18,056 matches
-
moartea fătului in utero. Obstetricianul sau moașa calificată întâmpină încă dificultăți pentru tratarea acestor stări patologice și dispune de prea puține mijloace terapeutice pentru a combate în mod eficient suferința fetală cronică. Nu arareori medici de specialitate sunt puși în fața alternativei, fie de a interveni pripit și a extrage un făt care prezintă încă o vitalitate precară, fie de a lăsa să evolueze o sarcină periclitând astfel viața fătului, chiar dacă totuși viața mamei primează în mod absolut. Procedeele de investigație paraclinică
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
total, format, latent, limitat) sunt dobândite. Ideea formării și cultivării trăsăturilor necesare activității de conducere este pertinentă și trebuie reținută ca atare. 2.3. Teoriile comportamentistetc "3. Teoriile comportamentiste" Au apărut și s‑au dezvoltat în continuare și ca o alternativă la teoriile personologice. Prin anii ’50, constatându‑se ineficiența listelor interminabile de trăsături, de cele mai multe ori contradictorii, în studiul conducerii, cercetătorii și‑au pus problema dacă nu cumva, schimbând unghiul de vedere al investigării persoanei, s‑ar putea apropia mai
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
sau nu influența subordonaților); - stilul consultativ II (liderul comunică problema subordonaților ca grup, obținând ideile și sugestiile lor colective, apoi ia decizia care poate sau nu să reflecte influența grupului); - stilul grupal (liderul comunică problema grupului, evaluează împreună cu grupul diferite alternative, încearcă să obțină concursul, nu‑și impune propria soluție, dimpotrivă, este dispus să accepte și să implementeze soluția grupului). # Aceste stiluri decizionale sunt apoi analizate în funcție de șapte factori dintre care trei asigură calitatea deciziei, iar patru acceptarea ei. Factorii situaționali
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
a amâna rezolvarea unei probleme; evitarea asumării de riscuri, concretizată mai ales în fuga de autoritate; căutarea acoperirii, a unei formule comode de abordare; pasarea răspunderii; lipsa înclinației de a diagnostica, analiza și aprecia; neputința de a lua în considerare alternative la adoptarea unei decizii și tendința de a acționa după model, datorat unui precedent; prejudecățile în legătură cu o serie de probleme. Cea de‑a patra categorie vizează incapacitatea conducătorului de a face față realităților vieții de organizație, de a primi loviturile
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Iată câteva dintre ele: # Decizia este un proces dinamic de interacțiune între toți participanții care determină o politică de alegere (Pye, 1969, apud Cristian, 1972). Decizia în organizații este executarea unui număr de opțiuni luate în calitate de obiective și alegerea unor alternative pe baza informațiilor colectate (Cyert, March, 1963). Decizia este conceptualizarea unei situații de alegere, fie sub forma unei imagini mentale, fie a unui model explicit (Morris, 1964). Decizia este o alegere între mai multe alternative (Le Maitour, 1967). # Lăsând la
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
în calitate de obiective și alegerea unor alternative pe baza informațiilor colectate (Cyert, March, 1963). Decizia este conceptualizarea unei situații de alegere, fie sub forma unei imagini mentale, fie a unui model explicit (Morris, 1964). Decizia este o alegere între mai multe alternative (Le Maitour, 1967). # Lăsând la o parte faptul că fiecare definiție accentuează un anumit aspect, o anumită caracteristică a deciziei (caracterul ei interacțional, psihosocial - prima definiție; caracterul procesual - a doua definiție; caracterul ei psihologic - a treia definiție; caracterul operațional - a
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
caracterul operațional - a patra definiție), nu este greu să observăm că toate conțin un element comun - alegerea unei variante din mai multe posibile - ce pare să fie definitoriu pentru decizie. Într-adevăr, a decide înseamnă a opta, a alege o alternativă din multitudinea celor existente în vederea traducerii ei în fapt. Chiar dacă în perioada anilor ’80-’90 definițiile deciziei s-au rafinat, ele conservă elementul opțiunii ca fiind esențial. Ilustrăm acest punct de vedere prin câteva definiții: # Decizia este procesul de alegere
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
la rezultatul dorit (Kreitner, Kinicki, 1998, p. 356). Decizia este procesul prin care o întreprindere trece de la o poziție strategică la alta (Plane, 2000, p. 57). O decizie este luată când înaintea unei ocazii de alegere... sau când mai multe alternative sunt deschise, una dintre ele este selecționată antrenând o acțiune sau un comportament, inclusiv pe cel care constă în a nu face nimic (Rojot, 2005, p. 157). # Deși decizia nu trebuie redusă doar la momentul opțiunii, ea fiind mult mai
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
