10,749 matches
-
însuși. Drepturile omului, ca și teoria relativității au fost create plecînd de la nimic. Nu trebuie să explici, trebuie să dai naștere"121. " Se produc astfel plăceri incomparabile, surse de bucurii nenumărate: a schimba viața"122. "Să iubim atunci și să admirăm pe altul, chiar dacă el nu ne iubește. Să ne iubim copiii, chiar în ceea ce nu ne place la ei. Lucrurile sînt cum sînt. Ele sînt perfecte în ele însele"123. Ne putem face aici o idee despre traducerea temelor batesoniene
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
mari minți ale secolului XX și unul dintre părinții fondatori ai științelor sociale moderne. A recunoaște însă contribuția sa științifică la atât de multe domenii nu înseamnă că nu putem sublinia punctele slabe din teoria sa cu privire la puterea carismatică. Îl admirăm pe Aristotel, însă aceasta nu ar trebui să ne împiedice să ne amintim că a susținut sclavia. Atunci când Max Weber scria despre carismă, nu avea nicio idee despre tipurile de figuri incredibile pe care secolul XX urma să le producă
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
în mod oficial chiar de către partid în termeni matematici: "Mao înseamnă 70% ceva pozitiv și 30% ceva negativ". Între timp, puterea economică reală se scurgea discret în mâinile cadrelor privilegiate ale unui regim aflat în plină metamorfoză. Suntem siliți să admirăm inteligența și înțelepciunea cadrelor Chinei așa-zis "comuniste", care au reușit să asigure o tranziție liniștită și o creștere economică nemaiîntâlnită prin exploatarea, în sensul marxist al termenului, a sute de milioane de țărani dezrădăcinați. Acești noi proletari urbanizați concentrați
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
un venit fix În România, ca toți cei de seama mea din vârful literelor române! La replica sarcastică a „celor doi”, Dinescu și Pleșu, prieteni apropiați atunci și azi - scriitori de prim rang la care țin și pe care-i admir -, că aș avea o „psihologie de turist”, m-am Înfierbântat, ajutat probabil și de bunul vin pe care ni-l aducea Doinaș foarte prompt, și m-am aruncat Într-un discurs În care afirmam următoarele: - Da, dragii mei, se pare
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a modelor ce domină În cultură adeseori. Să te afli În capitala culturii, care, aproape În toate marile culturi occidentale, se află În capitala administrativă și politică a țării; să te afli În apropierea unui Maestru, pe care să-l admiri fără rezerve și În cunoștință de cauză, al cărui stil și manieră de a gândi să o imiți, chiar dacă vanitatea ta (Încă ești ucenic, nu posezi orgoliu!Ă te va Împiedica s-o recunoști! Sau, În lipsa unui Maestru pe măsură
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pictor de moravuri”, care știe, cu calm și având multă, multă experiență, să amestece culorile brute pe larga sa paletă, Înainte de a le Întinde pe pânză. E adevărat, numai că eu, făcându-l pe lectorul meu să se uimească, să admire sau să se Întristeze, făcându-l să „Înțeleagă”, am vrut ca, În primul rând, egoist cum sunt, să Înțeleg eu și, neavând alt instrument, sculă, la Îndemână - sau nefiind destul de perspicace, de inteligent, ca să nu am nevoie de un ajutor
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
copil cum am rămas - copil dizgrațios, dacă vreți, vu mon âge, dar... totuși copil! -, am vrut să mă joc. Cu ce? Ei bine, tocmai cu acele „jucării” sau cuvinte pe care nu le-am avut În copilărie, pe care le admiram, cuvinte pretențioase ce se rostogoleau de pe buzele unor adulți plătiți ca să mă educe și pe care aceștia aveau decența să le recite cu fraze cu tot luate din cărțile pe care le răsfoiau, rezumate sau sinteze ale altor rezumate sau
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de acord, această sintagmă - „sensul vieții” - este kitsch, dar eu am fost și sunt Încă unul dintre acei romancieri cvasi-populari, care nu vor - sau nu pot! - să se Închidă În umbra rece și distinsă, aleasă, a unui cabinet, deși Îi admir pe acei mari scriitori care au făcut-o, un Joyce sau un Henry James, de exemplu, sau... la noi, Matei Caragiale sau Blecher. Am mai spus-o, eu sunt pe jumătate preot, pe jumătate comerciant, cum erau antecesorii mei biologici
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
