8,717 matches
-
sale ca povestitor. El afirma că poveștile sunt „adevărate, dar tipice, fără adâncime; odată repovestite cu un altfel de gesticulare, subiectul și-ar pierde toată atmosfera plină de viață.” În contrast, contemporanul și colegul lui Călinescu, Tudor Vianu, sugera: „Personajul basmelor, al nuvelelor, al anecdotelor se povestește pe el însuși în "Amintiri din copilărie", operă atât de puțin populară în intenția ei”. Referitor la similitudinile dintre textul lui Creangă și tradiția renascentistă, Vianu observa: „Ideea de a se povesti pe sine
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
de Theodor Halacu-Nicon după scenariul lui Mugur Mihăescu și Radu Pietreanu (componenți ai grupului umoristic "Vacanță Mare"). Rolurile principale sunt interpretate de Mugur Mihăescu, Radu Pietreanu, Mirela Stoian, Emil Rădinoiu, Florin Petrescu, George Robu și Iulian Ilinca. Filmul este un basm modern despre trei frați, un gunoier (Mugur Mihăescu), un hingher (Radu Pietreanu) și o telenovelistă (Mirela Stoian), veniți în București pentru a-și face un rost în viață. Fratele mai mic, Bizo, se îndrăgostește de fiica unui bulibașa și trebuie
Trei frați de belea () [Corola-website/Science/307933_a_309262]
-
nou. Pot spune ca spectatorii aproape că nu ne vor recunoaște. E un stil diferit, care înseamnă în primul rând mult mai mult umor al situațiilor”", a afirmat Mugur Mihăescu. Vorbind despre acest film, Mihăescu a spus că este „un basm modern”, cu un împărat, o fată a împăratului, încercările la care este supus personajul principal, eroi pozitivi și negativi. Personajele creionate de scenariști erau noi, iar cei doi își doreau să realizeze în anul următor un serial la Pro TV
Trei frați de belea () [Corola-website/Science/307933_a_309262]
-
context estetic complet diferit de cea anterioară, cu o poveste originală și cu un regizor care completează și atenuează prin inteligență și vizualitate derapările în facil ale dialogului, dublând calambururile cu efecte vizuale imprevizibile și eficace. Story-ul recurge la structura basmului nostru popular, cu încercările succesive la care e supus feciorul de împărat. Realizatorul folosește, însă, trama pentru cateva parodii reușite de horror, hold-up, comploturi teroriste, înfruntări marțiale și alte genuri la fel de bine prizate de public. Secv. rapel: demonstrația savanta de
Trei frați de belea () [Corola-website/Science/307933_a_309262]
-
off ale eroului-narator și înscenările regizoral-operatoricești din câteva situații comice/parodice”, considerând că filmul are „merite tehnice incontestabile”, iar regia sa fiind cu câteva clase peste "Garcea și oltenii". Criticile sale se referă la clișeele prezente în scenariu (aspectul de basm conferit de cele trei probe pe care trebuie să le treacă eroul pentru a obtine mâna prințesei, nevasta curva, copilul negru, întâlnirile cu o femeie supraponderala etc.), tusele grosiere, lipsa vreunei prestații actoricești notabile sau afișul grotesc. Jurnalistul concluzionează că
Trei frați de belea () [Corola-website/Science/307933_a_309262]
-
funcția de președinte al cenaclului Mihai Eminescu de la Biblioteca Publică “O.Ghibu” din Chișinău. Ion Hadârcă s-a remarcat și ca traducător, publicând următoarele traduceri: volumul de versuri "Trestia dulce" de Mirta Agirre (1981), "Curcubeul turkmen" de I. Pirkuliev (1984), basmul "Daruri înțelepte" de Samuil Marșak (1986), poezii scrise de scriitorii ruși Aleksandr Pușkin, Iuri Lermontov, Velimir Hlebnikov, Serghei Esenin, Evgheni Evtușenko (1986-1987), volumul "Versuri" de Ivan Draci (1989), volumul "Poem în aquaforte" de Federico Mayor (1998), „Demonul meu” de M.
