8,268 matches
-
sau social al planetei. Analizat din punct de vedere strict științific, "Orașele scufundate" conține unele stângăcii conceptuale și informații tehnice eronate. Spre exemplu, zborul în Cosmos cu un simplu avion pare astăzi hilar, în timp ce soluția oferită de autor a descompunerii atomului cu ajutorul unei lămpi cu opt conuri era foarte rudimentară chiar și în perioada interbelică. Fizica atomică înregistrase în acei ani progrese importante, cu care Aderca pare să nu fi fost la curent. Scriitorul român lasă finalul deschis în romanul său
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
fermioni) produselor de tipul formula 3 Ansamblul funcțiilor generate prin acest procedeu constituie o bază în spațiul Hilbert al sistemului de N particule. Această descriere este utilizată pentru a calcula proprietățile sistemelor cu un număr redus de particule identice, cum sunt atomul de heliu sau molecula de hidrogen, care conțin fiecare câte doi electroni. Odată cu creșterea lui N, dimensiunea spațiului Hilbert și numărul termenilor care rezultă din simetrizarea sau antisimetrizarea funcției de stare explodează exponențial, respectiv factorial; pentru electronii conținuți într-un
Reprezentarea numerelor de ocupare () [Corola-website/Science/334402_a_335731]
-
Λ (A este falsă). LQ(5) B ≤ A, C ≤ ¬A ⇒ A ∧ (B ∨ C) ≤ B (Ortomodularitate) O latice ortocomplementată care îndeplinește legea LQ(5) este denumită ortomodulară și este denotata prin LQ.În laticea LQ un element α ≠Λ este numit atom dacă pentru oricare X ∈ LQ Λ ≤ X ≤ α implică sau X =Λ, sau X =α. LQ(6) Pentru fiecare element A ∈ LQ există un atom α așa încât α ≤ A. O latice care verifică LQ(6) se numește atomică. LQ(7
Logică cuantică () [Corola-website/Science/335135_a_336464]
-
ortomodulară și este denotata prin LQ.În laticea LQ un element α ≠Λ este numit atom dacă pentru oricare X ∈ LQ Λ ≤ X ≤ α implică sau X =Λ, sau X =α. LQ(6) Pentru fiecare element A ∈ LQ există un atom α așa încât α ≤ A. O latice care verifică LQ(6) se numește atomică. LQ(7) Fie α ∈ LQ un atom.Pentru toate elementele A și X ale lui LQ A ≤ X ≤ A ∨ α implică X = A sau X = A ∨ α
Logică cuantică () [Corola-website/Science/335135_a_336464]
-
LQ Λ ≤ X ≤ α implică sau X =Λ, sau X =α. LQ(6) Pentru fiecare element A ∈ LQ există un atom α așa încât α ≤ A. O latice care verifică LQ(6) se numește atomică. LQ(7) Fie α ∈ LQ un atom.Pentru toate elementele A și X ale lui LQ A ≤ X ≤ A ∨ α implică X = A sau X = A ∨ α (legea de acoperire). O latice care este atomică și îndeplinește legea de acoperire va fi denotata LQ* . În timp ce laticea booleană
Logică cuantică () [Corola-website/Science/335135_a_336464]
-
a adoptat definiția UAI. În anii care au urmat, ceasurile atomice au devenit mult mai precise și mai fiabile; și în 1968 a 13-a CGPM a redefinit seunda în termeni de o anumită frecvență din spectrul de emisie al atomului de cesiu 133, o componentă a ceasurilor atomice. Aceasta a oferit mijloacele de a măsura timpul asociat cu fenomenele astronomice, în loc să se folosească fenomenele astronomice ca bază de la care se efectuează toate măsurătorile de timp. Unitatea absolută în CGS pentru
Sistemul metric () [Corola-website/Science/331568_a_332897]
-
lanțuri de carbon, cum ar polipropilena. Așadar, polibutena este utilizată de cele mai multe ori ca și copolimer (folosită împreună cu un alt polimer). Printre substanțele care au formula chimică CH, patru izomeri sunt alchene. Toate aceste hidrocarburi au în interiorul moleculei lor patru atomi de carbon și o legătură dublă, dar au structuri chimice diferite. Aceste butene sunt redate în următorul tabel:
Butenă () [Corola-website/Science/331643_a_332972]
-
exact în chimia organică și în biochimie. Folosirea acestor proiecții la alți compuși în afara carbohidraților este descurajată, deoarece reprezentările grafice sunt în majoritate ambigue. Toate legăturile non-terminale sunt reprezentate ca linii orizontale sau verticale. Catena de carbon este reprezentată vertical, atomii de carbon aflându-se la intersecția liniilor. Orientarea catenei de carbon se face astfel încât carbonul C1 să fie primul de sus. Într-o aldoză, carbonul din grupa aldehidă este C1; într-o cetoză, carbonul din grupa cetonă are numărul cel
Proiecție Fischer () [Corola-website/Science/335643_a_336972]
-
ani, a lucrat pentru firma Well Survey Inc. din Tulsa, Oklahoma, unde a elaborat o metodă nouă de prospecțiune ("neutron logging"), în special pentru petrol și apă, bazată pe experiența sa romană în legătură cu absorbția neutronilor lenți în substanțe care conțin atomi de hidrogen. În anii 1943-1948 Pontecorvo a lucrat în Canada (întâi la Montréal, apoi la Chalk River) în calitate de consultant științific la proiectul și apoi construcția unui reactor nuclear de cercetare, în cadrul unei colaborări anglo-canadiene. Construcția a început în 1945, iar