fiind un ins mai degrabă greoi, fără acea celebră replică a bucureșteanului și fără arta sarcasmului care Îi ajută pe munteni, mai ales, să suporte istoria, nenorocirile, dar și personalitățile incomode, autohtone sau venite de aiurea; pe scurt, deși Îl admir, nu sunt un fan necondiționat al lui nenea Iancu Caragiale, trac la origine (spune Drăghicescu!Ă, cu influențe scânteietoare grecești. Dar, poate și de aceea, Parisul m-a atras, făcându-mă să-mi părăsesc pentru a doua oară locul de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Între Arcul de Triumf al lui Napoleon, Le Caroussel, și cele două aripi magnifice ale Luvrului, și, poate, nu Într-o asemenea măsură, una dintre cele mai vechi catedrale, nu Notre/Dame, a cărei somptuoasă răceală și geometrie vie o admirăm mereu, ci spațiul din jurul catedralei Saint-Germain-des-Prés și biserica Însăși, de-o noblețe și un rafinament ascuns, vechi, de la Începuturile goticului. La primele vizite ale mele, pasagere, turistice, m-a fermecat, cum se spune, orașul atâtor Întâmplări și cărți celebre; apoi
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
o acceptare a morții, o moarte colectivă, a comunității de limbă și cultură! - și, aidoma ciobanului vrâncean, o proiectam pe un fundal cosmic, ca o nuntă la al cărui ritual participau elementele ambientului păstoresc anarhaic, pădurea, stelele, turmele... De ce nu admirăm, de ce nu ridicăm alte balade pe tronul unei admirații ce depășește stricta evaluare estetică sau etnologică? De ce nu Toma Alimoș, Pintea-Viteazul sau de ce nu formidabila istorie icariană a Meșterului Manole?! De ce nu una din aceste trei balade, profund semnificative și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
care a pus la Îndemâna unor iresponsabili și paranoici șefi politici - Stalin, Hitler - utilaje de exterminare În masă, dar, se pare, și un semn al alienării omului modern, ce-și suportă dificil crizele religioase, etnice sau sociale! Dar... eu nu-l admir necondiționat nici pe Kafka, idolul artei moderne literare, se pare, pe care Îl consider, bineînțeles, un artist major al artei de avangardă, un spirit tragic, un ucenic de-o extremă originalitate al marelui Dostoievski, dar... nu o călăuză a umanismului
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mândria și orgoliul lui și al casei sale, imuni la boala vanității și a orgoliului exacerbat ce sterilizează nu puține vocații. Când În tinerețe Îl clamam ca maestru al meu pe Dostoievski, În timp ce prieteni ai mei, debutanți ca și mine, admirându-i pe un Rebreanu sau Șolohov, mă acuzau de „orgoliu”, le răspundeam că, de fapt, orgolioși erau ei, deoarece maeștrii lor puteau fi egalați, poate chiar și Întrecuți În anumite puncte, după ani și ani de muncă și perfecționare, dar
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
din rațiuni pur demonstrative. Obiectul fiind, dar, Eminescu, e de la sine înțeles că sunt posibile și chiar se recomandă disocieri teoretice și un comparatism pretutindeni înțelept. Cercetarea apăsă destul pe chestiunile de metodă și nu se poate să nu se admire aici spiritul de integrare și un anume eclectism (care este recurs la multidisciplinar) fără prejudecăți. Ceea ce în intenție este propunere eminescologică de metodă (întărită de acumulări recente) ar fi putut să fie o investigație tulburătoare și de principii asupra clasificării
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
viziune impresionantă asupra istoriei umane Theodor Codreanu îl propune cititorului într-o formulă alegorică, aproape mistică, silindu-l, ca și pe Dimitrie Cristea, să-și păstreze luciditatea și să înțeleagă profundele semnificații ce se ascund în subtextul "poveștii". Rebega îl admiră pe Dimitrie Cristea și este încântat de ambiția acestuia de a nu părăsi satul, știind că "toți cei care vin, înstăpâniți repede de duhuri, simt chemarea să plece dincolo, (în afara Varvarei, n.n.) transformându-se, fără știrea lor, în misionari. Săsărman
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
amândurora Eminescu și Arghezi. Nicolae Manolescu i-a salutat debutul de excepție, dar, când a fost vorba de a-l introduce în canon, l-a preferat pe Cărtărescu. Explicația găsită de Theodor Codreanu ar fi că Manolescu nu-l putea admira fără rezerve pe un poet ce asimilase organic eminescianismul. La rândul său, Marian Popa, poate "cel mai important critic și istoric literar al celei de a doua jumătăți a secolului al XX-lea" (p. 75) îl așază pe Cezar Ivănescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
toate domeniile și în toate orizonturile, antrenându-se într-un comparatism multiplu, surprinzător, și, nu o dată, extins pe mari suprafețe. Sute de cărți (de literatură, filozofie, știință, artă) sunt puse la contribuție pentru a susține validitatea conceptelor cu care operează. Admir strategiile lui Theodor Codreanu, foarte îndrăznețe, dar mă declar mefient în privința unora dintre rezultate. Când a apărut Sfârșitul continuu, de Caraion, am zis (în "Ateneu", nr. 1/1978) că e "un exercițiu ingenios", spectacular. Mai multe lucruri mă îndeamnă să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
