8,731 matches
-
rămăseseră fără muniții. Campania de la Gallipoli a avut rezultate și mai dezastruoase. Obiectivul ei era asigurarea unei baze terestre, de unde ar fi putut fi lansate atacuri asupra Imperiului Otoman. Trupele aliate au reușit să ocupe un cap de pod pe țărmul mării, pe care l-au deținut din aprilie 1915 pînă în ianuarie 1916. Forțele otomane au rămas la adăpost pe înălțimi, dominîndu-i pe soldații aliați, ale căror pierderi, mai ales în rîndul regimentelor australiene și neozeelandeze, au fost imense. Eșecul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
popoarelor subjugate; și cei care, dimpotrivă, iau ca punct de plecare epoca ascensiunii, expansiunii și a cuceririlor otomane. Spațiul teritorial cuprins în chestiunea orientală este uriaș, întrunind toate zonele dominației ori stapânirii otomane în trei continente: Europa cu peninsula balcanică, țărmurile mediteraneene, adriatice și cele nordice ale Mării Negre, Caucazul, regiunile centrale și vestice ale Asiei, Asia Mică cu prelungirea spre est până în Egipt, inclusiv. Nu lipsesc unele opinii extravagante prin abaterea de la sensul propriu al problematicii, care coboară începuturile chestiunii orientale
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
împotriva avariției din Imperiu; pe de altă parte, chestiunea orientală rezultă din rivalitățile europene: ambițiile puterilor se precizează, interesele lor se formulează la sfârșitul secolului al XVIII-lea; 1752 este un an critic; pacea de la Iași (9 ianuarie) dă Rusiei țărmul nordic al Mării Negre, face din Imperiul țarilor vecinul imediat al creștinilor din Balcani, declarația de război a Adunării legislative către Austria (20 aprilie) lasă câmp liber Rusiei; mai presus de toate însă, ideile revoluției vor arunca în Orient fermenții independenței
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
acele evenimente un rol disproporționat de mare în raport cu interesele sale în Orientul european. De fapt, Prusia nu avea interese directe în această zonă. Ea s-a implicat însă masiv aici, în negocieri, pentru a-și satisface veleitățile de expansiune pe țărmurile baltice, pe seama Poloniei. În acea conjunctură, Principatele au alcătuit pentru Friedrich al II-lea obiectul preocupărilor sale ca monedă de schimb. În plan general, regele și-a fixat conduita și în funcție de cea posibilă a Austriei și Rusiei. Albert Sorel o
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
al puterii. Între o atitudine și alta care fixează polii unui balans necurmat, istoricul ideilor și mentalităților ar putea recunoaște, desigur, multe nuanțe. Dar el trebuie să constate, mai întâi, că dincolo de această pendulare, adesea frenetică, între un entuziasm fără țărm și o atitudine pesimistă, deconcertantă, „istoria constituie o dimensiune perenă a omului și atitudinea cea mai cuminte ar fi să o pună la lucru în folosul umanității”. Istoriografia românescă este urmărită de Alexandru Zub în conexiune, cum e și firesc
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
având centrul în Constantinopol devenit „oraș liber”. Propunerea lui Capodistria reedita, în mare, proiectul „imperiului grecesc” din vremea Ecaterinei a II-a. Comitetul a respins planul lui Capodistria pentru că, observa Dașcov, Constantinopol „oraș liber” însemna neutralizarea strâmtorilor, ceea ce nu asigura țărmurile rusești ale Mării Negre. În ciuda deosebirilor de opinii (unii membri erau partizanii ideii dezagregării Turciei), Comitetul a tras concluzia că foloasele pentru Rusia ale menținerii Imperiului otoman depășesc dezavantajele. În istoriografia universală, s-a impus opinia potrivit căreia rușii ar fi
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
este cu deosebire angajată în neutralizarea ofensivei vest-europene, menită să-i răpească dobândirile, care au culminat cu tratatul de la Unkiar Iskelessi. Acțiunea cea mai viguroasă o conduce Anglia, de care Rusia se ciocnește la Constantinopol și în Asia Mică, pe țărmurile Caucazului, ca și în Asia Centrală. În zona asiatică, demersul politic se împletește cu cel militar nu numai în intenția de a preveni avansul Angliei, ci și în scopuri expansioniste. În 1835 cordoanele rusești sunt împinse peste Ural, pe noua linie
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
tot mai mult privită ca un obicei morbid, de prost-gust. Jay Ruby mărturisește chiar că a reușit să adune o colecție impresionantă de astfel de fotografii, primindu-le de la oameni ce își doreau să scape cât mai repede de ele. Țărmul neștiut, de unde nimeni n-a mai venit și care ne-ngrozește În cartea sa din 1983, Images de l'homme devant la mort, elaborată după apariția Omului în fața morții, Philipp Ariès observă: "Morții îi place să fie reprezentată. Imaginea poate