Ion Hadârcă () [Corola-website/Science/307966_a_309295]
-
cuvântul înseamnă « cumplit » ("schrecklich"). Premiera românească a filmului a avut loc în 17 august 2001 în varianta subtitrată, fiind distribuit de Ro Image 2000 și Euro Entertainment Enterprises. "Shrek" este povestea unui căpcăun modern, care sparge toate barierele personajului de basm clasic pe care îl reprezintă, cum de altfel o fac toate personajele. Capcăunul verde locuiește singur și fericit într-o mlaștină. Într-o bună zi, în timp ce agăța în pădurea din preajma mlaștinii sale placate care să țină eventualii curioși departe de
Shrek () [Corola-website/Science/307452_a_308781]
-
ales de frica soldaților și respectiv a țărăncii care vroise să îl vândă, Măgărușul se ține scai de noul protector, spre disperarea singuraticului și tăcutului Shrek. În seara aceleiași zile, Shrek se trezește invadat de sute de alte creaturi de basm, toate căutând refugiul în mlaștina căpcăunului. Pentru a-și recăpăta liniștea cât mai repede, Shrek pornește, însoțit de Măgăruș, în căutarea lordului Farquaad, pentru a-i cere acestuia să îl scape de musafirii nepoftiți. Ajuns la castelul lui Farquaad, Shrek
Shrek () [Corola-website/Science/307452_a_308781]
-
iar Shrek îi mărturisește Fionei dragostea; o săruta și rupe vraja, dar, spre mirarea Fionei, ea rămine căpcăun. Cei doi se întorc în mlaștina lui Shrek unde, după căsătorie, se organizează o seară de karaoke, la care participă creaturile de basm de la începutul filmului. Filmul de animație are la bază povestirea lui Steig dar se depărtează de firul narativ al acesteia. Regizorul Andrew Adamson a ales pentru personajele sale nume importante ale ecranului american: Mike Myers este vocea căpcăunului verde, Cameron
Shrek () [Corola-website/Science/307452_a_308781]
-
o cronologie a împăraților care au stat la cârma Japoniei de-a lungul timpului. Notă: Primii 28 de împărați sunt socotiți legendari, fără a fi atestați cu certitudine. Ei sunt menționați în operele literare și istorice vechi, în mituri, legende, basme. Începând cu al douăzeci și nouălea împărat, Kimmei, lista suveranilor este probata de documente istorice. Mihnea Voicu Șimăndan , " Spiritul Japoniei medievale - The Spirit of Medieval Japan", Editura Nipponica, București, 1999
Cronologia împăraților Japoniei () [Corola-website/Science/303014_a_304343]
-
numit și Castelul Corvinilor sau al Huniazilor, este cetatea medievală a Hunedoarei, unul din cele mai importante monumente de arhitectură gotică din România. Este considerat unul dintre cele mai frumoase castele din lume, fiind situat în „top 10 destinații de basm din Europa”. este cea mai mare construcție medievală cu dublă funcționalitate (civilă și militară) din România aflată încă "în picioare". Castelul a fost ridicat în secolul al XV-lea de Ioan de Hunedoara pe locul unei vechi întărituri, pe o
Castelul Hunedoarei () [Corola-website/Science/302217_a_303546]
-
scrie Romanul? S-ar părea că așa este, căci citind Prozele, dai de stiluri narative total diferite, de parcă autorul se ia „la trânta cu zmeii" poeticii literare, pentru a-și măsura forțele. Ba mai mult, ca un veritabil erou de basm, învinge și accede la un nivel superior, propunând noi viziuni. Prima proză, Didactica nova se vrea a fi un catalog imagistic, de senzații, scris la persoana întâi, în care instanța naratorială obiectivă a adultului vede cu ochii subiectivi ai copilului
Matei Iliescu (roman) () [Corola-website/Science/302347_a_303676]
-
(n. ianuarie 1830, București — d. 21 noiembrie, sau 27 noiembrie după alte surse, 1887), a fost un editor, folclorist, povestitor, scriitor și tipograf român. Este cunoscut mai ales datorită activitații sale de culegător de basme populare românești pe care le-a repovestit cu un har remarcabil. s-a născut în ianuarie 1830, la București, în mahalaua Pescăria Veche, în familia frizerului Gheorghe Ispirescu. Mama, Elena, de origine transilvăneană, era, se pare, o povestitoare neîntrecută. De la
