12,606 matches
-
logică Îlogica asta o s-o omoare pe ea!), să admită că ar putea fi nemaipomenit tot ce spune, numai să fie așa cum spune, timp de o clipire se străduia să se vadă pe acel platou și parcă preoți înveșmântați în alb pregătindu-se s-o purifice prin foc roiau în jurul ei, dar refăcea imediat imaginea, nu puteau fi preoți acolo, n-aveau ce căuta, era doar ea singură, pentru fiecare trebuie să existe o piramidă separată, deci era ea singură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
repede, să treacă și peste stopuri. L-au întins pe un pat, i-au făcut două injecții și au adus alături tuburile pentru perfuzie. Vedea toate astea ca printr-o ceață în care se perindau mai multe femei îmbrăcate în alb, a recunoscut-o și pe mama Ioanei Sandi, săru’ mâna, doamnă, a încercat să se ridice, dar n-a fost capabil. Abia a simțit împunsăturile în braț, le vedea cum schimbă sticluțele care își goleau, picătură cu picătură, conținutul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
odată lângă el, arăta cum se aștepta să arate. În pantaloni bleumarin mulați pe picioarele ei lungi și extraordinare, cu un pulovăr maroniu pe gât, un batic în care își prinsese părul la ceafă. Bronzată deja, un ciocolatiu deschis, conturând albul ochilor în care sclipeau a bucurie pupilele de culoarea alunei. L-a salutat după obiceiul ei, băiețește și cu voce gravă, Hello, sir, i s-a agățat de gât și l-a sărutat, știa că nu-i plac manifestările de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
la felul cum Ioana Sandi îl privea de pe peron, tăcută, cu brațele încrucișate peste piept și ținându-și umerii în palme, de parcă i-ar fi fost frig dintr-odată, uitându-se la el rugătoare, deși nu-l ruga nimic, cu albul ochilor strălucind în ovalul ciocolatiu, parcă tristă, zâmbindu-i cât a stat în dreptul ferestrei peste care el se aplecase puțin, înainte ca trenul să plece, apoi mergând în pas cu trenul care a depășit-o în câteva clipe, atunci ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
au găsit vila unde le spusese maică-sa să se ducă, au plătit o noapte și ea luase chitanțele, să i le arate la întoarcere, să vadă că bărbații dormiseră într-o cameră separată, doar scrie foarte clar negru pe alb! o rugase pe recepționeră să scrie cât mai citeț numele. Au urcat scara de lemn încolăcită, au rămas în camera mirosind a brad numai cât au îmbrăcat câte un pulovăr. Atunci Andrei Vlădescu a izbucnit într-o energie pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
viața, încât să-și pună ordine în ea? Trebuie să fim dialecticieni și să înțelegem bine lucrurile. Cunoscându-l bine pe Mihai Marinescu ca om, se întreabă dacă i se potrivește formula „înclinație spre pahar“, cum se scrie negru pe alb în referat. Trebuie să ținem cont de toate laturile acestui om, atunci când îl supunem unei critici, iar Mihai Marinescu, ca om, are o mare ținută și e un profesionist de marcă. Orice analiză nu se poate să nu aibă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dinspre toate părțile nu te împrejmuie decât apă, și nu spera să mai fii iarăși tu atunci când se vor deschide mâine zorii unei alte zile pentru că acestea toate câte sunt acum se petrec aici, unde Doamna stă singură, înveșmântată în alb și negru, brocaturi multicolore și grele, pe care șerpuiesc, după știința pictorilor de moschei, fireturile de metale scumpe, cu sânii răsunând de zbaterea podoabelor înmănunchiate în sfere și apoi în linii subțiri și lungi, iar în mâna ei ușor întinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pentru o expoziție Macbeth, doi batanți stropiți cu vopsea roșie, ce s-ar fi deschis spre sala tronului, în care nu s-ar fi pătruns decât prin sânge, deci prin crimă, acum pierzându-și în strălucire conturul, amestecându-se cu albul izbitor al peretelui și doar pata și stropii de roșu sângeriu iradiind și absorbind privirea și înghițind-o și părând să tremure în aerul mișcător în care pluteau sclipitoare fire de praf și funigei, ca și cum - se gândea - în spatele lor, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
