82,461 matches
-
mașină care dispune de o anumită autonomie: el se poate mișca independent de suflet. Pe această premiză se bazează și abordarea fiziologică a pasiunilor sufletului. Concepute altădată drept o anomalie, pasiunile devin un obiect natural, a cărui funcționare trebuie explicată. Tratatul se sprijină pe filosofia dezvoltată de Descartes în lucrările sale precedente, în special în ceea ce privește distincția dintre „suflet” și „corp”: sufletul este un lucru care gândește ("res cogitans"), lipsit de întindere și fără părți; corpul este un lucru întins ("res extensa
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
supună lor. Astfel, „chiar cei care au sufletele cele mai slabe ar putea dobândi o stăpânire cu adevărat absolută asupra tuturor pasiunilor lor, dacă s-ar folosi iscusința trebuincioasă pentru a-i dresa și a-i îndruma” (art. L). Organizarea tratatului lui Descartes este semnificativă pentru filosofia autorului. Aplicându-și faimoasa metodă la filosofia morală, Descartes descompune problema pasiunilor sufletului în părțile sale cele mai simple, cele mai elementare. Gânditorul francez identifică, din această perspectivă, șase pasiuni fundamentale clare și distincte
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
aceste șase pasiuni primitive, Descartes investighează efectele lor fiziologice și implicațiile lor asupra comportamentului uman. În continuare, el combină cele șase pasiuni între ele, pentru a regăsi întregul spectru al pasiunilor sufletului. Lucrarea este divizată în trei mari părți intitulate: Tratatul este compus în total din 212 articole, dintre care foarte puține se întind pe mai mult de câteva paragrafe. Maniera extrem de sistematică de a proceda a lui Descartes prefigurează interesul lui Leibniz pentru combinatorică sau expunerea "more geometrico" din "Etica
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
la dorința sa la Craiova. Gen. Dr. Iacob Gr. Mircea a avut o bogată și variată activitate, în care preocupările clinice s-au împletit în mod armonios cu cele publicistice și didactice. Astfel a elaborat singur sau în colaborare 9 tratate medicale, 77 comunicări publicate la revistele din țară și din străinătate, precum și 82 lucrări nepublicate, depunând memoriul de activitate, de titluri, lucrări, manuale, participări la congrese pentru titlul de doctor docent-profesor agregat. A realizat un depărtator autostatic al musculaturii paravertebrale
Mircea Iacob () [Corola-website/Science/331701_a_333030]
-
cu mijloacele industriei naționale. A colaborat la redactarea celor două ediții ale "Chirurgiei în campanie" din 1956 (sub îndrumarea Gral. Dr. Ion Atanasiu și Col. Dr. Eugen Mareș), respectiv 1965 (sub îndrumarea Gral. Dr. Eugen Mareș). A participat la întocmirea tratatului “Atlas d’anatomie stéréotaxique du télencéphale” sub direcția Prof. Dr. Jean Talairach, publicat în editura Masson în 1967. A făcut parte din colectivele conduse de Prof. Dr. C. Arseni care au elaborat lucrările "Tratat de neurologie", în 5 volume (1979
Mircea Iacob () [Corola-website/Science/331701_a_333030]
-
Eugen Mareș). A participat la întocmirea tratatului “Atlas d’anatomie stéréotaxique du télencéphale” sub direcția Prof. Dr. Jean Talairach, publicat în editura Masson în 1967. A făcut parte din colectivele conduse de Prof. Dr. C. Arseni care au elaborat lucrările "Tratat de neurologie", în 5 volume (1979), "Cancerul sistemului nervos" (1982), "Durerea în cancer" (1983), "Metode de neurofiziologie clinică" (1984), "Momente din istoria neurochirurgiei românești" (1988). În 1969 introduce pentru prima dată în țară izotopii radioactivi ca metodă de frenare sau
Mircea Iacob () [Corola-website/Science/331701_a_333030]
-
politic, care a avut loc în 2014, prin care Peninsula Crimeea, la acel timp parte a Ucrainei, a intrat sub controlul Rusiei și a fost integrată că doi subiecți federali - Republică Crimeea și orașul federal Sevastopol. Anterior Rusia a semnat tratatul de frontieră cu Ucraina și Memorandumul de la Budapesta prin care garanta integritatea teritorială a Ucrainei. Procesul a stârnit multe controverse și este considerat de către UE, G7, OSCE, NATO și ONU drept o anexare ilegală [2], care a început ca urmare
Anexarea Crimeei de către Federația Rusă () [Corola-website/Science/331723_a_333052]
-
comunitatea internațională. Rusia consideră procesul acesta că aderarea națiunii independente „Republică Crimeea”, proclamata atunci cand regiunile s-au unit și, ulterior, au solicitat admiterea lor în Rusia, în conformitate cu un referendum care, care conform poziției ruse, reflectă astfel de dorință. Ucraina contesta tratatul, deoarece nu recunoaște independența Republicii Crimeea sau aderarea în sine ca fiind legitime. Aceași poziție este luată și de Adunarea Generală a Națiunilor Unite, care a adoptat Rezoluția 68/262, confirmând „integritatea teritorială a Ucrainei în cadrul granițelor sale recunoscute pe