Petre Ispirescu () [Corola-website/Science/302067_a_303396]
-
în mahalaua Pescăria Veche, în familia frizerului Gheorghe Ispirescu. Mama, Elena, de origine transilvăneană, era, se pare, o povestitoare neîntrecută. De la părinți sau de la calfele și clienții tatălui său, Ispirescu a putut asculta, în copilărie, numeroase creații populare, mai ales basme. Tânărul Petre nu a urmat cursurile unor școli, el a fost educat de mai mulți dascăli de pe lângă unele biserici, după care și-a format singur cultura, citind cărți de la tipografiile la care a lucrat. El îi mărturisea lui J. U
Petre Ispirescu () [Corola-website/Science/302067_a_303396]
-
Sălciilor, astăzi în plin centrul Bucureștilor. Activitatea sa de tipograf l-a pus în contact cu scriitori și oameni importanți timpului său (Ion Ionescu de la Brad, Nicolae Filimon, Ion Ghica, Dimitrie Bolintineanu etc.). În 1862, Ispirescu a publicat primele șase basme culese de el, în "Țăranul român", la îndemnul lui Nicolae Filimon. Este vorba de basmele " Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte", " Prâslea cel voinic și merele de aur", "Balaurul cel cu șapte capete", " Fata de împărat și pescarul" și
Petre Ispirescu () [Corola-website/Science/302067_a_303396]
-
cu scriitori și oameni importanți timpului său (Ion Ionescu de la Brad, Nicolae Filimon, Ion Ghica, Dimitrie Bolintineanu etc.). În 1862, Ispirescu a publicat primele șase basme culese de el, în "Țăranul român", la îndemnul lui Nicolae Filimon. Este vorba de basmele " Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte", " Prâslea cel voinic și merele de aur", "Balaurul cel cu șapte capete", " Fata de împărat și pescarul" și "Fiul vânătorului". Ele au fost reunite apoi, împreună cu altele, în prima sa culegere de basme
Petre Ispirescu () [Corola-website/Science/302067_a_303396]
-
basmele " Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte", " Prâslea cel voinic și merele de aur", "Balaurul cel cu șapte capete", " Fata de împărat și pescarul" și "Fiul vânătorului". Ele au fost reunite apoi, împreună cu altele, în prima sa culegere de basme, astăzi devenită o raritate bibliografică. După ce în 1863, Vasile Boerescu, asociatul său, a vândut imprimeria, C. A. Rosetti, viitor ministru, l-a invitat să lucreze ca director al imprimeriei ce tipărea "Românul", revista Partidului Liberal, atunci în opoziție. Împreună cu Rosetti
Petre Ispirescu () [Corola-website/Science/302067_a_303396]
-
Românul, iar Ispirescu, împreună cu alți asociați, Walter Scarlat și Frederic Göbl, a înființat "Tipografia Lucrătorilor Asociați". Cu un an mai târziu, Ispirescu conducea personal foaia "Tipograful român". Timp de un deceniu, din 1862 până în 1872, autorul nu a publicat niciun basm. După abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza în 1866, la invitația ministrului de interne Ion Ghica, Ispirescu a acceptat să conducă Imprimeria de Stat. După o perioadă de doi ani, împreună cu alți trei asociați, a înființat "Noua tipografie a laboratorilor români
Petre Ispirescu () [Corola-website/Science/302067_a_303396]
-
invitația ministrului de interne Ion Ghica, Ispirescu a acceptat să conducă Imprimeria de Stat. După o perioadă de doi ani, împreună cu alți trei asociați, a înființat "Noua tipografie a laboratorilor români". În 1872, și-a reluat activitatea de publicare a basmelor, cu colecția "Legende sau basmele românilor. Ghicitori și proverburi", cu o prefață de B. P. Hasdeu. Este încurajat, apreciat pentru calitățile scrisului său și pentru cunoașterea profundă și inestimabilă a creației populare. Un an mai târziu, a apărut și "Snoave