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Jihad (2000). În La Ville au fond de l'oeil / Orașul din adâncul ochiului (1986), Berthelot trimite la un univers de simulacre, de teatru și de marionete umane, care ne duc cu gândul la simulacrele dickiene. Însă Rivage des intouchables / Țărmul proscrișilor (Berthelot, 1990) este complet străin de această tematică dickiană. De fapt, Berthelot explorează formele noi ale textelor transgenerice și își așază lumea într-un gen specific, înainte de a trece la un univers complet diferit. J. Barberi ar fi, poate
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
pribeag: „Aici cresc baobabi. Aici cresc șerpi./ Aici cresc țipete care se-neacă-n tăcere, [...] Aici cresc liane pești sicrie nevăzute / unghiile când trec peste harpă, cad...” (Coșmar). Poemele, elegiace sau senzuale, descriu cel mai adesea peisaje exotice (porturi, mări, țărmuri, orașe), iar România este prezentă ca peisaj interior, ținut de taină care se suprapune dureros spațiilor exterioare. Starea de dor este „radiografiată” tulburător, convingând prin simplitate și naturalețe: „tu vezi un bulgăr de humă / și-n somn strângi în pumni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
oricărei acțiuni militare, și sfătuia pe Carol să aștepte mai întâi să vadă care va fi atitudinea Europei față de convenția româno-rusă. Guvernul otoman, era departe de a cunoaște starea de neutralitate pe care noi o invocam, de a nu ataca țărmul stâng al Dunării, în caz de trecere a trupelor ruse în România. El înțelegea prin neutralitatea României, interzicerea atât din partea Turciei cât și a Rusiei, de a nu invada teritoriul românesc. La demersul Porții din 10/22 aprilie 1877, pe lângă
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
a declarat război Porții și a început trecerea Prutului. Până la sosirea forțelor țariste la Dunăre, linia fluviului a fost apărată de armata română. Luând act de noile realități, otomanii au bombardat localitățile Calafat, Bechet, Izlaz, Corabia, Giurgiu și au atacat țărmul românesc cu bande înarmate ale cerchezilor și bașbuzicilor. Românii au ripostat bombardând Vidinul și Turtucaia. La Dunăre s-a instaurat astfel, deși nedeclarată oficial, o stare de război între România și Poartă. Un curent tot mai insistent de opinie în
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
S-au strâns, prin urmare, laolaltă, toți cei d-aci, care s-au manifestat pe terenul istoric, arheologic, artistic în general, și au fundat «Ponticele», în amintirea celui dintâi poet care a trăit, a visat și s-a stins pe țărmul mării noastre”. Sunt publicate versuri de Al.T. Stamatiad, George Gregorian, N.I. Herescu, Ion Minulescu, Radu Gyr, Virgil Carianopol, Ion Pillat, Alexandru Gherghel, Al. Șteflea ș.a., fragmentele de proză avându-i ca autori pe Valerian Petrescu, G.M. Vlădescu, Al. Lascarov-Moldovanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288881_a_290210]
-
gândea cu amărăciune la cărțile aruncate în mare pentru a ușura încărcătura atunci când, în cea mai rentabilă dintre întoarcerile sale de la Constantinopol, Guarino Guarini revenea bucuros și împăcat. Oare ce planuri divine se ascundeau în spatele acestor fapte? Chiar în apropierea țărmului venețian avea nevoie nava să renunțe la balast? Cugeta Tommaso scărpinându-și ceafa și măsurând dintr-o parte-ntr-alta spațiul redus al chiliei. Se oprea din când în când având senzația fizică că se afla între două uragane. Simțea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Corabia trase la mal cu dificultate în strigătele de bucurie ale celor ce așteptau de-o zi și-o noapte sosirea celor îmbarcați la Napoli; ajutați de marinari să traverseze puntea cea îngustă de scânduri, domnii, de îndată ce se văzură pe țărm, urcau în trăsurile gata de plecare, cu birjarii cocoțați pe capră. Tommaso nu era așteptat de nimeni și se îndreptă, urmat de jandarmi, spre Stilo. Drumul era lung și au fost nevoiți să facă mai multe popasuri înainte de a ajunge
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
arătă topită de-o boală, galbenă precum pereții, ca o lămâie veștejită, cu tot corpul ciupit ca de un vărsat. A murit uitându-se drept în ochii mei. Ei da, dacă aș fi fost catârgiu, aș fi coborât adesea la țărmul mării și aș fi tras în bătături, aș fi cunoscut pâlcuri de bețivi și negustori, de cerșetori și femei... dar am ajuns în schimb să am de-a face cu jivinele de prin canale. Nimic de spus, mi-am meritat
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