consistența și tranzitivitatea deciziilor (decizii statice și stocastice) etc. Încercăm în continuare să schițăm o tipologie a deciziilor organizațional-manageriale. După gradul lor de complexitate, deciziile organizaționale se împart în simple și complexe. Diferențierea se realizează, în principal, în funcție de numărul de alternative aflate la dispoziția decidentului, semnificația reală a alternativelor, adâncimea modificărilor antrenate de deciziile respective, extensia factorilor implicați în procesualitatea deciziei. Deciziile simple se caracterizează prin: număr mic de alternative disponibile (se optează între 2-3 variante acționale sau între a acționa
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
etc. Încercăm în continuare să schițăm o tipologie a deciziilor organizațional-manageriale. După gradul lor de complexitate, deciziile organizaționale se împart în simple și complexe. Diferențierea se realizează, în principal, în funcție de numărul de alternative aflate la dispoziția decidentului, semnificația reală a alternativelor, adâncimea modificărilor antrenate de deciziile respective, extensia factorilor implicați în procesualitatea deciziei. Deciziile simple se caracterizează prin: număr mic de alternative disponibile (se optează între 2-3 variante acționale sau între a acționa și a nu acționa); semnificația relativ minoră a
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
simple și complexe. Diferențierea se realizează, în principal, în funcție de numărul de alternative aflate la dispoziția decidentului, semnificația reală a alternativelor, adâncimea modificărilor antrenate de deciziile respective, extensia factorilor implicați în procesualitatea deciziei. Deciziile simple se caracterizează prin: număr mic de alternative disponibile (se optează între 2-3 variante acționale sau între a acționa și a nu acționa); semnificația relativ minoră a variantelor alternative corelată cu diferențierea lor calitativă evidentă, fapt ce facilitează procesul selecției unuia dintre ele; repercusiuni superficiale asupra organizației și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
alternative corelată cu diferențierea lor calitativă evidentă, fapt ce facilitează procesul selecției unuia dintre ele; repercusiuni superficiale asupra organizației și membrilor ei; localizarea lor fie la nivel individual, fie la nivel de grup. Deciziile complexe presupun: un număr mare de alternative acționale; probabilități asemănătoare a variantelor acționale în obținerea succesului organizațional, ceea ce îngreunează procesul selecției variantei cu cea mai mare probabilitate de succes; efecte majore, poate chiar vitale asupra organizației; deplasarea centrului de greutate spre vârful piramidei organizaționale, maximal implicați în
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
membrii grupului. În momentul în care membrii organizației sau conducătorii/managerii lor iau o serie de decizii care îi privesc personal sau pe toți la un loc, ca grup sau comunitate umană, are loc un proces de evocare a unor alternative acționale pornindu-se de la indici ce provin din propria interioritate, din caracteristicile muncii, din ierarhia formală, din sistemul de recompense și sancțiuni, din caracterul interacțiunilor dintre șefi și subordonați etc. Importantă este nu evocarea în sine a acestor indici, ci
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
știe dacă problema a fost bine sau prost definită și clarificată. În etapa a treia - dezvoltarea soluțiilor alternative - decidentul trebuie să țintească spre formularea cât mai multor soluții alternative, deoarece aceasta reprezintă o șansă pentru calitatea deciziei. Trebuie evitate falsele alternative, soluțiile schematice ca singurele posibile. Nu-i bine să fie neglijate soluțiile de rezervă. Nici soluția „de a nu face nimic” nu trebuie subestimată. Etapa a patra - evaluarea soluțiilor alternative - presupune un proces anevoios de stabilire a avantajelor și dezavantajelor
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
a patra - evaluarea soluțiilor alternative - presupune un proces anevoios de stabilire a avantajelor și dezavantajelor fiecărei soluții în parte și apoi de ierarhizare a soluțiilor în funcție de probabilitatea de succes a fiecăreia dintre ele. Etapa a cincia - alegerea celei mai bune alternative - echivalează practic cu luarea deciziei ca atare. Ea constă în optarea pentru alternativa care dispune de cea mai mare valoare așteptată pe direcția rezolvării problemei. Alegerea celei mai bune soluții trebuie să fie ghidată de ptru reguli: 1) riscul (nici o
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și dezavantajelor fiecărei soluții în parte și apoi de ierarhizare a soluțiilor în funcție de probabilitatea de succes a fiecăreia dintre ele. Etapa a cincia - alegerea celei mai bune alternative - echivalează practic cu luarea deciziei ca atare. Ea constă în optarea pentru alternativa care dispune de cea mai mare valoare așteptată pe direcția rezolvării problemei. Alegerea celei mai bune soluții trebuie să fie ghidată de ptru reguli: 1) riscul (nici o soluție nu este perfectă, de aceea este recomandabilă soluția cu riscul cel mai
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
limitarea resurselor (este vorba de resursele umane care au moduri diferite de percepție și acțiune, capacități și atitudini diferențiate - toate acestea urmând a fi avute în vedere în luarea deciziilor) (vezi Drucker, 1956, pp. 355-356). În etapa a șasea - implementarea alternativei alese - se trece în plan acțional, soluția fiind transpusă în practică. Același Drucker, citat mai sus, arată că se petrece prea mult timp cu „vinderea” soluțiilor, ceea ce este echivalent cu o pierdere de timp. „Pentru ca o soluție să devină decizie