Anexarea Crimeei de către Federația Rusă () [Corola-website/Science/331723_a_333052]
-
XVI-lea apar primele descrieri ale lexicului, gramaticii și grafiei limbii franceze: dicționarul francez-latin al lui Robert Estienne (1539); manualul de franceză al englezului John Palsgrave, dedicat lui Henric al VIII-lea al Angliei și prințesei Maria, fiica acestuia (1530); tratatul de gramatică al lui Louis Meigret (1550). Principala schimbare în fonetismul francezei medii față de cel al francezei vechi este reducerea diftongilor și a triftongilor la câte o vocală. Structura gramaticală se simplifică prin dispariția totală a declinării, ceea ce favorizează stabilizarea
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
este denumirea uzuală din anii 1930 până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial pentru a desemna un crucișător, având ca armă principală tunuri cu calibru peste 155mm, până la 203mm, conform "Tratatului naval de la Londra (1930)", un deplasament de peste 1.850 de tone engleze (de 1016 kg) și sub 10.000 de tone conform "Tratatului de la Washington (1922)". Dacă distincția între crucișător greu și crucișător ușor a fost mult timp clar, apariția
Crucișător greu () [Corola-website/Science/331754_a_333083]
-
pentru a desemna un crucișător, având ca armă principală tunuri cu calibru peste 155mm, până la 203mm, conform "Tratatului naval de la Londra (1930)", un deplasament de peste 1.850 de tone engleze (de 1016 kg) și sub 10.000 de tone conform "Tratatului de la Washington (1922)". Dacă distincția între crucișător greu și crucișător ușor a fost mult timp clar, apariția după 1935, a „crucișătoarelor ușoare mari", cu un deplasament de peste 10.000 de tone și înarmate cu zece-cincisprezece tunuri de 152 sau 155
Crucișător greu () [Corola-website/Science/331754_a_333083]
-
alia cu olandezii împotriva verișorului său, Ludovic al XIV-lea, tentativele diplomatice ale lui Churchill au dat greș. La întoarcerea sa la Londra, a fost primit cu entuziasm și a fost numit General de brigadă, în vederea unui război iminent. Dar Tratatul de la Nimega din 1678, semnat de majoritatea marilor puteri europene, a pus capăt războiului. În timp ce în Europa se semna pacea, în Anglia izbucneau conflicte interne: "complotul papal", conjurația ce avea drept scop asasinarea regelui de către catolici, a purtat în țară
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
afacerilor europene. Astfel l-a trimis la Haga pentru a reprezenta comanda forțelor armate britanice și pentru a negocia organizarea unei noi coaliții care să se opună Franței și Spaniei. Pe 7 septembrie 1701 a fost semnat în mod corespunzător Tratatul celei de-a Doua Mari Alianțe de către reprezentanții englezi, germani și olandezi, tratat destinat să contracareze ambițiile lui Ludovic al XIV-lea și puterea Bourbonilor. Cu toate acestea William nu a văzut declarația de război a Angliei din 8 martie
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
armate britanice și pentru a negocia organizarea unei noi coaliții care să se opună Franței și Spaniei. Pe 7 septembrie 1701 a fost semnat în mod corespunzător Tratatul celei de-a Doua Mari Alianțe de către reprezentanții englezi, germani și olandezi, tratat destinat să contracareze ambițiile lui Ludovic al XIV-lea și puterea Bourbonilor. Cu toate acestea William nu a văzut declarația de război a Angliei din 8 martie 1702, deoarece a murit în urma unui accident de călărie. Dar înainte de a muri
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
funcție. De-a lungul călătoriilor sale, Marlborough a rămas în strâns contact cu curtea de Hanovra, hotărât să asigure succesiunea casei de Hanovra fără vărsare de sânge, la moartea lui Anna. Reprezentanții Franței, Marii Britanii și a Republicii Olanda au semnat Tratatul de la Utrecht, în 11 aprilie 1713. Tratatul a marcat apariția Marii Britanii ca o mare putere. Dar pe plan intern, Anglia era încă împărțită între liberali și conservatori, și între iacobini și susținători ai casei de Hanovra. Marlborough în exil era
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
a rămas în strâns contact cu curtea de Hanovra, hotărât să asigure succesiunea casei de Hanovra fără vărsare de sânge, la moartea lui Anna. Reprezentanții Franței, Marii Britanii și a Republicii Olanda au semnat Tratatul de la Utrecht, în 11 aprilie 1713. Tratatul a marcat apariția Marii Britanii ca o mare putere. Dar pe plan intern, Anglia era încă împărțită între liberali și conservatori, și între iacobini și susținători ai casei de Hanovra. Marlborough în exil era mereu bine informat despre evenimentele din Anglia
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