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
O hexoză este un tip de monozaharidă care conține șase atomi de carbon, având formula moleculară CHO. Hexozele pot fi clasificate, după tipul grupării carbonil, în "aldohexoze" (gruparea de tip aldehidă, în poziția 1) și în "cetohexoze" (grupare de tip cetonă, în poziția 2). Din categoria hexozelor face parte monozaharide cu
Hexoză () [Corola-website/Science/335741_a_337070]
-
(denumit și mai simplu glicol sau denumirea IUPAC: 1,2-etandiol) este un compus organic ce conține doi atomi de carbon într-o catenă saturată, de care se leagă două grupe hidroxil, fiind astfel un diol. Este folosit în general ca și materie primă la fabricarea fibrelor de poliester și în industria textilă; un mic procent este folosit în
Etilenglicol () [Corola-website/Science/335814_a_337143]
-
un compus organic cu formula chimică CHO. E un eter ciclic. Oxidul de etilenă e un gaz inflamabil incolor la temperatura camerei, cu un miros ușor dulce; e cel mai simplu epoxid: un inel cu 3 membre constituind din un atom de oxigen și 2 de carbon. Oxidul de etilenă a fost descoperit în anul 1859 de către chimistul francez Charles Adolphe Wurtz, care l-a preparat prin tratarea 2-cloroetanolului cu hidroxid de potasiu.
Oxid de etilenă () [Corola-website/Science/332545_a_333874]
-
active în unde radio. Jeturile sunt compuse din particule încărcate proiectate de un mecanism încă neînțeles, dar care face, fără îndoială, să intervină energia gravitațională gigantică a găurii negre centrale. Aceste particule sunt îndeosebi electroni, pozitroni, protoni și nuclee de atomi izolați de un câmp magnetic intens. Ei părăsesc nucleul cu o viteză apropiată de aceea a luminii și pot chiar să pară mai rapizi decât aceasta printr-un efect optic. Aceste jeturi pot să se întindă la sute de mii
Blazar () [Corola-website/Science/332907_a_334236]
-
mare electronegativitate dintre toate elementele chimice. Electronegativitatea carbonului este semnificativ mai mică decât cea a fluorului. Ca o consecință, perechea de electroni nepartajată este trasă spre fluor de la carbon ceea ce duce la o densitate / polaritate mare de electroni în jurul fluorului. Atomul de fluor fiind mai mare, nu permite ambalarea plană în zig-zag la cristalizarea care rezultă în morfologia răsucită în zig-zag cu atomii de fluor strâns ambalați în structura în spirală C-C. Cuplarea compactă a atomilor de fluor, alături de mai
Politetrafluoroetilenă () [Corola-website/Science/332934_a_334263]
-
nepartajată este trasă spre fluor de la carbon ceea ce duce la o densitate / polaritate mare de electroni în jurul fluorului. Atomul de fluor fiind mai mare, nu permite ambalarea plană în zig-zag la cristalizarea care rezultă în morfologia răsucită în zig-zag cu atomii de fluor strâns ambalați în structura în spirală C-C. Cuplarea compactă a atomilor de fluor, alături de mai puternicele și mai stabilele legături C-F, reprezintă motivele care duc la stabilitate termică ridicată a PTFE (punctul de topire este la
Politetrafluoroetilenă () [Corola-website/Science/332934_a_334263]
-
de electroni în jurul fluorului. Atomul de fluor fiind mai mare, nu permite ambalarea plană în zig-zag la cristalizarea care rezultă în morfologia răsucită în zig-zag cu atomii de fluor strâns ambalați în structura în spirală C-C. Cuplarea compactă a atomilor de fluor, alături de mai puternicele și mai stabilele legături C-F, reprezintă motivele care duc la stabilitate termică ridicată a PTFE (punctul de topire este la 327°C). Afinitatea pentru electroni determină atomii de fluor să fie încărcați negativ și
Politetrafluoroetilenă () [Corola-website/Science/332934_a_334263]
-
în spirală C-C. Cuplarea compactă a atomilor de fluor, alături de mai puternicele și mai stabilele legături C-F, reprezintă motivele care duc la stabilitate termică ridicată a PTFE (punctul de topire este la 327°C). Afinitatea pentru electroni determină atomii de fluor să fie încărcați negativ și este de așteptat să aibă forțe intramoleculare și intermoleculare mai mari. Cu toate acestea, momentele de dipol ale structurilor simetrice învecinate anulează momentele de dipol ceea ce face ca PTFE să fie într-o
Politetrafluoroetilenă () [Corola-website/Science/332934_a_334263]
-