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
alt autor (Pinfield, 1986) distinge „procese structurate, ordonate, dar repetitive” și procese mai puțin previzibile, „anarhice”. Înaintea lor, Grandori (1984), combinând factorii de incertitudine și de conflict dispuși pe un continuum, a desprins cinci tipuri de procese: optimizarea (posibilă atunci când alternativele și consecințele sunt cunoscute și nu există un conflict asupra scopurilor); satisfacerea (este o formă de optimizare în care costurile de căutare a alternativelor reprezintă un factor important, limitele procesului de căutare fiind stabilite de nivelurile de aspirație ale actorilor
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și de conflict dispuși pe un continuum, a desprins cinci tipuri de procese: optimizarea (posibilă atunci când alternativele și consecințele sunt cunoscute și nu există un conflict asupra scopurilor); satisfacerea (este o formă de optimizare în care costurile de căutare a alternativelor reprezintă un factor important, limitele procesului de căutare fiind stabilite de nivelurile de aspirație ale actorilor); dezvoltarea (apare atunci când atât alternativele, cât și consecințele lor sunt neclare); cibernetica și randomizarea (sunt folosite atunci când incertitudinea și conflictul cresc foarte mult și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și nu există un conflict asupra scopurilor); satisfacerea (este o formă de optimizare în care costurile de căutare a alternativelor reprezintă un factor important, limitele procesului de căutare fiind stabilite de nivelurile de aspirație ale actorilor); dezvoltarea (apare atunci când atât alternativele, cât și consecințele lor sunt neclare); cibernetica și randomizarea (sunt folosite atunci când incertitudinea și conflictul cresc foarte mult și apare necesitatea recurgerii la tehnici euristice bazate pe încercare și eroare sau pe strategia șansei) (vezi Koopman, Brœkhuijsen, Wierdsma, 1998, pp.
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de vedere, am putea vorbi de existența unor alegeri care se fac la nivelurile inferioare (executorii) ale piramidei organizaționale și a unora care se fac la nivelurile superioare (de conducere) ale organizației. În primul caz avem de-a face cu alternative simple și mai puțin numeroase (uneori se alege între un „da” sau un „nu”, între a executa sau a nu executa ceva), ceea ce permite ca procesul deciziei să se desfășoare după o schemă relativ simplă, în timp ce în al doilea caz
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
simple și mai puțin numeroase (uneori se alege între un „da” sau un „nu”, între a executa sau a nu executa ceva), ceea ce permite ca procesul deciziei să se desfășoare după o schemă relativ simplă, în timp ce în al doilea caz alternativele sunt mai complexe și mai numeroase, fapt ce permite ca procesul deciziei să se desfășoare după scheme mult mai complicate. Trebuie menționat însă faptul că, deși deciziile organizaționale se iau uneori și sub influența factorilor emoționali, fiind contaminate de intuiție
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
al altuia, ceea ce încântă un grup poate dezgusta pe un altul, ceea ce îl face fericit pe un individ îl poate neferici pe un altul. Este nimerit, de aceea, # ca decizia să fie mediată nu numai de logica situației și de alternativele disponibile sau de costul lor, ci și de descărcările de forțe umane, precum și de câteva idei despre echitate (Leavitt, 1964, p. 345). # Această caracteristică a deciziei prefigurată de Leavitt a căpătat o asemenea importanță încât în momentul de față se
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
care se confruntă individul sau organizația la un moment dat; decidentul, care poate fi un individ sau un grup, deci cel care urmează să ia o hotărâre pentru soluționarea problemelor apărute și realizarea în condiții optime a obiectivelor propuse; mulțimea alternativelor sau strategiilor, care cuprinde variante posibile de a acționa în vederea rezolvării problemelor și atingerii obiectivelor; mulțimea consecințelor alternativelor, ce poate cuprinde exact atâtea consecințe câte alternative sunt (condiții de certitudine) sau mai multe consecințe pentru fiecare alternativă (condiții de risc
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
grup, deci cel care urmează să ia o hotărâre pentru soluționarea problemelor apărute și realizarea în condiții optime a obiectivelor propuse; mulțimea alternativelor sau strategiilor, care cuprinde variante posibile de a acționa în vederea rezolvării problemelor și atingerii obiectivelor; mulțimea consecințelor alternativelor, ce poate cuprinde exact atâtea consecințe câte alternative sunt (condiții de certitudine) sau mai multe consecințe pentru fiecare alternativă (condiții de risc, de incertitudine); utilitatea fiecărei consecințe, folosul pe care îl așteaptă decidentul în urma realizării consecințelor. Modul de concepere a
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]