Ducelui de Marlborough, armata franceză aparent intactă (a pierdut 6000 de oameni) s-a retras în ordine la Bavay și Valenciennes. Această evaluare i-a permis Franței să continue să se apere până la victoria din Bătălia de la Denain, să negocieze Tratatul de la Utrecht și să pună capăt războiului într-o poziție avantajoasă. După cronicile timpului, în cursul bătăliei a început să circule în rândurile francezilor știrea eronată că Ducele de Marlborough fusese ucis. În semn de bucurie pentru „ieșirea din scenă
Bătălia de la Malplaquet () [Corola-website/Science/331794_a_333123]
-
mică escortă s-a îndreptat spre Duncannon și s-a întors în exil în Franța, chiar dacă armata sa a părăsit câmpul de bătălie relativ neatinsă. Căderea nervoasă a lui Iacob a înfuriat mulți susținători irlandezi care au continuat lupta până la Tratatul de la Limerick din 1691. El a fost poreclit batjocoritor "Seamus ori Chaca" (Iacob rahat în irlandeză). Bucuria victoriei a fost umbrită de înfrângerea flotei anglo-olandeze de către francezi, cu o zi mai devreme în Bătălia de la Beachy Head. A reprezentat prima
Bătălia de la Boyne () [Corola-website/Science/331848_a_333177]
-
lui Iacob de a se întoarce pe tron printr-o acțiune militară și a asigurat probabil triumful Revoluției Glorioase. Unii catolici irlandezi luați prizonieri la sfârșitul luptei au fost torturați până când au fost de acord să se convertească la protestantism. Tratatul de la Limerick a fost foarte generos cu catolicii: acesta le-a permis să-și păstreze proprietățile dacă îi jurau credință lui William. Deasemenea spunea că Iacob putea lua un anumit număr din soldații săi și să se întoarcă în Franța
Bătălia de la Boyne () [Corola-website/Science/331848_a_333177]
-
învață de la mame, bunici, mătuși sau orice rude de gen feminin, iar procesul presupune observare, imitare, încercare și instruire verbală. Cu toate acestea, în perioada Califatului Abbasid, prepararea mâncării era un domeniu stăpânit de bărbați, ca dovadă fiind existența unor tratate culinare, precum Kităb aț-țabīḫ, din secolul X.
Cultura culinară în spațiul islamic () [Corola-website/Science/331849_a_333178]
-
masculine față de ele. Altă explicație, cariera unei prostituate independente era una scurtă și incertă: veniturile ei scăzând odată cu trecerea anilor. Pentru a putea trăi și la bătrânețe, ea trebuia să agonisească câți de mulți bani era posibil, atâta timp cât era tânără. Tratatele de medicină din Grecia Antică ne furnizează o anumită imagine, deși parțială și incompletă, a vieții lor de zi cu zi. Astfel prostituatele sclave, pentru a putea produce venituri, trebuia să evite prin toate mijloacele să rămână însărcinate. Tehnicile contraceptive
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
de zi cu zi. Astfel prostituatele sclave, pentru a putea produce venituri, trebuia să evite prin toate mijloacele să rămână însărcinate. Tehnicile contraceptive folosite de greci sunt puțin cunoscute, mult mai puțin cunoscute decât cele folosite de romani. Într-un tratat atribuit lui Hipocrate, autorul descrie cu precizie cazul unei dansatoare „care avea obiceiul de a merge cu bărbați”, căreia i-a recomandat să sară cu posteriorul lipit de călcâie pentru a face să cadă sperma și să evite astfel orice
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
scriitură promovată de scribi-secretarii de stat care se ocupau cu redactarea documentelor administrative și a epistolelor. Acești scribi erau în general non-arabi (majoritatea de origine persană) ,convertiți la islam. Se inițiază de asememnea un program de traducere a scrierilor și tratatelor din cultura popoarelor ce se aflau în orbita imperiului islamic. Aceste traduceri erau realizate de scribii califilor. Există atestări conform cărora unul dintre secretarii califului ar fi tradus epistolele( în arabă -rasa`il)lui Aristotel către Alexandru. Unele dintre cele
Abd al-Hamid Al-Katib () [Corola-website/Science/331864_a_333193]
-
Ludovic al XIV-lea. La deschiderea testamentului declanșarea conflictului era inevitabilă, deoarece noua alianță Spania-Franța era destinată a submina echilibrul european. Conflictul care a urmat este cunoscut ca Războiul Succesiunii Spaniole, a durat zece ani și a luat sfârșit cu tratatele de la Utrecht (1713) și Rastadt (1714). Astfel Anglia, Sfântul Imperiu Roman, Portugalia, Olanda, Danemarca se opuneau Franței și Spaniei care-l acceptase pe Filip drept suveran. Ducatul de Savoia se afla între Franța și Milano care se afla în mâinile
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
caz de victorie putea garanta independența statului de Savoia. A fost o alegere abilă, inteligentă, dar și riscantă deoarece în cazul unei înfrângeri, Savoia și Piemont ar fi fost distruse și anihilate. Alegerea ducelui de Savoia în toamna anului 1703 (Tratatul de la Torino (1703)) poartă la începerea acțiunilor belice ale lui Ludovic al XIV-lea, întâi în Savoia apoi în Piemont. Strânsă între două focuri (la vest Franța și la est armata spaniolă care controla Lombardia), teritoriile Savoiei au fost înconjurate
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]