit împărat și a confimat "Privilegium" în 1453. Rudolf a fost urmat de frații săi, care la început au guvernat împreună: Teritoriile au fost împărțite între frații și urmașii lor, prin Tratatul de la Neuberg din 1379: Linia Albertină a primit Ducatul Austriei, mai târziu Austria Inferioară (a nu se confunda cu statul modern omonim). După moartea lui Ladislau, teritoriile sale au trecut în Linia Leopoldină. Linia Leopoldina a primit Ducatul Styria, Carintia
Listă de monarhi ai Austriei () [Corola-website/Science/331551_a_332880]
-
târziu Lord Kelvin), James Clerk Maxwell și James Prescott Joule a introdus conceptul unui sistem coerent de unități bazate pe metru, gram și secundă care, în 1873, a fost extins pentru a include unități electrice. La 20 mai 1875, un tratat internațional cunoscut sub numele de "Convention du Mètre" (Convenția Metrului) a fost semnat de către 17 state. Acest tratat stabilea următoarele organizații care să desfășoare activități internaționale referitoare la un sistem uniform de măsurători: În 1881, primul Congres Internațional Electric a
Sistemul metric () [Corola-website/Science/331568_a_332897]
-
bazate pe metru, gram și secundă care, în 1873, a fost extins pentru a include unități electrice. La 20 mai 1875, un tratat internațional cunoscut sub numele de "Convention du Mètre" (Convenția Metrului) a fost semnat de către 17 state. Acest tratat stabilea următoarele organizații care să desfășoare activități internaționale referitoare la un sistem uniform de măsurători: În 1881, primul Congres Internațional Electric a adoptat recomandările BAAS recomandări cu privire la unitățile electrice, urmat de o serie de congrese în care în au fost
Sistemul metric () [Corola-website/Science/331568_a_332897]
-
i-a reorganizat pe oamenii din fostul Imperiu Viruk, i-a învățat magia și a pus bazele unui imperiu uman. El a rămas cunoscut în istorie ca Împăratul Taichun. Unul dintre generalii săi, Urmyr, a scris "Cărțile înțelepciunii", precum și un tratat despre experiența pe câmpul de luptă, intitulat "Dansul războiului". Imperiul a prosperat de la un conducător la altul, reușind să stabilească și o importantă rută comercială înspre ținuturile apusene, cunoscută ca Drumul Mirodeniilor. În timpul Împăratului Dailon al IV-lea s-a
Marile descoperiri () [Corola-website/Science/331593_a_332922]
-
a luat-o de capitală a noului său regat. Acesta a întreținut relații comerciale cu cetățile grecești, îndeosebi cu Atena. Între 1768 și 1774, a avut loc un război între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, care s-a încheiat prin Tratatul de la Kuciuk-Kainargi, semnat la 21 iulie 1774. Prin acest tratat, Hanatul Crimeii a obținut independența, în realitate a devenit un protectorat rusesc, aliat al Imperiului Rus. Între anii 1787 și 1792, a avut loc un nou război între Imperiul Rus
Taurida () [Corola-website/Science/331605_a_332934]
-
a întreținut relații comerciale cu cetățile grecești, îndeosebi cu Atena. Între 1768 și 1774, a avut loc un război între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, care s-a încheiat prin Tratatul de la Kuciuk-Kainargi, semnat la 21 iulie 1774. Prin acest tratat, Hanatul Crimeii a obținut independența, în realitate a devenit un protectorat rusesc, aliat al Imperiului Rus. Între anii 1787 și 1792, a avut loc un nou război între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, care s-a încheiat prin semnarea Tratatului
Taurida () [Corola-website/Science/331605_a_332934]
-
tratat, Hanatul Crimeii a obținut independența, în realitate a devenit un protectorat rusesc, aliat al Imperiului Rus. Între anii 1787 și 1792, a avut loc un nou război între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, care s-a încheiat prin semnarea Tratatului de la Iași, la 9 ianuarie 1792. În urma acestui tratat, în 1793, Ecaterina cea Mare a anexat Crimeea Imperiului Rus, la nouă ani după ce aceasta devenise independentă. Colonizarea peninsulei cu ruși și ucraineni, plecarea turcilor și a unei părți dintre tătari
Taurida () [Corola-website/Science/331605_a_332934]
-
devenit un protectorat rusesc, aliat al Imperiului Rus. Între anii 1787 și 1792, a avut loc un nou război între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, care s-a încheiat prin semnarea Tratatului de la Iași, la 9 ianuarie 1792. În urma acestui tratat, în 1793, Ecaterina cea Mare a anexat Crimeea Imperiului Rus, la nouă ani după ce aceasta devenise independentă. Colonizarea peninsulei cu ruși și ucraineni, plecarea turcilor și a unei părți dintre tătari spre Dobrogea (otomană până în 1878) și Anatolia, apoi, în