poetului de la Bacău. Tobă de carte, Codreanu te uimește atât prin vastele și profundele sale lecturi, cât și prin uluitoarele sale judecăți și afirmații. N-am fost, în toate cazurile, de acord cu acest Călinescu de la Huși. Dar l-am admirat sincer și în pasajele unde punctele noastre de vedere erau diferite. Aduc doar un exemplu. Zice Codreanu: "Oricât de paradoxal ar fi, mă văd nevoit să constat că Plumb este Luceafărul lui Bacovia, cu atât mai extraordinar cu cât e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Nu există decât două remedii pentru salvarea individului din masa compactă de indiferență și mizerie, fuga spre Occident sau participarea la jaful colectiv. A deveni muritor de foame într-un spațiu fără scrupule nu pare o alternativă. Am ajuns să admir până la urmă, decizia liderilor de la Chișinău, după atâta timp de suferință ce rost mai are solidarizarea cu o țară muribundă? Despre destinul cultural. Încercarea reîntregirii pe cale spirituală. Literatura basarabeană, la umbra literaturii ruse și la umbra celei române. Acuzată de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
1907 din primăvară până în toamnă nu e un simplu pamflet cum s-a afirmat, ci un eseu pe o temă tragică care îl apropie de C. Stere. Caragiale se leagă inclusiv de visul unirii teritoriilor românești într-o singură țară, admirându-i pe Coșbuc și Goga. Capacitatea de analiză ontologică, de a așeza structural pe Caragiale într-un univers, pornindu-se de la aprecierea că "prezenta încercare e un studiu postbiografic de tip hermeneutic al cercetării" este evidențiată în capitolul Cronotopia. Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
manifestare a inteligenței românești din toate timpurile". Nebunia ereditară, opinie lansată de însuși întemeietorul cultului, este invocată de toți contestatarii, dar mai cu seamă de "partidolatrii" exasperați de violența gazetarului care nu iartă nici pe liberali (nu liberalismul ca atare, admirându-i pe Kogălniceanu și Cuza!), nici pe conservatori, deși conducea ziarul de această orientare, "Timpul". Singurul "partid" slujit de Eminescu era România. Pentru asta a trebuit să plătească prea mult. Anghel Demetriescu, să luăm un singur exemplu, disociază tranșant "schizofrenia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
reacții potrivnice. Ea e semnată de un remarcabil critic și istoric literar, trăitor la "o margine de lume", construindu-și acolo, în tihnă, proiectele și împlinindu-le ritmic, dovedind vocație și voință. Dl. Theodor Codreanu, profesor la Huși, compătimit sau admirat pentru acest pariu cultural ("zăbava la Huși", cum zicea într-un interviu) a convertit "nechibzuința" de a nu se strămută într-o șansă, folosind intensiv timpul departe de larma mediatică pentru lecturi temeinice și scris harnic. Și iată, Theo ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
realitate, realizând unitatea deschisă a lumilor..." (p. 254). Libertatea de a alege se asociază necondiționat refuzului poetului de a se închide într-o realitate sau alta, refuzului de a fi captiv, indiferent de seducție și determinare. Multe lucruri sunt de admirat la această carte: construcția atentă și echilibrată, în așa fel încât fiecare capitol se sprijină pe precedentul și-l pregătește pe următorul, stăpânirea autoritară a unei informații impresionante, anvergura demonstrației, argumentația atentă și nuanțată, patosul ideii atent cumpănite, scriitura densă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
deosebită însemnătate și semnificație. Mai presus de orice mi se pare însă politica de mare clarviziune a președintelui Nicolae Ceaușescu, om al păcii, gata să depună orice eforturi pentru a face să triumfe idealul păcii în orice colț al lumii. Admir profund, de exemplu, strădaniile depuse de președintele Nicolae Ceaușescu pentru realizarea unei păci durabile în Orientul Mijlociu. Prin asemenea acțiuni, România contemporană și președintele ei și-au câștigat o stimă și considerație deosebite la toate punctele cardinale". (Elie Wiesel, în "România
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
vază sunt în permanență proaspete. Mi-am adus aminte că pe vremuri, când aveam mai multe posibilități iubeam și eu florile, dar acum nu mai am timp să mă gândesc la ele. Le miros, le privesc din fugă și le admir tot din fugă, dar atât tot. Florilor, pe care le iubeam altă dată le-a luat locul o singură floare ce-mi preocupă mai tot momentul eu-l meu. Tu ești acea floare mai naturală decât toate florile și mai
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]