10,188 matches
-
încetează în iunie 1944. După 23 august 1944, Flotila de Hidroaviație încape pe mâna sovieticilor, care îi ocupă sediul pe 8 septembrie, îi trimite aproape întreaga arhivă în URSS și ia cu japca toate bunurile acesteia (de la hărți militare până la cămăși și izmene). Hidroavioanele (care reprezentau o amenințare în optica rusească) sunt expediate pe lacul Snagov. Era sfârșitul Hidroaviației Regale 1. "În 1944, la 1 Iunie povestește Traian Popteanu, într-o autobiografie sunt mutat de la Flotila de Hidroaviație la Direcția Aviației
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
mea stângă, gheata mea cea nouă din piele de culoare roșcată, a rămas fără talpă. Talpa o găsesc la vreo zece metri mai încolo, cu ghearele patinei înfipte în ea. Sunt cu adevărat disperat, pe unde am să scot eu cămașa, cum să mă duc eu acasă cu ghetele cele noi distruse? - gândul acesta mă tiranizează și mă împiedică să simt durerea, mă împiedică să mă mai îngrijorez de eventualele vătămări trupești pe care le voi fi suferit în timpul căderii. Prietenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pe o străduță întunecoasă, aflată în spatele fostului regiment care găzduia acum liceul agricol. Ne-am urcat pe un gard metalic. De acolo se zărea ca-n palmă, prin geamul luminat: fetele erau în dormitor, se așezaseră în pat, îmbrăcate în cămăși de noapte alburii, se odihneau, stăteau fără grijă, neglijente, pulpele li se dezveliseră, pulpe frumoase, strălucitoare, semănau cu niște lingouri de aur. Ce minune, aproape uitaserăm să mai respirăm, olala!... Dacă ne-am fi oprit aici ar fi fost bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
jumate de oră a trecut fără să se întâmple nimic. Apoi becul de la dușuri s-a aprins. Inima ne bătea asurzitor, ochii ne erau ieșiți din orbite. Prin geamul din partea de sus, am zărit o fată cu cozi negre, în cămașă de noapte și cu un prosop în mână. Mamă, e o zi mare, am nimerit-o chiar pe Carmen! a exclamat Cornel și a adăugat pentru cei neinițiați: Carmen e o minune, e cea mai frumoasă. Fata și-a dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cu un prosop în mână. Mamă, e o zi mare, am nimerit-o chiar pe Carmen! a exclamat Cornel și a adăugat pentru cei neinițiați: Carmen e o minune, e cea mai frumoasă. Fata și-a dat jos de pe ea cămașa, a agățat-o într-un cui, a pus de-o parte prosopul, a deschis robinetul, a luat săpunul și s-a așezat sub jetul din care ieșeau aburi, a început să se frece cu mișcări lente, lente, lăsându-se în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și Fanache erau mândri nevoie mare, a fost dat peste cap, căci la un moment dat, între coloanele de manifestanți și-a făcut apariția domnul Toma: cu barba lui uriașă de pitic înalt, cu privirea dusă, purta un fel de cămașă de noapte peticită, făcută din pânză de sac, ținea într-o mână o umbrelă neagră deschisă și în mâna cealaltă avea căpăstrul unui măgăruș slăbănog și îndărătnic pe care-l trăgea anevoie după el. Am rămas toți cu gura căscată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de primăvară timpurie, era nefiresc de cald și era foarte multă lumină. Tata s-a interesat unde se află dispensarul și a pornit într-acolo pășind cu elan pe străduțele amărâte. Se găsea într-o dispoziție deosebit de bună. Purta o cămașă în carouri albastre și gri, curată și apretată, o perechi de pantaloni de doc proaspăt spălați și călcați, bocanci negri bine lustruiți și, deasupra cămășii, pufoaica lui, și ea îngrijită: tata nu renunțase nici acum la cochetărie. La cabinetul oftalmologic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pășind cu elan pe străduțele amărâte. Se găsea într-o dispoziție deosebit de bună. Purta o cămașă în carouri albastre și gri, curată și apretată, o perechi de pantaloni de doc proaspăt spălați și călcați, bocanci negri bine lustruiți și, deasupra cămășii, pufoaica lui, și ea îngrijită: tata nu renunțase nici acum la cochetărie. La cabinetul oftalmologic, în anticameră aștepta o groază de lume. Iar medicul lipsea. Tatei chiar i-a convenit situația: s-a înscris pe o listă, mai curând de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a lui Victor, deportarea tatei și pierderea lui, iar acum arestarea lui Vlad... Nu înțelegea ce se petrece, nu-și mai simțea nici inima, nici trupul de durere și și-ar fi dorit să moară și ea. Acum spăla niște cămăși albe ale bărbatului ei și ale băieților ei, le luase din dulap, unde stăteau curate, călcate și frumos rânduite, le desfăcuse cu grijă, le privise mângâindu-le și gândindu-se că de-acum cămășile nu mai au cum să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
