9,827 matches
-
bulevardul Al. I. Cuza, numărul 30, unde am avut bucuria să-i reîntâlnesc, alături de Doru, pe fratele lui geamăn Gică Bucur și pe Felicia Selejan, foști colegi ai Școlii de Artă din Reșița. La acea dată eram un pictor eminamente abstract și mi s-a sugerat să-mi schimb maniera de lucru. Așa am început să pictez într-o altă manieră, mai pe înțelesul tuturor, să nu semene cu nici-un alt coleg din Asociația Artiștilor Plastici din județ și mai ales
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
atelier, cu toate că locuia foarte aproape. Era însă prezentă atunci când se apropiau expozițiile sau când avea inspirație rămânea singură noaptea în atelier și lucra. Era o graficiană talentată, lucra și în tempera, puțin si rar în culori de ulei. Lucrările erau abstracte indiferent de materialele folosite. Am fost colegi de an și clasă,la același profesor, Peter Schweg în primul an iar în anul II și III la profesorul Petru Galiș, amândoi artiști plastici de manieră abstractă. În timp ce eu mi-am schimbat
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
culori de ulei. Lucrările erau abstracte indiferent de materialele folosite. Am fost colegi de an și clasă,la același profesor, Peter Schweg în primul an iar în anul II și III la profesorul Petru Galiș, amândoi artiști plastici de manieră abstractă. În timp ce eu mi-am schimbat tehnica de lucru, Felix a rămas credincioasă stilului căreia ia dat o amprentă personală. Grafica mea nu semăna deloc cu ce lucra Felix. Eu încercam să desenez compoziții așa cum am învățat în anul I tuș
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
fără niciun material pentru pictură, acesta fiind și omul lui Vintilă după cum spuneau ceilalți. Era un tip la vreo 40 și ceva de ani, slab, mic de statură, cu niște aere de mare profesionist, nepictând în manieră naivă, doar ceva abstract. Participase la multe tabere organizate de Vintilă, fiind ca un cățel credincios, care în schimb mirosea cam întotdeauna a băutură, informându-l pe Vintilă cu tot ce se petrecea prin tabără. Se făcuse ora prânzului, Vintilă ne dădea directive concrete
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
suferințelor, simptomatologia bolilor interne situându-se la baza clinicii medicale. De fapt, prin aceste conferințe (completate deseori cu seminarii vii, atractive, de diagnostic practic, stil "policlinică"), studenții intrau în universul clinicii, adică al patologiei; până atunci învățământul, foarte laborios, deseori abstract, fusese pur teoretic, preparator pentru faza întâlnirii directe cu obiectul meseriei, care sunt boala și bolnavul. Atunci am aflat (și nu aveam să mai uităm) câteva aforisme de valoare permanentă: "boala este o "față" a bolnavului, nu poate fi separată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
decât rândul întâi de bănci. Eram prea mulți, ceilalți ne bucuram doar de căldura sălii amfiteatrului. Nimeni nu ne întreba nimic; era boala cea mai grea a școlii această despărțire a lumii în două, de o parte a profesorului, unitate abstractă, vorbind în gol, de cealaltă parte tinerii necăjiți. Ne simțeam reduși la nimic, eram desființați, nici măcar o virgulă, un punct nu eram. Cred că această schizofrenie, pricinuită de tradiții osificate, ar fi omorât în cele din urmă școala ieșeană de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
prin Principele, cu impact major asupra filozofiei, științei și teoriei politice occidentale. Machiavelli a determinat, în același timp, o desprindere semnificativă de idealismul autorilor anteriori, oferind un corpus de teorie politică care nu mai era măsurată în funcție de aderenta la standardele abstracte de adevăr și moralitate, ci prin prisma efectelor benefice concrete pe care urma să le aducă. Accentuând mai curând aspecte din lumea reală decât adevărul moral, Machiavelli a inițiat ceea ce va deveni o tendință dominantă în istoria intelectuală occidentală. Mulți
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
pasaj că stabilind alternative la fel de adecvate pentru fondatorul unei republici 21. Totuși, pasajul a fost în așa fel construit că pentru a conduce cititorul să considere a doua alternativă mai puțin dezirabila. Astfel, Machiavelli a folosit o persoană a treia abstractă atunci când vorbește despre fondatorul unei republici precum Romă, dar a schimbat-o la un tu condescendent (cu verbul puoi) când descrie fondatorul unei republici precum Veneția sau Spartă 22. Spartă și Veneția ar fi așadar republici "slabe" întrucât ele nu
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
prin Principele, care a avut un impact major asupra filozofiei, științei și teoriei politice occidentale. Machiavelli a determinat o desprindere semnificativă de idealismul autorilor anteriori, oferind un corpus de teorie politică ce nu mai era măsurată în funcție de aderenta la standarde abstracte de adevăr și moralitate, ci prin prisma efectelor benefice concrete pe care urma să le aducă. Accentuând mai curând lumea reală decât pe cea ideală, sau "realitatea efectivă a lucrului" (Principele, capitolul 15) mai curând decât adevărul moral, Machiavelli a