medicamente. O soră a intrat s-o cheme la patul unui bolnav, a repezit-o, s-aștepte, s-aștepte, s-aștepte, că doar nu se prăbușește lumea. Continua să vorbească, plimbându-se acum în lungul cabinetului, o masă voinică de alb agitat. Și a izbucnit: „I-am spus de atâtea ori! I-am spus de atâtea ori să-și găsească un alt bărbat, cu altă meserie, nu unul care cunoaște lumea și care... I-am spus și nu m-a ascultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Curând iarna Elena Marin Alexe Am adunat în mine ploile reci prelinse din plictisul toamnei. Măcelul grădinilor a încetat să mai doară. Sufletul stingher îmi cade pe gânduri și așteaptă, clemență în alb de zapadă. Mustul se prelinge tăcut și tandru, în arome distincte, subliniind discret suspinul viei dezgolite vulgar, sau poate trecerea vinului sacru spre veșnicie, ca într-un legământ vechi. Curând, pe umerii reci ai vântului, vor fâlfâi văluri înghețate, iar
Cur?nd iarna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83378_a_84703]
-
am folosit niciodată aspiratorul, pentru că praful nu e vizibil când treci întâmplător pe acolo și poți să te faci că nu-l vezi, dar nu suportam să văd pete și resturi de mâncare uscată întărite pe tăbliile mele de un alb imaculat. De aceea, când m-am retras în bucătărie și am aprins spoturile de 100 de wați ale căror fascicule de lumină pură explorau fără teamă fiecare colțișor care sclipea de curățenie, mi-am recăpătat încrederea de sine. Afară se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
părinții tatei; nici măcar nu mai știam nimic de ei, din câte-mi amintesc.) Timp de câteva zile atmosfera din casa noastră, de obicei atât de liniștită și contemplativă, era animată, chiar gălăgioasă, și poate din cauza acestei amintiri - și a amintirii albului fabulos pe care ne puteam bizui că va acoperi peluza noastră din față - par încă ireale Crăciunurile cenușii, tăcute cu care m-am consolat în ultimii ani. Dar azi va fi altfel. Nici unul din noi nu putea accepta ideea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
poate ajunge. Presupun că nu-ți place cum sună nici asta. Dacă ai de gând să devii sentimentală... Fiona ridică din umeri. — Poate că sunt sentimentală. Dar e periculos să fii și prea dogmatic, să știi. Să vezi totul în alb și negru. N-am găsit un răspuns la asta și m-am concentrat în schimb să înțep cu furculița un trio de boabe de mazăre poroase. Următoarea ei întrebare m-a luat prin surprindere. — Când ai de gând să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
continuă să gândească cu glas tare: Ce-ar fi putut să spună, să te jignească atât de rău? Atât de rău încât te-a sfâșiat în două. În jumătatea care refuză s-o ierte pentru că insistă să vadă lucrurile în alb și negru și cealaltă jumătate - cea pe care ai încercat s-o înăbuși încă de când s-a întâmplat. N-am spus nimic; doar am plimbat o bucată de curcan prin farfurie, înmuind-o în sosul gros, uleios. — Știi măcar unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în gânduri. — E greu de zis, de fapt. Nu are tendința de a spune prea multe despre el. — Da, dar ascultă, spuse Henry aplecându-se în față. Pășea pe teren foarte delicat. Omul se oferă să completeze un cec în alb pentru noi, din câte-mi dau seama. Tunuri, avioane, rachete, bombe, gloanțe - orice, le vrea pe toate și dacă nu suntem gata să i le vindem, se va duce la francezi sau la nemți sau la yankei sau la chinezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Accesoriile de birou pur și simplu nu existau! Acele lucruri elementare și necesare, precum dosarele, coșurile de gunoi și documentele nu se zăreau pe nicăieri. Am urmărit din priviri cum apar și dispar șase etaje Întregi de perfecțiune de un alb imaculat și abia pe urmă am simțit veninul și am auzit vocea. — Tipa - asta - e - o - cățea - nenorocită. Zău așa, nici nu mai pot să discut cu ea. Cine se crede ca să facă una ca asta? Vorbesc serios - CINE SE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cele două asistente ale Mirandei. Avusesem impresia că vocea lui Sharon cam Începuse să sune ca a unui robot, dar a urmat apoi Întâlnirea cu Emily. Am reușit să ajung la etajul șaptesprezece și am așteptat În biroul iritant de alb al recepționerei de la Runway. A durat mai bine de jumătate de oră până când o fată Înaltă și suplă și-a făcut apariția de după ușile de sticlă. O fustă din piele până sub genunchi Îi atârna de șolduri, iar părul bogat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