moară și ea. Acum spăla niște cămăși albe ale bărbatului ei și ale băieților ei, le luase din dulap, unde stăteau curate, călcate și frumos rânduite, le desfăcuse cu grijă, le privise mângâindu-le și gândindu-se că de-acum cămășile nu mai au cum să-i îmbrace pe băieți, pe Valeriu, stăpânii lor s-au dus... Începuse să le spele frecându-le cu infinită atenție. Așa-i venea, să le spele, nu se întreba exact de ce-o face. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
război. Ecoul lui și-acum mai este viu. Cămeșe vechi, mai noiAmară amintire de la fiu. De-atâtea ori Fiind spălate, S-a ros de acum uzurul. și-atunci Băietul el, cel drag băiat, Cu ce se-mbracă, bunul, Dacă vine? (Cămășile)” ] La 24 iunie 1999 revin la Iași Elisabeta și Ioan Alexa, de la fiica domniilor-lor, Elvira Opran, după trei luni de ședere în California. Ei îmi înmânează un ajutor financiar pentru grupul Ilașcu și familiile lor, împreună cu un bilet al donatorilor
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
enerveze că era certat ca un neisprăvit și că aude toată scara, s-a scuzat: „Dar nu e gunoi, dom’ profesor, e un os de supă!“. Diferența dintre profesor și vecinii lui era în privința concepției despre murdărie. „V-ați murdărit cămașa“, i-a zis domnul Popa domnului Ceapă, care pleca la serviciu cu o pată mare pe guler. Domnul Ceapă a scos din geantă o oglindă, s-a uitat la guler și a zis zâmbitor, ca atunci când ai de-a face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cu un moment de curaj. Opera, prin urmare, nu era o plăcere, ci o aventură. M-am îmbrăcat cu tot ce aveam mai bun, însă tot ce aveam pe atunci mai bun era și tot ce aveam mai prost: o cămașă cu mâneci scurte și perechea de pantaloni de doc cu care mergeam la cursuri, la cantină și la fotbal. Cel mai ieftin bilet la Operă costa cât cel mai scump la cinematograf și mă surghiunea în ultimele rânduri, sus, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mie vîsla, dar a refuzat și am mers la mal, să așteptăm acolo pînă se liniștesc valurile. Abia la trei după-amiaza am ajuns acasă. Am pregătit peștele, dar nu prea ne-a astîmpărat foamea. Roger ne-a dat cîte o cămașă, mie și o pereche de pantaloni, așa că m-am mai Înveselit. Pluta era aproape gata; nu-i mai lipseau decît vîslele. În noaptea aceea, pacienții coloniei s-au Întrunit ca să ne facă o serenadă de rămas-bun; În repertoriu au inclus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
tema uneltirii împotriva Orânduirii sociale din țară. În timpul detenției din perioada anchetei, din când în când mă scoteau la solar, adică la mici spații înconjurate cu ziduri înalte în care bătea soarele. În aceste scurte rețineri în solar eu dezbrăcam cămașa de pe mine și rămâneam în soare pentru motiv de aerisire, însorire. Caraliii, adică paznicii securiști, care mă supravegheau din gheretele plasate sus, intrau în solar și văzându-mă ei că am rămas robust la fizic și nu prea slăbit îmi
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și acasă. Cu o zi înainte de plecare l-am rugat pe Pavel să se ocupe și de spălatul rufelor ce le avusem pe litoral. Cum eu eram plecat la Iași, Pavel i-ar fi strigat Anei în curte să spele cămășile, prosopul și ce mai e murdar de la mine. Bănuim că din această discuție a prins ceva și o mătușă de-a criminalului cu care ne învecinam și a informat pe milițian. Oamenii din sat cunoșteau pe autorul crimei, dar pentru că
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
se practicase o intrare între cele două gospodării, așa că pr. Gheorghe se putea duce la biserică pe la Ana, căci era și mai puțin de mers, dar și drumul era plan. Când făcea acest drum, la Ana trebuia să-și schimbe cămașa care era plină de transpirație, cu toate că nu erau nici 50 de metri. La biserică schimba alta; la întoarcere se proceda la fel. Avea darul de a atrage tinerii care roiau în jurul său și era firesc, căci și el era tânăr
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