Petre Ispirescu () [Corola-website/Science/302067_a_303396]
-
Ghica, Ispirescu a acceptat să conducă Imprimeria de Stat. După o perioadă de doi ani, împreună cu alți trei asociați, a înființat "Noua tipografie a laboratorilor români". În 1872, și-a reluat activitatea de publicare a basmelor, cu colecția "Legende sau basmele românilor. Ghicitori și proverburi", cu o prefață de B. P. Hasdeu. Este încurajat, apreciat pentru calitățile scrisului său și pentru cunoașterea profundă și inestimabilă a creației populare. Un an mai târziu, a apărut și "Snoave sau povești populare", iar în
Petre Ispirescu () [Corola-website/Science/302067_a_303396]
-
imprimeriei sale, Ispirescu a redenumit-o "Tipografia Academiei Române". Activitatea sa a fost subiectul unui articol elogios scris de folcloristul evreu Moses Gaster și publicat în "Magasin fur die Literatur des Auslandes". În 1879, editura sa a imprimat o colecție de basme culte ce reprezentau prelucrări în limbaj autohton ale unor mituri ale folclorului universal și ale unor fragmente din mitologia greacă, reunite în volumul "Din poveștile unchiului sfătos, basme păgânești". Acest volum a apărut prin influența lui Alexandru Odobescu, care a
Petre Ispirescu () [Corola-website/Science/302067_a_303396]
-
Literatur des Auslandes". În 1879, editura sa a imprimat o colecție de basme culte ce reprezentau prelucrări în limbaj autohton ale unor mituri ale folclorului universal și ale unor fragmente din mitologia greacă, reunite în volumul "Din poveștile unchiului sfătos, basme păgânești". Acest volum a apărut prin influența lui Alexandru Odobescu, care a scris și prefața. În 1882, la îndemnul lui Vasile Alecsandri, Petre Ispirescu reunește toate basmele și legendele într-o culegere completă: "Legendele sau basmele românilor". Alecsandri îi elogiază
Petre Ispirescu () [Corola-website/Science/302067_a_303396]
-
ale unor fragmente din mitologia greacă, reunite în volumul "Din poveștile unchiului sfătos, basme păgânești". Acest volum a apărut prin influența lui Alexandru Odobescu, care a scris și prefața. În 1882, la îndemnul lui Vasile Alecsandri, Petre Ispirescu reunește toate basmele și legendele într-o culegere completă: "Legendele sau basmele românilor". Alecsandri îi elogiază culegerea printr-o scrisoare convertită ulterior în prefață a volumului publicat: „recunoștința noastră îți este dar câștigată pentru totdeauna. Prețiosul dumitale volum trebie să se afle în
Petre Ispirescu () [Corola-website/Science/302067_a_303396]
-
Din poveștile unchiului sfătos, basme păgânești". Acest volum a apărut prin influența lui Alexandru Odobescu, care a scris și prefața. În 1882, la îndemnul lui Vasile Alecsandri, Petre Ispirescu reunește toate basmele și legendele într-o culegere completă: "Legendele sau basmele românilor". Alecsandri îi elogiază culegerea printr-o scrisoare convertită ulterior în prefață a volumului publicat: „recunoștința noastră îți este dar câștigată pentru totdeauna. Prețiosul dumitale volum trebie să se afle în fiecare casă”. După 50 de ani petrecuți numai în
Petre Ispirescu () [Corola-website/Science/302067_a_303396]
-
în fiecare casă”. După 50 de ani petrecuți numai în București, Ispirescu a călătorit la Roșiorii de Vede, un oraș situat la de București, unde fiica sa trebuia să fie numită institutoare. Principala operă a vieții sale, culegerea "Legende sau basmele românilor" cu 37 de basme, și prefață de Vasile Alecsandri, a apărut în 1882. Ulterior, la Sibiu a fost publicată colecția "Jocuri și jucării de copii", ce valorifica folclorul copiilor. Petre Ispirescu a murit la 21 noiembrie 1887 (sau 27
Petre Ispirescu () [Corola-website/Science/302067_a_303396]