Taurida () [Corola-website/Science/331605_a_332934]
-
Bediqat Ḥameț, ori Bediiqét Ḥaméț (din: în ebraică, Tiberian: ) este căutarea înainte de Ajunul Festivalului Ebraic al Paștilor după Ḥaméț. Căutarea are loc după asfințit înainte de Pesaḥ ("noaptea de XIV în luna ebraică Nisan, așa cum scrie și în Mișna tratatul Pesaḥim, dar în porunca din Tora nu scrie că aluatul trebuie măturat noaptea"). Când ajunul de Pesaḥ cade la asfințitul Sabat haGadol (Sâmbătei ce precedă paștile), Bediqat Ḥameț se mută la asfințitul zilei de joi (două nopți înainte de Pesaḥ). În
Bediqat Hameț () [Corola-website/Science/331672_a_333001]
-
(titlul original, în limba franceză: "Les Passions de l'âme" - denumit uneori și "Traité des passions de l'âme", iar în română "Tratatul despre pasiuni") este un tratat filosofic scris de René Descartes și tipărit la Amsterdam și Paris în 1649. A fost ultima carte publicată de către autor în timpul vieții sale. Tratatul a fost redactat în franceză și dedicat prințesei palatine Elisabeta de
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
(titlul original, în limba franceză: "Les Passions de l'âme" - denumit uneori și "Traité des passions de l'âme", iar în română "Tratatul despre pasiuni") este un tratat filosofic scris de René Descartes și tipărit la Amsterdam și Paris în 1649. A fost ultima carte publicată de către autor în timpul vieții sale. Tratatul a fost redactat în franceză și dedicat prințesei palatine Elisabeta de Boemia. În această lucrare, Descartes
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
uneori și "Traité des passions de l'âme", iar în română "Tratatul despre pasiuni") este un tratat filosofic scris de René Descartes și tipărit la Amsterdam și Paris în 1649. A fost ultima carte publicată de către autor în timpul vieții sale. Tratatul a fost redactat în franceză și dedicat prințesei palatine Elisabeta de Boemia. În această lucrare, Descartes se concentrează asupra chestiunii pasiunilor. Prin urmare, este vorba de un tratat de filosofie morală, ultimul domeniu al filosofiei abordat de gânditorul francez. Prin
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
în 1649. A fost ultima carte publicată de către autor în timpul vieții sale. Tratatul a fost redactat în franceză și dedicat prințesei palatine Elisabeta de Boemia. În această lucrare, Descartes se concentrează asupra chestiunii pasiunilor. Prin urmare, este vorba de un tratat de filosofie morală, ultimul domeniu al filosofiei abordat de gânditorul francez. Prin această contribuție, Descartes se înscrie în lunga tradiție a reflecției filosofice despre pasiuni, propunând în același timp o perspectivă novatoare asupra subiectului, pe care îl tratează dintr-un
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
de gânditorul francez. Prin această contribuție, Descartes se înscrie în lunga tradiție a reflecției filosofice despre pasiuni, propunând în același timp o perspectivă novatoare asupra subiectului, pe care îl tratează dintr-un punct de vedere fiziologic, precursor al neurofiziologiei moderne. Tratatul reprezintă totodată o nouă ocazie pentru ca Descartes să clarifice câteva dintre problemele pe care le-a formulat în operele sale anterioare. Astfel, referitor la problema interacțiunii dintre corp și suflet, el propune în ultima sa lucrare teoriile despre „spiritele animale
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
metodei", fondată pe cunoașterea legilor fiziologice. Descartes începe în 1643 o bogată corespondență cu prințesa Elisabeta de Boemia, în care discută probleme de morală, ca răspuns la întrebările prințesei referitoare mai ales la fericire, pasiuni și conduita corectă în viață. Tratatul despre "" reprezintă sinteza rezultatelor acestor schimburi epistolare. În contextul științific al secolului al XVII-lea, care abandonează ideea "kosmos"-ului în favoarea unui univers deschis, ale cărui legi trebuie cercetate, acțiunea umană nu mai depinde (așa cum credea filosofia greacă) de cunoașterea
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
său" din 14 august 1648). Prin aceasta, Descartes nu se diferențiază doar în raport cu tradiția aristotelică, pentru care mișcările corpului își au originea în suflet, dar și cu tradițiile stoică și creștină, pentru care pasiunile sunt boli ale sufletului, care trebuie tratate ca atare. Descartes poate astfel afirma că pasiunile „sunt toate bune prin natura lor "(de leur nature)" și că nu trebuie să evităm decât reaua lor întrebuințare și excesele lor” (articolul CCXI). În contextul viziunii mecaniciste asupra viului, legate de
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]