partea de moștenire, îl cheamă în fața Consiliului comunal. Francisc, pe motiv că el nu vrea să mai aparțină decât lui Dumnezeu, propune să discute în fața episcopului. Aici se petrece uimitoarea scenă ilustrată de penelul lui Giotto. Francisc își dezbracă hainele, cămașa, tot, și i le dă tatălui, împreună cu banii pe care îi mai avea. „De aici încolo, vreau să spun: Tatăl nostru care ești în ceruri!, iar nu: Tatăl meu Bernardone”, Aceasta este „logodna” lui cu „Domnița sărăcia”, „Madonna povertà”. Dante o
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
altele, pe latura de fund sau cea mediană, unde nu ai aer și primești în față prin cele patru ferestre uriașe lumina zilei sau, noaptea, lumina crudă a becurilor din stradă. Douăzeci de inși în cameră - scandal, certuri, glume etc. Cămăși de noapte țărănești, pijamale de mătase, halaturi etc. Instalația sanitară primitivisimă. Noapte quasi-ne dormită. Când am intrat în somnul mai adânc - vizita a foarte multe muște. Puțin după aceea - zgomot mare, agitație: e ora cinci și jumătate - oră considerată bună
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
apei de ploaie și nici băltirea pământului. Sicriul, intact, a fost scos pe marginea gropii și deschis ușor, capacul nefiind bătut în cuie. Iar înăuntru se afla trupul, tot intact și gol... „Împărțitu-și-au hainele mele loruși, iar pe cămașa mea au aruncat sorții! Cămășa mea - ruptă și murdară...“ Teama mea fusese lipsită de temei... Jur-împrejur nu se simțea nici un miros în afară de cel al pământului reavăn și al rădăcinilor de plante, pline de mustul primăverii. Un miros suav de violete
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
în șir, neîncetat: „De câte ori simți că nu mai poți îndura, fă ordine în dulap“? Să-ți astâmperi mintea mutând rufăria de colo-colo. Mama trebuia să reîmpăturească și să așeze în teancuri sau să atârne unele lângă altele bluzele ei și cămășile lui, ciorapii ei și șosetele lui, rochiile ei și pantalonii lui. În felul acesta, proaspăt alăturate, hainele trebuiau să-mpiedice ca el să-și bea și mințile, și căsnicia. Cuvintele însoțeau munca doar atunci când mai mulți lucrau ceva împreună, depinzând
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de teatru pentru că el însuși nu se cunoaște exact. Ce devine crinul în două limbi aflate în desfășurare concomitentă? Un nas de femeie pe-o față de bărbat, un cerul-gurii lunguieț și verzui sau o mănușă albă sau un guler de cămașă. A ce miroase crinul acesta - a sosire și plecare, ori a zăbovire? Crinul încheiat al ambelor limbi s-a transformat prin întâlnirea a două priviri asupra lui într-un eveniment misterios în infinită desfășurare. Crinul cu dublu înțeles ți se
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de picioare, apoi picioarele dispar. De la un chioșc dintr-o gară am cumpărat o carte poștală care ți-arăta cum se leagă nodul la cravată în diverse feluri. Diferitele noduri sunt în mod vădit tot atâtea lațuri petrecute pe sub gulerul cămășii în jurul gâtului. Fusese o nesocotință din partea mea: cumpărând cartea poștală, crezusem că voi fi în stare să sfidez parada tuturor nodurilor. Voiam să-mi extirp frica, să privesc cu tot dinadinsul cartea poștală până ce frica avea să-și piardă efectul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
dat fiind că obligația ei era să doarmă. O cunoașteți pe Inge Wenzel? Are puțin peste treizeci de ani, părul blond și moale, fața alungită, la gâtul zvelt poartă un lănțișor de aur ce-i atârnă alături de breteaua stângă a cămășii de noapte. Nu știu de ce culoare îi sunt ochii, din moment ce misiunea ei în compartiment era să doarmă. Perna și pătura - de un galben stins. Primul lucru ce mi-a reținut privirea după ce m-am așezat la geam cu fața în
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ochii, din moment ce misiunea ei în compartiment era să doarmă. Perna și pătura - de un galben stins. Primul lucru ce mi-a reținut privirea după ce m-am așezat la geam cu fața în direcția de mers a trenului a fost tocmai cămașa ei albă de noapte. Una cu bretele late de trei degete, așa cum mi-o cususe bunica în iarna când mă pregăteam să plec la oraș, ca să învăț la liceul de-acolo. Astfel, pe drumul din casa de la sat spre lumea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]