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Rachieru vizitat de "gânduri uriașe", trăiește în proiecție cosmică; are instinct metafizic și deschidere spre arhetipal, caută mereu nemulțumit, incapabil de a se fixa idealitatea și muzicalitatea. Cunoaște tensiunea gândului, zborul, "eliberarea", plonjând în actualitate. Este vizionar, de o "seninătate abstractă" sau cutreierat de neliniștile unui spirit damnat". Și, în continuare: "stăpânea, precum puțini, "cunoașterea trecutului românesc" și așeza [...] faptele mărunte, trecătoare, în "maiestuoasa curgere a dezvoltărilor istorice". Iubea ritmul organic, nu febra salturilor; cinstea, prin imersi unile sale temporale, ființa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
capodopera unui "nihilism filosofic teribil", este "punctul cel mai înaintat într-o metafizică a haosului și a disperării". Se punctează poemele Gemenii, Strigoii, cu stăruință asupra Odei (în metru antic), o odă a geniului "mistuit de propriul vis, o rugă abstractă", aflat în fața "însingurării cosmice". O recapitulare a poeziei erotice (Floare albastră, Făt-Frumos din tei, Lacul, Dorința, Atât de fragedă etc.) relevă "o poezie mozartiană", o poezie "îngândurată, melancolizată, în tonalități moi" ce structurează "o poetică a grațiosului" și "spiritualizează emoția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ales -a final din tăria, care notează un -ă, rimă, deci, pentru România, grafiat în F: ție, dulce România. (În mod cert fuge de rima interioară ție-Românie; trebuie văzut dacă refuză și declinarea numelui propriu având în vedere o România abstractă, Romània, ca o interdicție a cenzurii)". Sau, la poezia Înger și demon: Edițiile mai noi au Am armat pământul ista, în loc de am urmat (provine de la Petru Creția, care într-un studiu separat arată că în manuscris u din urmat se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și aceea se referă la viața vegetală, aceea care transformă energia primară a Soarelui În negentropie, viața animală doar profitând și desigur prelungind, În ea Însăși, acea primară, vegetală, negentropie. Dar, amețiți deja de atâta entropie și tot atâta negentropie, abstracte de-a dreptul dar atât de semnificative În demersul veșnic al acestei rubrici, să le lămurim printr’un exemplu, barem din când În când. Negentropia, sau entropia tinzând spre zero, Înseamnă ordine. Dimpotrivă, creșterea entropiei Înseamnă, În același sens, o
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
die Experimentelle Pädagogik und ihre psychologischen Grundlagen (Prelegeri introductive în pedagogia experimentală și bazele ei psihologice) (3 volume), publicată între 1911 și 1915. Ca și A. Binet, teoreticianul german critică vechea pedagogie pentru caracterul ei dominant deductiv, pentru construcția ei abstractă, bazată pe fantezie și instinct și care, fiind lipsită de fundamentare științifică, a cunoscut un ritm de dezvoltare extrem de lent. În concepția lui E. Meumann, pedagogia este o știință empirică, în sensul că ea își întemeiază generalizările pe observație sistematică
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
adult este mai simplu cu părțile constitutive ale întregului -, ci mai întîi are loc o "prindere" a întregului (care pentru copil este mai concret) pentru ca, treptat, să se desprindă elemente care-l alcătuiesc și care pentru el au un caracter abstract. Această cuprindere a întregului se realizează prin participarea simultană sau într-o succesiune rapidă a tuturor mecanismelor cognitive. O. Decroly a denumit această caracteristică a psihicului copilului de a sesiza ansamblul înaintea părților globalism (globalisation) (24). Este cunoscut faptul că
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
severe la adresa sistemului de instruire pe obiecte de învățămînt. Acestea, aprecia el, constituie pentru copil un mediu artificial, pe de o parte, pentru că nu corespund trebuințelor sale, iar pe de altă parte, pentru că îi prezintă realitatea într-un mod fragmentar, abstract. Unei sistematizări a cunoștințelor după criteriul disciplinelor de învățămînt și, în cadrul acestora, după complexitate logică, Decroly îi opune gruparea lor pe ansambluri, așa cum le oferă viața, dar ordonate după trebuințele copilului. Aceste unități didactice, corespunzătoare trebuințelor copilului, au fost denumite
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de-al treilea aspect al activității elevilor răspunde trebuinței naturale de expresie a copilului, de manifestare a lui printr-un act de creație. Modalitățile de expresie avute în vedere de O. Decroly sînt deosebit de variate avînd un caracter concret sau abstract; desen, modelaj, grădinărie, îngrijirea animalelor, teatru, cînt, excursii, scurte expuneri etc. Expresia nu este în concepția acestui pedagog un moment care succede observației și asocierii; ea nu este o "aplicare" a cunoștințelor ca în teoria lui Herbart. Expresia este o