sterice pentru utilizarea în sinteza chimiei medicinale. Dezvoltările recente au arătat că natura metalului contra-ion cauzează diferite coordonări, fie azotului nitril, fie carbonului nucleofil adiacent, de multe ori cu diferențe profunde în reactivitate și stereochimie. Nitrilul este un electrofil la atomul de carbon în reacția de adiție nucleofilă: Cianamidele sunt compuși N-cian cu structura generală RRN-CN și legați de cianamidele anorganice. Oxizii de nitril au structura generală R-CNO. Nitrilii apar în multe surse vegetale și animale. Peste 120 de nitrili
Nitrili () [Corola-website/Science/333654_a_334983]
-
prezent cu o supernovă). O astfel de stea are masa de o mie de ori mai mare decât cea a Soarelui. Stele suficient de mari pentru acest fenomen s-ar fi putut forma doar în primele stadii ale universului, când atomii de hidrogen și heliu nu erau contaminați de elemente mai grele. După formarea găurii negre în miezul protostelei, aceasta transformă materia stelară capturată în cantități imense de energie. Energia contracarează forța gravitațională, creând un echilibru similar celui care susține stelele
Cvasi-stea () [Corola-website/Science/333830_a_335159]
-
care posedă aceleași caracteristici fundamentale (masă, sarcină electrică, spin), cum sunt electronii, protonii și neutronii. Dar și sisteme care au o structură internă intră în cadrul acestei definiții dacă această structură rămâne neschimbată în cadrul fenomenului studiat, de exemplu nucleele atomice și atomii. În mecanica statistică clasică, starea unui sistem de particule identice este complet determinată dacă se cunoaște starea fiecărei particule componente (poziție și impuls) la un moment inițial: ecuațiile de mișcare determină univoc starea la orice moment ulterior, fiecare particulă poate
Particule identice () [Corola-website/Science/333894_a_335223]
-
1928 de fizicianul britanic Paul Adrien Maurice Dirac, ea este o ecuație diferențială pentru o mărime cu patru componente numită "bispinor", care reprezintă funcția de stare a electronului. Elaborată inițial pentru a explica structura fină a nivelelor de energie ale atomului de hidrogen, ecuația lui Dirac are consecințe mai profunde. Pentru electronul liber ea prezice, pe lângă spectrul continuu de stări cu energie superioară energiei de repaus, un spectru continuu de stări de energie negativă, nemărginit inferior, inacceptabil fizic ca atare. De
Ecuația lui Dirac () [Corola-website/Science/333893_a_335222]
-
doilea rând, soluția ecuației Klein-Gordon nu poate fi interpretată ca funcție de stare a electronului, fiindcă ea ar conduce la o densitate de probabilitate care nu e pozitiv definită. Este deci de înțeles că structura fină a nivelelor de energie ale atomului de hidrogen calculată pe baza ei este în dezacord cu datele experimentale. Dirac a căutat o ecuație de stare care să fie de "ordinul întâi" în raport cu timpul, ca ecuația lui Schrödinger; pentru aceasta, a considerat, formal, rădăcina pătrată a relației
Ecuația lui Dirac () [Corola-website/Science/333893_a_335222]
-
ordin formula 38. Termenul în formula 39 rezultă din "relația relativistă dintre energie și impuls" (12). Termenul cu produsul scalar formula 40 este numit "energia de interacție spin-orbită". Ultimul termen, numit "termenul Darwin", e independent de spin. Limita slab relativistă a energiei unui atom hidrogenoid care constă dintr-un electron aflat în câmpul coulombian static atractiv al unui nucleu de număr atomic formula 41 se calculează din formulele precedente, punând Nivelele de energie sunt suma a trei termeni: energia de repaus, energia nerelativistă și corecțiile
Ecuația lui Dirac () [Corola-website/Science/333893_a_335222]
-
care e nedegenerată. Nivelul nerelativist cu număr cuantic principal formula 54 se despică în "n" componente de structură fină, după cum arată tabelul următor, în care e utilizată notația spectroscopică nl. Datele experimentale privitoare la structura fină a nivelelor de energie ale atomilor hidrogenoizi sunt în substanțial acord cu aceste rezultate, însă acordul nu e perfect. În 1947, Willis Lamb și Robert Retherford au detectat o diferență între energiile stărilor 2s și 2p ale hidrogenului. Cunoscută sub numele de "deplasare Lamb", această ridicare
Ecuația lui Dirac () [Corola-website/Science/333893_a_335222]
-
este format din ansamblul lungimilor de undă prezente în emisia electromagnetică a atomului de hidrogen. A fost determinat prin contribuția unor fizicieni ca: Gustav Robert Kirchhoff, Robert Bunsen, Joseph von Fraunhofer și alții. Efectuându-se descărcări electrice într-un tub catodic cu hidrogen, la presiunea de 0,1 - 1 torr, gazul respectiv devine
Spectrul atomic al hidrogenului () [Corola-website/Science/333252_a_334581]