i se mula pe sâni și se termina la vreo cinci centrimetri deasupra buricului. Părul lung, negru-tăciune, i se revărsa pe umeri ca o pătură groasă și strălucitoare. Unghiile de la mâini și picioare Îi erau date cu lac de un alb sclipitor, care părea a emana o luminiscență dinlăuntru, iar tocurile sandalelor decupate la vârf adăugau Încă vreo opt centrimetri corpului care avea și așa un metru optzeci Înălțime. Reușea să pară nemaipomenit de sexy și rasată așa, pe jumătate goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe ușile cu Închidere automată ale liftului. — Fă frumos! a strigat Eduardo În urma mea, chiar Înainte ca ușile liftului să se Închidă după mine. ↔ Emily, care părea teribil de trasă la față și neîngrijită, Îmbrăcată Într-un tricou de un alb orbitor, bine mulat pe corp, dar cam mototolit, și cu niște pantaloni cu multe buzunare, mă aștepta la recepție, cu o cană de cafea de la Starbucks Într-o mână și cu ediția din decembrie a revistei În cealaltă. Tocurile Înalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pic la taclale cu Emily, să afle ultima bârfă despre șefa și să vadă cum stă treaba cu fata cea nouă. În acea primă dimineață am făcut cunoștință cu zeci de persoane și cu toții și-au etalat dinții de un alb orbitor În zâmbete de la o ureche la alta, părând realmente interesați de persoana mea. Bărbații erau cu toții flamboinat de homosexuali, Înveșmântați În pantaloni din piele și tricouri mulate, care le scoteau În evidență bicepșii umflați și pectoralii perfecți. Șeful departamentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
rotativ de birou și mă căzneam rețin numele tuturor, și-a făcut apariția cea mai frumoasă fată pe care am văzut-o În viața mea. Purta un pulover delicat din cașmir care părea tricotat din norișori roz. Părul uluitor de alb i se revărsa, buclat, pe umeri. Trupul, Înalt de un metru optzeci, părea să aibă exact atâta greutate cât să-l mențină În poziție verticală, dar pășea cu grația surprinzătoare a unei dansatoare. Avea obraji strălucitori, iar inelul de logodnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nemaipomenită? Un strat Marshmallow și unul Ballet Slipper. De fapt, am aplicat mai Întâi Ballet Slipper și abia pe urmă stratul următor, pentru finisaj. E perfect, e o culoare deschisă, fără să pară că ți-ai dat pe unghii cu alb turbat. Cred că o să folosesc lacul ăsta ori de câte ori Îmi fac manichiura! După care s-a răsucit pe călcâie și a plecat. A, da, mă bucur și eu de cunoștință, i-am zis eu În gând, cu ochii la spinarea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
miasmele corporale emanate de șofer. Acum lucrez la Runway, În fond. ↔ Am constatat cu plăcere că restul acelei prime săptămâni nu a fost prea diferit de prima zi. Vineri, Emily m-a Întâmpinat, ca de obicei, În holul de un alb imaculat la ora șapte dimineața și de data asta mi-a Înmânat propriul meu card de identificare, pe care se afla o poză despre care nu-mi aminteam să mi-o fi făcut. — A fost făcută de camerele de supraveghere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
așteptau la rând la Verdețuri s-au Întors să se holbeze la noi. Singurul obstacol care Îmi rămăsese de ocolit era mulțimea care se adunase la raionul bucătarului-șef al sălii, unde un alt bucătar, aflat În vizită, Îmbrăcat În alb imaculat, rânduia niște bucăți mari de sashimi pentru ceea ce părea a fi o trupă de fani În adorație. Am citit ecusonul de pe gulerul alb, scrobit: Nobu Matsuhisa. Mi-am notat mental să aflu câte ceva despre el, dat fiind că, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Plaza, te rog. James mă aștepta pe treptele de afară, deși trebuie că temperatura coborâse binișor sub zero. Se dusese acasă să se schimbe și părea foarte, foarte slăbănog În pantalonii lui negri din piele Întoarsă și În puloverul lui alb fără mâneci, care scotea la iveală bronzul de miez de iarnă obținut artificial, dar foarte reușit. Eu arătam În continuare ca o amatoare, În fusta mea mini marca Gap. — Bună, Andy, cum a mers cu dus-și-predat-Carte? Am stat la coadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]