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
care nu s-a sfiit să-l critice pentru ateism și... anarhism (15, pp. 368-370). Recunoașterea faptului că scopul educației este diferit de la o țară la alta era, de asemenea, un fapt pozitiv, deși el fusese de mult relevat. Caracterul abstract al abordării, caracterul conservator al concepției sale sociologice l-au împiedicat pe Găvănescul să ajungă, sub acest aspect, la concluzii de o oarecare valoare teoretică sau practică. În problema mijloacelor generale de influențare asupra omului, I. Găvănescul îl urmează îndeaproape
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a ceva nou. Dar instruirea nu poate fi redusă la formarea unor deprinderi, iar exercițiul nu poate fi socotit o metodă universală. Spre deosebire de cei mai mulți practicieni și teoreticieni ai educației, care acordau o deosebită prețuire procesului de "ridicare" de la concret la abstract, Alain apreciază că, prin firea sa, copilul sesizează cu mai multă ușurință universalul și abia mai tîrziu trece la individual, la ceea ce este particular ("orice minte evoluează de la abstract la concret", XXXI). Pornind de aici, el nu este de acord
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
care acordau o deosebită prețuire procesului de "ridicare" de la concret la abstract, Alain apreciază că, prin firea sa, copilul sesizează cu mai multă ușurință universalul și abia mai tîrziu trece la individual, la ceea ce este particular ("orice minte evoluează de la abstract la concret", XXXI). Pornind de aici, el nu este de acord nici cu învățarea prin experiență, ceea ce iarăși arunca teoria și practica pedagogică cu peste un secol în urmă. Teoria lui Alain, care susține ideea unei metode "dure" de instruire
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
sufletului o psihologie structuralistă. În consecință, reprezentanții filosofiei vieții, deci și Spranger, manifestă numeroase rezerve față de psihologia și pedagogia experimentală, care își propun să stabilească legi generale ale psihicului uman și ale educației. Filosofia vieții nu are în vedere omul abstract, generalul exprimat prin legi, ci ceea ce este particular, viața ca atare. Pentru a surprinde integral viața psihică, cu aspectele ce nu se lasă dezvăluite de cercetările experimentale, este necesară o psihologie structurală, care "înțelege faptele psihice parțiale în funcție de raporturile lor
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pedagogic, și pe baza exclusivă a constatărilor psihologice și logice de pînă acum, ajungem să stabilim aceste momente mai importante ale unei lecții, și anume: 1) pregătirea aperceptivă; 2) expunerea sau tratarea datelor concrete; 3) asociația lor; 4) generalizarea noțiunilor abstracte și, în fine, 5) aplicarea lor" (76, pp. 479-507). În concepția lui Antonescu, prin utilizarea unor metode active, devenea cu putință păstrarea treptelor psihologice herbartiene și asimilarea lor în structura "școlii active integrale". Este adevărat, nu era acceptată rigiditatea unor
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
aceasta din urmă constituindu-se într-o temelie pentru cea dintîi. El aprecia însă că există o redusă eficiență a instruirii morale prin predarea religiei. Și aceasta, datorită mai ales unei "erori metodice": în predarea religiei se insista asupra noțiunilor abstracte, lipsite de viață și interes pentru elevi; religia creștină era tratată numai ca obiect de învățămînt, nu și ca principiu educativ. Predarea religiei se efectua scria G. G. Antonescu într-o manieră potrivită mai curînd pentru pregătirea unor teologi, decît
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a dovedit secole de-a rîndul și care trebuiau cultivate în continuare (36 a, p. 190). În școala satului trebuiau evitate mai ales două din marile erori ale "pedagogiei burgheze" după expresia lui C. Rădulescu-Motru: a) marea importanță acordată cunoștințelor abstracte, și b) individualismul cultivat prin metodele de predare. Dacă școala urbană poate avea un caracter teoretic, promovînd cu prioritate, prin intermediul cărții, abstracțiunile, școala rurală va mai ales un caracter practic: Puțină știință cărturărească, în schimb o bună inițiere în tehnica
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
intuitiv trecuse masiv din planul teoriei în acela al practicii pedagogice, se făcea constatarea că numeroși educatori transformaseră intuiția în scop; supraapreciind rolul concretului în instrucție, ei mențineau școlarii mici la nivelul empiric timp îndelungat, împiedicîndu-i să se ridice la abstract. Prin experimentul său, Gh. Comicescu demonstra că învățămîntul dobîndește virtuți educative în măsura în care îl ajută pe elev să depășească planul concretului și să treacă în planul abstract al cunoștințelor. Tot Comicescu, sub îndrumarea magistrului său, a efectuat cercetări asupra asociațiilor la
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]