m'appartient pas de lire dans l'avenir îi scria el lui Napoleon I mais qui arrêtera ce colosse (Rusia n. Ven.C.) s'il a un doigt sur Tornéo [Turku Abo punct strategic important, situat în Sud-Vestul Finlandei pe țărmul golfului Bothnia n. Ven.C.] et un coud sur Constantinople? Pour peu qu'il ai de l'humeur, qui l'empêchera de mettre Stockholm à contribution chaque hiver, si Votre Majesté ne crée pas au nord une seule puissance, pour
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
ale Rusiei și ale Austriei, care nu ar fi întârziat să se reactiveze, date fiind prejudiciile pe care o nouă Polonie le-ar fi produs politicii lor orientale. De aceea, a făcut un scurt istoric al prezenței statului polono-lituanian pe țărmul nord-vestic al Mării Negre, adică în "Basarabia", a cărei poziționare geografică este indicată cu foarte multă precizie, a venirii turcilor în zonă, precum și a rușilor. El insistă asupra faptului că Polonia, deși a fost nevoită să se retragă din această zonă
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
să înțelegem dimensiunea protagoniștilor acestor istorisiri. Jonathan Swift descrie amănunțit întâlnirea lui Gulliver cu uriașii. „Încercam să găsesc vreo spărtură în gard, când zării un băștinaș, în lanul vecin, de aceeași talie ca și cel pe care-l descoperisem la țărm urmărind șalupa noastră. Mi se păru de înălțimea unei clopotnițe obișnuite, și făcea, după socoteala mea, niște pași de vreo cinci stânjeni lungime. Cuprins de mare spaimă, am alergat înapoi și m-am ascuns în grâu, am avut însă vreme
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
cu trădarea: „Mănâncă la ușa noastră și latră la ușa altora”; „Pe cine primești În casă te scoate din casă” etc.) „Când un om Începe să decadă, nu poți ști niciodată unde-o să se oprească.” (M. Twain) Ajunși la țărm, după furtună, nu ne mai rugăm. (Ne simțim limitele și cerem ajutorul Domnului numai atunci când suntem Într-un mare pericol; apoi uităm repede și redevenim aceleași ființe infatuate, care cred că sunt atotputernice.) În viziunea poetului filosof Kahlil Gibran, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
unde ființa fiecăruia dintre noi ajunge să rostească cântând, acolo unde spiritul nostru intră În unduire și poate să alunece, să plutească, să se strecoare, să pătrundă, să ajungă, să Înainteze, să revină și să se retragă, să bată adică țărmul lucrurilor ca valurile fără sfârșit ale cuvintelor? Când Îi auzi pe oameni vorbind, Îți dai seama că «partea de sus» a limbii este nelocuită, În timp ce aici, «jos», unde cuvintele nu spun decât «vreau», «du-te», «mi-e foame», «sună-mă
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
distrugătoare: Dacă ne-am ucide unul pe altul/ Privindu-ne în ochi,/ În ochii noștri în jurul cărora/ Genele stau ca o coroană de spini/ Care-ncunună definitive/ Orice privire,/ Dacă ne-am ucide, după ce ne-am privit/ Cu dragoste fără de țărm în ochi,/ Și, cunoscându-te, ți-aș spune:/ Mori,/ Mori, dragul meu,/ Va fi atât de bine,/ Vei rămâne numai cu mine,/ Tu, cel născut din cuvânt,/ Vei cunoaște gust de pământ,/ Vei simți ce frumoase sunt rădăcinile/ Împletindu-ți
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
retorică devine strigăt de salvare, când "o mare de trupuri inerte-/ Acoperind până în zare/ străzile, văile, munții-?/ Pe valurile căreia oricine/ (Cu singura condiție să fie treaz/ Sau cel puțin somnambul)/ Ar putea înainta/ Dar spre ce?/ O mare fără țărmuri, inertă,/ Aproape moartă./ Aproape moartă? Și deodată m-a cuprins o spaimă nebună/ Că nu vor mai fi în stare să se trezească/ În zori,/ Că nu vor uita până atunci gesturile trezirii,/ Că vor uita până și somnul,/ Această
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
liniștea"159: "Ca și când și-ar fi pierdut frunzele/ Brațele mele se clatină în vânt/ Încercând să spună ceva,/ într-o limbă,/pe care nu o știu prea bine,/ Se clatină, pipăind nesigure înțelesul și aerul/ Speriate că arborii rămași pe țărm/ Ar putea înțelege greșit/" (Adio) Permanentele antiteze, între care pendulează poezia Anei Blandiana, și pe care le-am menționat și anterior, pot reprezenta și ele o formă a revoltei. Acest volum aduce, însă, cu sine, o revoltă în stare latentă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
definit. Critica stilului, făcută de pildă de Ciprian șiulea În Retori, simulacre, imposturi, vine să sancționeze exact retorica imprecației și estetica sublimului care o caracterizează. Problema apare Însă În momentul În care antimodernii, numiți de Julien Gracq, excepționalul autor al Țărmului Sirtelor, „reacționari de șarm” (explicitează Compagnon: „reacțiunea plus șarmul, adică traversarea reacțiunii, reacțiunea contra reacțiunii, sau ironia reacțiunii și recalificarea pesimismului”) Își iau discursul - șarmant de inactual - „În actual”; și, mai ales, cînd publicul nu vrea să vadă „șarmul” reacțiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]