9,974 matches
-
pentru momente limită. Păgânii, în momentul limită al bătăliei, își ridicau viața, sinucigându-se. Creștinii intrau și înainte de moartea trupului în comuniune cu Dumnezeu prin Sfânta Împărtășanie. De câteva ori am considerat că mă aflu în momentul limită și am îndrăznit să consum din Sfânta Împărtășanie: la Jilava, când împreună cu cei care au vrut dintre copii am luat câte o firimitură, mărturisindu-ne unul altuia greșelile și legându-ne ca, în caz că vreunul dintre noi scapă viu și întâlnește un preot, să
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
un profesor de slavistică de la Brașov (care îi va deveni cumnat), pe care îl considera un european înzestrat cu o gîndire ordonată și limpede. Vorbea batjocoritor despre felul în care colegilor săi mai vîrstnici nu le venea să creadă că îndrăznea să se împrietenească cu tînărul Bogdan, fără să-și dea seama de "pericolele la care se expunea asociindu-se cu un om care-și exprima deschis părerea despre oameni și lucruri"89. Este clar că bătrînii vulpoi bizantini ai facultății
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Iorga s-a simțit ultragiat și a replicat: "Cum de cutează ei să se declare evrei asimilați? Cum de cutează ei să vină aici cu dezgustătoarele lor nume galițiene care le-au fost impuse de Împăratul Iosif al II-lea?" (...) "Îndrăznesc aceste partide ale minorității evreiești să pretindă că ocupă același loc înalt ca și evreii francezi și italieni"98. Din nefericire, situația din România nu semăna deloc cu situația evreilor din Franța și Italia. Comunitatea evreilor din România (ca și
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
sosit încă"186. Nu poți să nu sesizezi sub simpatia profranceză a lui Iorga prezența românului care cunoscuse atît de multă asuprire și dominație străină în lupta lui pentru libertate. Iar Iorga a exprimat acest lucru cît de mult a îndrăznit el să o facă. Ce rezultă din toate acestea? Același lucru ca întotdeauna. Vreți să cunoașteți poziția lui Iorga? Întrebați mai întîi care este interesul României. După aceea puteți pune întrebări în legătură cu multe alte lucruri; dar nu uitați să reveniți
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
interpret al legendei românești a oiței mistice: Miorița 220. Pe vremea aceea Iorga îl considera pe Mircea Eliade drept un "băiețaș", ba, mai mult, "cu un fals misticism care înlocuiește idei religioase clare și idei umane folositoare". Acest "băiețaș" a îndrăznit să-l critice pe Iorga în publicațiile universitare "într-o franceză de baltă" etc.221 Iorga a publicat și un editorial în "Neamul românesc" fără să menționeze numele lui Mircea Eliade, dar era clar pentru toată lumea la cine se referea
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
avea rezultate mai bune222. Consecințele acestei recenzii iconoclastice a unui student de nouăsprezece ani au fost ieșite din comun. O universitate din România nu avea nici o asemănare cu o universitate americană. Corpul didactic al facultății și-a strîns rîndurile: Cum îndrăznește un student să-l atace într-o asemenea manieră pe un savant de renume mondial?" Vasile Bogrea i-a răspuns lui Eliade printr-un articol șfichiuitor, mai curînd punîndu-l "la locul lui" decît respingîndu-i acuzațiile. Mircea Eliade a replicat, explicînd
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
le puneau pe seama lui aceste doamne și acești domni, unguri de credință creștină și mozaică. Una dintre doamne, care îl văzuse la Tîrgu Mureș cu un an în urmă, vorbea despre el ca și cum ar fi văzut capul monstrului, dar nu îndrăznea să-l descrie. Avînd oarecum o fire aventuroasă, mi-am spus că trebuie să arunci cu orice preț o privire mai îndeaproape asupra acestei ființe fabuloase. A doua zi am început să-mi pun în aplicare hotărîrea. Prietenul meu cel
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
mele îi deschideau ca pe niște flori". Iorga a luat atitudine chiar și împotriva Franței și a Angliei, care se opuneau Italiei. A sprijinit naționalismul egiptean antibritanic și l-a criticat pe "tînărul Eden", care (instigat de Sir Samuel Hoare) îndrăznise să ia atitudine împotriva politicii italiene. A urmat un alt nonsens, Iorga comparînd înapoiatele metode coloniale ale englezilor cu (chipurile) minunatul colonialism italian din insula Rhodos. Iorga vedea în spatele tuturor acestora mîna bancherilor londonezi din City și conchidea: "poți să
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
istoric. Între Iorga și Giurescu exista și o chestiune personală legată de familia celui dintîi. Poate că acest lucru explică mai bine decît orice înverșunarea controversei. Dat fiind tot ce știm despre Iorga, nu este deloc de mirare că oricine îndrăznea să nu fie de acord cu el în privința interpretării istoriei românilor, temelia naționalismului său cultural, intra inevitabil în conflict cu ego-ul și vanitatea lui. Iorga nu avea deloc un caracter conciliant. Nu putea lăsa fără răspuns o tentativă de uzurpare
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
o publicație literară, "Bilete de papagal". Aceasta apărea în format mic și în culori țipătoare. Așa cum sugera numele publicației, "Bilete de papagal", era tînără și lipsită de respect, scriind despre lucruri sfinte într-o manieră profanatoare, lucruri de care Iorga îndrăznea să se apropie doar cu dragoste sămănătoristă. Iorga menționa că Arghezi se uită la toate și vede realitatea prin prisma unei interacțiuni dintre o demență morală și una intelectuală. Dar oamenii nu pot trăi decît într-o stare de sănătate
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
obscene idei, însoțite de cea mai vulgară formă de exprimare a acestor idei". Dar volumul lui Arghezi a fost un succes, fiind apreciat de Tudor Vianu și de Mihai Ralea. Comentariile lor au fost luate din scurt de către Iorga: cum îndrăzneau ei să-l numească pe Arghezi "cel mai mare poet al nostru în viață, de la Eminescu încoace" sau "regele noii poezii?" În T. Maiorescu și posteritatea lui critică (București, 1943, p. 210), Lovinescu comenta: "Ce jalnic exemplu de critică literară
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
un oraș sacru pentru toată omenirea... dar Parisul rămîne (profund gravat) în inimile noastre..."4 Două zile mai tîrziu, mareșalul Pétain a cerut armistițiu. Finalul tragic", scria Iorga. El afirma că "îi tremură mîinile" scriind aceste rînduri și că nu îndrăznește să-l judece pe mareșalul Pétain, "cel mai glorios dintre soldații francezi. Doar timpul îi va judeca teribilul act". Ca luptător naționalist, Iorga privea lucrurile în perspectivă și în profunzime: "dar armata nu înseamnă națiunea, în acest moment îngrozitor trebuie
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Îmi amintesc o poveste despre un actor bătrân, căruia i s-a repartizat un rol de om vârstnic, și care a exclamat îngrozit: „Dar eu n-am jucat niciodată rolul unui bătrân!“. Asta înseamnă profesionalism. Dar să revin la mine. Îndrăznesc să spun - un lucru foarte inadecvat pentru zilele noastre - că nu sunt „robit de sex“. Pot trăi perfect fără „relații sexuale“. Unii comentatori au crezut chiar că sunt pederast, pentru că nu aveam în permanență amante. Urăsc promiscuitatea. Poate că din pricina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
văd parcă și acum ochii scânteind, buzele, ude de lacrimi, zvâcnind. Niciodată n-am înțeles cum de a putut fi atât de tare. Oare gândea într-adevăr cele ce-mi spunea, sau cuvintele ei ascundeau alte cuvinte pe care nu îndrăznea să le rostească? Ce o făcuse să se răzgândească? O interogam, o hărțuiam cu întrebări; ce-o făcea să creadă că nu vom fi fericiți, ce-o făcea să creadă că nu-i voi fi credincios, cum era posibil să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Ești o femeie rezonabilă. Dă totul uitării! De ce să-ți creezi singură suferințe prin asemenea paroxisme de gelozie înăcrită? Rostind aceste cuvinte, săvârșisem o greșeală. Rosina a bătut în masă cu latul palmei, iar ochii i-au fulgerat de violență. — Îndrăznești să vorbești de gelozie! De parcă mi-ar păsa câtuși de puțin de muierușca aia după care-ți sfârâie călcâiele! Dar uiți că m-ai părăsit pe mine, pe mine, ca să te înhăitezi cu ea? Tu uiți, dar eu n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai departe cu planurile și proiectele care smuceau și tot smuceau de atenția și de voința mea. Era necesar să aștept, totul trebuia să mai aștepte, până când aveam să descopăr răspunsul la această întrebare. Dar cum să-l aflu? Nu îndrăzneam să-i scriu și s-o întreb, prea erau multe în joc, și, dacă mă gândeam bine, îmi dădeam seama că răspunsul ei nu putea fi decât obscur. Pe urmă (toate acestea s-au întâmplat ieri), am întrezărit soluția, soluția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu urechea s-a ales, într-adevăr, cu ceea ce merita. Aș fi vrut să plec mai înainte, dar eram paralizat, în parte de groază, în parte de niște crampe fizice, pentru că mă așezasem într-o poziție extrem de inconfortabilă și nu îndrăznisem să fac o mișcare. În cele din urmă, mi-am dat drumul de-a rostogolul și apoi m-am târât pe pajiștea tunsă, udă, scăldată de lună. M-am ridicat țeapăn în picioare, am ieșit din grădină și am pornit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
el n-a fost atât de îngrozitor, dar, fără îndoială, nu e un menaj fericit, și nu văd de ce trebuie să-ți continui viața alături de un bărbat violent si antipatic, din moment ce nu mai ești nevoită s-o faci. Poți renunța, îndrăznesc să cred că ai fi renunțat de mult, dacă ai fi avut unde să te duci. Acum ai. Haide să plecăm la Londra. Situația asta de aici mă împinge la nebunie. Mă complac pentru că nu doresc să te forțez, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am găsit un fel de halat de plajă albastru, unisex, și am convins-o să-l îmbrace. Am găsit de asemenea și un fular subțire, ca s\ și-l lege pe cap. Aveam senzația că îmbrac un copil. N-am îndrăznit să ne spunem mare lucru unul altuia. Dar aș fi vrut să văd toată treaba terminată. Se zbătea dureros în mine ideea că ar fi posibil să-mi mărturisească, în ultimul moment: „Până la urmă, nu cred că doresc să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de acum și până la sfârșitul lumii. Am să rup scrisorile voastre fără să le citesc, am să vă închid ușa în nas dacă o să veniți pe aici, am să vă ocolesc dacă vă întâlnesc pe stradă. Nu care cumva să îndrăznească vreunul din voi să se mai apropie de mine! S-ar putea să vi se pară dur din partea mea, dar în scurt timp o să vă dați seama că în toate astea există un soi de justiție automată. Tu, James, ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
clipa plecării, și s-ar putea foarte bine să-și spună: „La naiba cu ea!“. Acest unghi de analiză a chestiunii era ingenios și plauzibil. Dar mă puteam bizui îndeajuns pe el încât să rămân inactiv, și voi putea, voi îndrăzni să îndur atâta inactivitate fără să dețin o asigurare certă din partea lui Hartley? Am hotărât că-mi putea acorda încă un răgaz de două sau trei zile în care s-o las pe Hartley să reflecteze asupra scrisorii pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
londonez, cu un vânt care suflă de-a lungul Tamisei, întețindu-se la capătul străzii. Pentru că, da, acum locuiesc în apartamentul lui James. Din punct de vedere legal, este apartamentul meu, dar, desigur, în realitate, rămâne al lui James. Nu îndrăznesc să schimb nimic, abia de cutez să mut vreun obiect. Idolii „superstiției“ mă împresoară. M-am hazardat să depozitez într-un dulap câteva dintre „fetișurile“ mai ciudate, sper că n-or să protesteze, și am desprins ornamentele de sticlă care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
că pică pă scări și mor... Mă rog, am rezistat mult pentru treaba asta, că a venit de mai multe ori să ne dea afară, da’ n-am ieșit pentru nimic în lume. Am zis: Nici P.S.D.-u’ n-a îndrăznit să ne scoată de-aici, și voi acuma vreți să ne scoateți? Vai de capu’ vostru. Și bineînțeles că imediat, în 17 ianuarie 1990, m-am înscris în partid, la P.N.Ț.-C.D. Tatăl meu a fost membru de
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
plăcea profesia mea. Făceam experiențe de laborator... Am avut elevi cu care sunt prieten acuma, au terminat Electronica. Și pe un elev de-al meu care o fost șef de clasă, l-au persecutat după aia, deși eu n-am îndrăznit să fac nimic... Dacă făceam o mișcare greșită, mă executau, nu discutau, și îmi dădeam seama ce înseamnă să ajungi iar pe mâna lor. Am evitat lucrurile ăstea. Cum ați fost arestat a doua oară? În clasă. Da. Nici n-
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
descărcătura armei, dar l-am văzut decedat cu ochii mei. Am văzut cadavrul care a fost ținut acolo vreo câteva zile, 2-3 zile, cât o fi fost. Din păcate, ăsta era un fel de a ne speria: Nu cumva să îndrăznești, că tot așa ai păți și tu dacă vei încerca să faci treaba asta. Dar omul, zic înc-o dată, din disperare a făcut gestul pe care l-a făcut. Cum ați văzut cadavrul? Era pus la vedere, să îl vadă
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]